Ce patesc femeile cand merg pe strada in Bucuresti

Un articol via Feminism-Romania

Festivalul urban Femei pe Matasari 2014: La standul proiectului Discriminari Urbane. Proiect de cetatenie activa sensibil la gen, demarat de catre Societatea de Analize Feministe AnA, in parteneriat cu Asociatia Front, trecatoarele au fost rugate sa marcheze pe o harta a Bucurestiului, locul unde NU se simt in siguranta!

“Nu am putea sa marcam toata harta?!”, au raspuns cateva dintre interlocutoarele noastre. De asemenea, multe au fost dispuse sa ne povesteasca, anonim (dar asumat), experientele lor.
 

Iata prin ce tip de experiente trec femeile zi de zi, pe strazile Bucurestiului:

• “In zona Iancului, mai exact str. Aleea Magura Vulturului, am fost urmarita dimineata, la ora 7.30, de un individ in timp ce vroiam sa ajung la masina si sa merg la munca. Acest individ m-a atacat pe la spate si a inceput sa ma pipaie in zonele intime. Totul s-a intamplat in 2 minute, dar care m-au marcat si au fost suficiente cat sa imi creeze teama de a iesi din casa, timp de 2 luni de zile.”

• “Chemata interviu, hartuita, usa incuiata. Cu anunt dat pe internet”. (Smaranda)

• “Un tip dubios mi-a vorbit urat si m-a intrebat «daca ma f..t fara prezervativ» si apoi a venit spre mine in parcul Tineretului, seara”.

• “Loc: piata Matache. Am fost fluierata de vreo 3 dubiosi de vreo 35 ani + avansuri murdare”.

• “A intrat cu mine in bloc si, urcand pe scari, m-a prins din spate, de sani. Arata absolut prezentabil si era 9 seara, intr-o vara”.

• “Eram pe langa parcul IOR si tot treceau baieti pe langa noi care ma faceau pe mine si pe prietenele mele ... Nasoale cuvinte”.

• “Un grup de copii, in varsta de 14 anni, au avut «curajul» sa ma atinga, pipaie in miezul zilei, in plina strada! Este revoltator!!!”.

• “Nu am avut acces cu bicicleta in IOR”.

• “Mergeam pe strada, un pusti de vreo 11 ani, a trecut pe langa mine si mi-a atins fundul”.

• “Intr-o seara, pe la 7, un homeless m-a pacalit si dorea sa ma duca undeva cu el ...”.

• “In secretariatul Facultatii de Matematica a Univ. din Bucuresti intra un profesor universitar si intreaba (6 secretare): Ce mai fac pasaricile noastre?"

• “Iancului – atingeri x 3 ori, Crangasi – injuraturi, cat-calling, Romana – atingeri si sarutari fortate, Gabroveni – atac sexual, atingeri, Universitate – sarutari fortate, Victoriei – cat-calling”.

• “Pipaita, injurata, urmarita cateva strazi”.

• “In mijlocul de transport in comun (autobuz) un domn se «mangaia» langa mine, eu fiind si INSARCINATA!”.

• “Treceam pe strada cand deodata trece in fuga un tip pe langa mine care m-a pipait”.

• “Am fost «atinsa» de un individ”.

• “Ma simt nesigura pe strada Lizeanu”.

• “Agresata verbal”. (2 persoane)
 

Proiectul Discriminari Urbane propune identificarea tuturor formelor de discriminare care se manifesta la adresa femeilor in mod special dar si la adresa altor grupuri vulnerabile, cum ar fi persoanele cu dizabilitati; in general este vorba despre identificarea modului in care acest oras ne afecteaza in mod negativ, in foarte multe aspecte. Ganditi-va cat de greu le este parintilor care imping carucioare intr-un spatiu urban total neprietenos, unde de fiecare data, o simpla plimbare poate fi o aventura. Acest gest de a face public, de a rosti lucrurile care nu ne plac si care ne fac viata mai grea inseamna o forma de CETATENIA ACTIVA.
 

Raspund si eu provocarii pe care o lanseaza Discriminari Urbane: In privinta sigurantei pe care o resimt ca femeie, pe strazile Bucurestiului, iata ce mi se intampla mie, intr o zi OBISNUITA!

In siguranta? Iata O ZI OBISNUITA

Dimineata: Ma indrept grabita spre metrou. Un domn se preface ca s-a lovit de mine, pentru a incerca de fapt, in mod libidinos sa ma invite "la o cafea". Inghit in sec, nu stiu cum sa reactionez. Ma fac ca nu aud, ascultand muzica in casti. Cobor de la metrou, mai am de mers o statie de autobuz pe jos. Un tip care sta pe o banca striga ceva dupa mine: „Ce bine ca nu am auzit tot, noroc cu muzica”… Ajung la birou – in spatiul inchis ma simt in sfarsit in siguranta!

Dupa job si alte activitati, ma intorc acasa - 11 noaptea. Trec pe la Unirii cu inima cat un purice: Sunt numai persoane dubioase pe acolo. Bine-inteles ca nu scap de remarci, de data aceasta, la adapostul noptii devenind mult mai dure si chiar obscene. Mai am 7 minute de mers pana acasa… Cu inimia in dinti – "Inca putin, inca putin", imi spun. Cand… observ ca sunt urmarita. Imi pastrez calmul, ca de obicei in astfel de situatii. Este cea mai buna metoda de aparare. Il surprinde lucrul acesta. Ii spun ca ce face nu e in regula. Pentru el e pur si simplu normal: „Pai cum as putea sa cunosc o fata altfel decat asa?!”, imi spune. Ii zic sa ma lase in pace. Sunt in sfarsit in fata blocului. Tipul se indeparteaza cu un sfidator: „Ai grija de tine!”

AAATAT de in siguranta ne simtim in Bucuresti! Si nu, nu ar trebui sa consideram ca este ceva obisnuit!

Spune-ti si tu povestea si urmareste activitatea Proiectului Discriminari Urbane pe Facebook sau pe site-urile www.feminism-romania.ro si www.anasaf.ro.

___________

„Discriminari urbane. Program de cetatenie activa sensibil la gen” este un proiect finantat prin granturile SEE 2009 – 2014, in cadrul Fondului ONG in Romania.
Pentru informatii oficiale despre granturile SEE si norvegiene accesati www.eeagrants.org
 

Foto fr si main: By ride_berzerker /Shutterstock

Garbo

Ultima actualizare: 30 Octombrie 2019 @ 05:10

• 
• 

Mai multe despre Garbo