Tara care isi pedepseste mamele

O relatare de Raluca Neagu

Raluca Neagu a postat marturia experientei pe care a avut-o la nastere, intr-un spital din Bucuresti, pe Facebook.com si ne-a dat permisiunea de a o prelua: "...sa incercam, cu ultimele puteri, sa indreptam cumva starea aceasta.", spune Raluca in finalul articolului.

Acestea sunt experientele femeilor din Romania care nasc in spitalele de Stat, in timp ce politicienii striga in stanga si in dreapta despre "scaderea natalitatii" in loc sa constientizeze importanta domeniilor ingrijirii si sa ofere solutii pentru vesnica problema a Sistemului Sanitar. Astfel de intamplari sunt reale si din pacate, nu cazuri izolate!

Tara care isi pedepseste mamele

9 iunie 2014, ora 2.00 noaptea. Incep contractiile si-mi trezesc sotul. Am 38 de ani si voi naste al doilea copil.

La stat. Nasc, adica, intr-o maternitate de stat fiindca am obraznicia sa nu-mi permit financiar nasterea intr-o maternitate privata. Dupa doua saptamani de spitalizare, aveam sa aflu ca traiesc intr-un stat cu totul si cu totul special: Romania – tara care-si pedepseste mamele. Sa indraznesti sa ajungi noaptea la camera de garda intr-o maternitate, ba si in travaliu, echivaleaza cu subminarea economiei de stat. Sau inalta tradare. Sau nu mai stiu care este cea mai grava infractiune pe care o poate comite cineva. Probabil genocidul. De la portar la medicul de garda, toti se uita cu ura la tine, pentru ca indraznesti-:

1. Sa le tulburi somnul si

2. Sa sari etapele internarii ca la carte – adica toata lumea sa primeasca spaga in liniste, fara teama ca, in valtoarea evenimentelor, va fi sarit cumva. Pentru ca intreg personalul dormea pe ruptelea si nu se sinchisea nimeni prea tare ca nasc, mi-am strigat durerile facerii pe “mute”, smulgand bucati din perete, in timp ce asistenta ma mustruluia temeinic, cot la cot cu doamna doctor “insarcinata” cu fomalitatile de internare. “De ce ati venit doamna, tocmai acum?” ; “Prima menstruatie la 14 ani?”; “Cat a avut la nastere primul nascut?” etc. 

Acum, dupa ce urmele travaliului s-au sters din corp si minte, ma gandesc daca nu cumva s-a inventat o noua terapie a durerii, sa ti se puna intrebari tampite, ca sa uiti. Promit sa ma interesez, desi ceva imi spune ca nu. Ca tocmai ma antrenam pentru un cosmar de doua saptamani, in jungla medicala.

Fiecare mama ar trebui sa aiba – si am avut si eu – un medic care-ti urmareste sarcina. In cazul meu, a urmarit-o …pana a pierdut-o din vedere. Un reputat profesor, recunoscut national si mondial, dar care, aveam sa aflu intre doua contractii, nu mai serveste demult “Urgente” si “Normale”. Asa ca numeroasele vizite la cabinetul sau particular,in spendia-i vila, s-au concretizat, in noaptea cu pricina, in prezenta langa mine a unei super- moase de milioane, care m-a ajutat sa-mi aduc pe lume puiul. Si-a unui medic semi-adormit care m-a cusut.

Odata iesita din Aventura nasterii, lauza va primi antrenament temeinic pentru viata. Va intra, pentru cateva zile, pe mana celor care cred ca au invatat juramantul lui Hipocrate pe dos, medici, asistente si infirmiere pentru care nu ai maini, picioare, suflet, dureri, slabiciuni sau organe. Prin nu stiu ce mecanism secret, procesul lor vizual se schimba si ei te vad ca pe un bancomat. Plin sau scos din uz, dupa caz.

Foto homepage: Shutterstock.com; spital

Garbo

Ultima actualizare: 30 Octombrie 2019 @ 06:10

• 
• 

Mai multe despre Garbo