O zi din viata ei. 5 povesti emotionante ale unor femei seropozitive

"SUNT SINGURA"

Ana, 25 de ani

Ana s-a nascut intr-o familie de oameni simpli, muncitori. La cateva luni de la nastere, din cauza unui icter care nu se mai vindeca, a fost internata in spital. Din aceea clipa, viata ei s-a schimbat. Intr-o clipa de neatentie sau dezinteres din partea cadrelor medicale, a ajuns sa fie inca un rand pe statisticile copiilor infectati cu virusul HIV. La 10 ani, Ana era o tanara plina de vise si dorinte ca oricare alta fata. Pana in clipa in care a plecat la bunici la tara si a contactat o pneumonie care a dus la oboseala si lipsa poftei de mancare. Dupa vizite interminabile la medicul de familie, la medici specialisti, dupa o sumedenie de diagnostice puse gresit a venit ziua in care lucrurile s-au clarificat: infectie cu HIV. Pentru o copila de 10 ani gravitatea lucrurilor era vazuta prin lacrimile parintilor, bunicilor, fratelui. Un frate care nu intelegea de ce sora lui nu merge la scoala sa ia si ea coronita. Lupta cu viata se dadea clipa de clipa, dar ce era mai greu de suportat, lupta cu sistemul; un sistem in care mamei i se spunea ca “ oricum copilul va muri si nu mai este nimic de facut”.

Cu toate acestea, acel episod greu a trecut, iar viata lor a inceput sa intre pe un fagas normal. Ana a invatat in timp ca ea trebuie sa fie cea mai buna si ca nu este cu nimic mai prejos decat colegii de la scoala, desi se simtea stinghera uneori. Totusi, decizii gresite luate de parinti sau bunici care nu au stiut sa tina secretul au facut ca ea sa fie privita diferit si sa se simta etichetata. Nopti intregi de plansete, zile ascunse cu zambete false au facut ca ea sa reuseasca totusi sa continue scoala, ba mai mult, a urmat un liceu, o facultate incheiata cu o licenta de nota 10 si un master. Odata cu anii au aparut in viata ei si multi prieteni, oameni dragi cu care a reusit sa faca lucruri normale si firesti varstei, astfel incat sa uite pret de cateva clipe ca este bolnava.

Anii de studentie au fost cei mai frumosi. Poate si pentru ca l-a intalnit pe EL. Un tanar jovial, atragator cu care nici nu visa la inceput ca ar putea ajunge la un pas de casatorie. Au trecut impreuna prin multe incercari ca in orice relatie, dar poate cea mai dificila a fost atunci cand i-a spus ca este seropozitiva.

Dupa nopti intregi de nesomn, dupa ore de teama si disperare, lucrurile intre ei s-au clarificat. El a ajuns sa o iubeasca asa cum era ea. Totusi, dupa un timp povestea lor s-a incheiat. Clipele frumoase din poveste au fost mascate de momente grele de dejnadejde, de momente in care si-a dorit moartea chiar daca corpul ei o ajuta.

Implicarile sociale pe care i le da boala o face pe Ana sa fie vulnerabila. Ambitia si dorinta ei de reusita nu au fost suficiente cand vedea ca este limitata si nu putea face chiar tot ce isi dorea din cauza cerintei testului HIV pentru diferite joburi si activitati pe de o parte, iar pe de alta parte faptul ca a fost pusa la zid si aratata cu degetul pentru ca poarta acest virus. Cu toate acestea, a invatat sa-si “lustruiasca” din ce in ce mai bine masca.

Cand a rememorat trecutul pentru a putea da nastere acestei povesti, ea a realizat ca a avut totusi noroc. De ce? Pentru ca de-a lungul timpul a intalnit oameni deosebiti, oameni mari dar simpli de la care a invatat ca ziua de maine este un mister pentru oricare si ca in lume pot exista lucruri si mai grele.

Ana este acum in acel moment al vietii in care colegele de facultate sau de liceu s-au maritat, logodit, au copii si o viata de familie implinita. Ea este singura si viseaza doar la aceea zi in care poate va fi suficient de norocoasa incat cineva se va putea inarma cu ambitia, taria si forta de care are nevoie pentru a-i fi aproape. Are planuri mari si spera sa ajunga in acel moment in care sa-si spuna propria poveste in fata lumii, insa pana atunci construieste lucruri marunte.

Garbo

Ultima actualizare: 12 Martie 2014 @ 06:03

• 
• 

Mai multe despre Garbo