4 Septembrie 2012 publicat în Social 14 share-uri

IN ACEST ARTICOL:
Stirea numarul 1 din presa de scandal a ultimei perioade, o stiti, este cea cu taximetristul violat de la Tulcea. Cititi pana la sfarsit acest editorial, ca sa aflati daca porcul a reusit sa zboare pana la urma...

Frica noastra cea de toate zilele

In viata adevarata, un barbat a trait si el frica pe care femeile din intreaga lume o traiesc zilnic. Cam asta era motivul nadufului meu, in momentul in care am auzit stirea “sarmanului taximetrist” agresat la Tulcea.

Din pacate, inedita situatie nu este decat motiv de a face spectacol si de a crea personaje care fac audienta – “viloatoarea sexy” si “taximetristul agresat”. N-am citit un singur rand despre gravitatea situatiei, despre faptul ca violul nu este o gluma si nici macar un rand care sa atraga atentia asupra faptului ca femeile traiesc cu teroarea ca ar putea fi agresate, zilnic! Nimic.

Barbati in locul femeilor?

Atata timp cat imi va fi frica sa merg pe strada noaptea si ziua, atata timp voi lua atitudine si voi vorbi despre toate astea.

Si voi stiti ca si mine care este realitatea absurda in care traim, ca femei. Fara sa fi luat cursuri de auto-aparare sau ceva, mi-am dezvoltat aproape inconstient, singura, strategii. In primul rand siguranta de sine si simturile toate ascutite, atente la tot ce se peterece in jur (Nu functioneaza tot timpul insa; m-am trezit si in situatii de vulnerabilitate). Pasii foarte rapizi, inima mica-micuta si incordata si gandul preluat din filmul Dune: “Nu-ti fie frica, frica ucide mintea!”. Mda, deci ma consider norocoasa, sunt “asigurata”.

Avand atitudinea asta, m-a surprins noaptea exact la sfarsitul programului RATB. Eram in statia de autobuz ca un catel care-si asteapta stapanul, cu ochii tanjind in departare si inarmata cu atitudinea de care va vorbeam…

Ultimele autobuze veneau, plecau, si luau cu ele calatori care rasuflau usurati. Ca si mine, o fata astepta la fel de deznadajduita, de ceva vreme. Am indraznit sa o abordez. Parea foarte speriata, incordata si cred ca s-a bucurat ca am intrat in vorba cu ea, caci asta a mai linistit-o. Ii propusesem sa luam un taxi, daca mergeam in aceeasi directie, iar fata a facut ochii mari à la – “asta e ultimul lucru pe care l-as face”.

In sfarsit apare si mult-asteptatul autobuz si zambetele de usurare ne reapar pe fata. De asemenea, aveam oportunitatea de a schimba cateva cuvinte solidare. Imi spune ca ea nu ia taxiul niciodata, si in niciun caz daca este singura.

Foto: Jimee, Jackie, Tom & Asha


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri