23 Decembrie 2013 publicat în Social 80 share-uri

IN ACEST ARTICOL:
Am descoperit o poveste de viata cu adevarat emotionanta, care in mod cert va v-a face sa va opriti macar o clipa din tumultul vietii de zi cu zi si sa meditati la ceea ce este cu adevarat important, mai ales acum, pe final de an.

- Nu mi-a mai ramas nimeni din familie… a continuat ea. Doctorul spune ca nu mai am mult timp… In tacere, am cautat ceasul de taxare si l-am oprit.
- Pe ce ruta ati vrea sa merg?, am intrebat.
 

Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras. Mi-a aratat cladirea unde, odata, ea lucrase ca operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei au locuit cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila, care odata fusese o sala de bal, unde obisnuia sa mearga la dans, pe vremea cand era fata. Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor cladiri sau colturi de strada si sa stau cu ea acolo in intuneric, contempland in tacere.

Foto: Shutterstock.com; batrana, femeie batrana

Cum prima raza de soare s-a aratat la orizont, mi-a spus dintr-o data:
- Sunt obosita… Hai sa mergem.
Am condus in tacere, spre adresa pe care mi-o daduse.
Era o cladire ieftina, o casa mica, cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita. Doi oameni au venit spre taxi, cum am ajuns acolo. Erau atenti si concentrati aspura fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa. Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile.

- Cat va datorez?, a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul.
- Nimic, am zis eu.
- Dar trebuie si tu sa te intretii…
- Nu va faceti griji… sunt si alti pasageri, am raspuns eu... Aproape fara sa ma gandesc, m-am aplecat si i-am dat o imbratisare. Ea m-a strans cu putere.
- I-ai facut unei femei in varsta un mic moment de bucurie, spuse ea. Multumesc.
 

I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii.
In spatele meu, o usa se inchisese… Era sunetul de incheiere al unei vieti…. Nu am mai luat alti pasageri, in tura aceea de lucru.
 

Am condus, pierdut in ganduri… Pentru restul zile, de-abia puteam vorbi.
Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?…

Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?... Uitandu-ma in urma nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata. Suntem tentati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete.
 

Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere – frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva neinsemnat. Viata aceasta s-ar putea sa nu fie petrecerea pe care o speram, dar cat timp suntem aici, putem sa dansam. In fiecare dimineata cand deschid ochii, imi spun: Ziua de azi este o zi speciala!

Amintiti-va asta, prietenii mei: nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta e singurul Show pe care il jucam. Trateaza oamenii in felul in care ai vrea TU sa fii tratat!!!

 

via pagina de Facebook Azi am facut o fapta buna
 


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri