Un text cutremurator circula in mediul online, este preluat pe bloguri si pe Facebook si ne deschide ochii cu privire la problematica cersetoriei. Nu cunoastem autorul acestui material aparut pentru prima data in enegleza, dar el ne sugereaza sa preluam povestea si sa o transmitem mai departe pentru ca tot mai multi oameni sa constientizeze ca practicile din interiorul grupurilor vulnerabile sunt cu adevarat problematice si ca pana la urma, pentru tot ceea ce se intampla suntem cu totii vinovati si veti intelege de ce, citind intreg materialul. As vrea de asemenea sa intelegem situatia in toata complexitatea ei, sa ne gandim ca in cazul unor semeni de-ai nostri, viata este un adevarat iad... Ce putem face fiecare dintre noi? Ce inseamna cu adevarat filantropia in zilele noastre si cum putem stopa fenomenul cersetoriei? Acestea sunt doar cateva intrebari la care trebuie sa raspundem, ca oameni si nu in ultimul rand, ca societate civila.
Am preluat textul via blogul simonnesacalianu.wordpress.com
„In apropiere de statia de metrou sta o femeie de o varsta nedefinita. Are parul incalcit si murdar, iar capul il tine plecat a jale. Femeia sade pe jos; e murdar, iar langa ea se afla o punga. In punga aia, oamenii arunca bani. Pe bratele femeii doarme un prunc de doi ani. Are o bonetica murdara si hainele murdare.
“Madona cu copilul” – multi trecatori o sa dea bani. Oamenii de felul nostru – noua intotdeauna ne pare rau de cei mai putin norocosi. Suntem gata sa le dam celor nenorociti ultima camasa, ultimul banut din buzunar si sa nu ne gandim niciodata la altceva. A ajuta pare sa insemne “a face o treaba buna”…
Am trecut pe langa o cersetoare timp de vreo luna de zile. N-am dat niciun ban, pentru ca stiam ca e un smen practicat de o banda si ca banii stransi de cersetori o sa fie dati celui care controleaza cersetorii din zona respectiva. Iar oamenii aceia detin numeroase proprietati si masini de lux. Oh, desigur, si cersetorul primeste ceva. “O sticla de vodca seara si o saorma”.
O luna mai tarziu, trecand pe langa cersetori, ma loveste brusc socul unei revelatii.
Stau la intersectia aglomerata si ma holbez la copil, imbracat ca intotdeauna, in costumasul murdar. Mi-am dat seama ca ceva nu prea era “in regula” – sa gasesti un copil intr-o statie de metrou murdara, de dimineata pana seara. Copilul dormea. Nu plangea si nu tipa niciodata; era mereu adormit, cu fata ingropata in genunchiul femeii care ii era MAMA.
Dragi cititori, are vreunul dintre voi copii? Va amintiti cat de mult dorm pe la varsta de 1-2-3 ani? O ora sau doua, maxim trei (nu consecutive) de somn dupa amiaza si dupa aia se pornesc din nou la viermuit. Insa toata luna, in fiecare zi de mers la metrou, n-am vazut niciodata un copil treaz! M-am uitat la omuletul cu fata ingropata in genunchiul mamei lui, apoi la cersetoare – si banuiala a inceput sa creasca treptat in mintea mea.
– De ce doarme tot timpul?! am intrebat, uitandu-ma la copil.
Cersetoarea s-a prefacut ca nu ma aude. Si-a lasat ochii in jos si si-a ascuns fata in gulerul jacheticii copilului. Am repetat intrebarea. Femeia s-a uitat din nou in sus. Se uita undeva in spatele meu, obosita si vizibil iritata. Privirea ei semana cu a unei creaturi de pe alta planeta.
- Sterge-o… a murmurat printre buze.
-De ce e adormit?! aproape ca am strigat eu…
In spatele meu, cineva mi-a pus o mana pe umar. M-am uitat inapoi. Un batran se uita la mine dezaprobator:
– Ce vrei cu ea? Nu vezi ce greu a lovit-o viata… Hm?
Foto main: Shutterstock.com, cersetoare
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară