Tara care isi pedepseste mamele

• Am revizuit fundamental ideea despre ce inseamna “dreptul meu”. In lumea lor, acesta se castiga greu, ca o prada. In lumea lor, legea nu exista, iar grija, compasiunea si datoria de serviciu se platesc.

In schimb, in nici-un fel, nici-o suma de bani pe lumea asta nu schimba faptul ca spitalul este inamicul somnului. Nu, nu de stres, de dureri sau de prea multa oboseala. Ci pentru ca, daca medicii batau discret-sfios la usa, ca sa patrunda, doar cu treaba la tine in salon, pentru asistente si infirmiere usa se izbea de perete, ca in celula detinutilor de drept comun, la orice ora din zi si din noapte – trezindu-te din somnul chinuit cu fel si fel de pretexte. Ca sa te intrebe despre vreun tratament inexistent sau pentru curatenia salonului.

Care, desigur, nu putea fi facuta, cu praful aferent ridicat pana in vazduh, decat la 12 noaptea.
Recunosc si nu regret faptul ca am sarit cu obraznicie peste spaga pentru liftiere (ca sa fac economie, urcam doua etaje imposibile de cate 10 ori pe zi) si n-am binevoit sa onorez nici soferul ambulatei, extrem de ocupat sa-mi explice ca aici totul se face la program. Prin urmare, am strabatut Bucurestiul in halat si papuci si cu bunavointa unui taximetrist, ca sa pot face niste analize pentru mine si puiul meu. Astept cu nerabdare si interes clipa cand, in aceasta tara, vei solicita singur, prin propriile puteri, sa-ti sapi, groapa, sa-ti croiesti sicriul, sa te inhumezi si, eventual, contra unei sume de bun simt, sa rogi pe cei ce se ocupa doar sa te acopere. Finalul acestei povesti exista doar in viata reala.

Ar fi insuportabil si de necrezut pentru filme si carti. Timp de 6 zile dupa externare, am scheunat intre Maternitate, medic de familie si CASMB pentru concediu medical. Cu legea in mana si dreptatea in brate, priveam nauca refuzul unor asistente de a completa o hartie. Am inghitit cele mai halucinante reprosuri si prostii, intelegand acum cum s-a cladit Holocaustul.

Am revizuit fundamental ideea despre ce inseamna “dreptul meu”. In lumea lor, acesta se castiga greu, ca o prada. In lumea lor, legea nu exista, iar grija, compasiunea si datoria de serviciu se platesc. In lumea lor, din care azi, iesita, ma simt ca un evadat, esti fara scapare daca nu ai nervii tari, cunostinte beton si kilograme de noroc. In lumea lor, sa nu te duci niciodata suferind. Vei fi pierdut. In lumea lor, ilegal parca, dar cu atat mai de pret, am descoperit 3 medici – “doctorite” cum le spune lumea.

Doua saptamani mi-au vegheat puiul, si am facut noi toate front comun, pe sest, impotriva acestui sistem. Si daca Dumnezeul spitatelor se va supara vreodata, dorind acestor ziduri si sufletelor dintre ele pieirea – pentru aceste 3 femei minunate voi cere sa se anuleze pedeapsa. Numai ele, dintre toti, pot castiga milostivirea. As vrea sa dau o “leapsa” virtuala in final; nu dau nume, locuri nici adresa.

Sa-mi spuneti voi unde se petrece actiunea, sa luati aminte si sa incercam, cu ultimele puteri, sa indreptam cumva starea aceasta. Daca s-o mai putea…

Garbo

Ultima actualizare: 30 Octombrie 2019 @ 06:10

• 
• 

Mai multe despre Garbo