Reyhaneh Jabbari, femeia spanzurata in Iran fiindca s-a aparat de viol: Mesajul zguduitor pentru mama ei

Sambata, 25 octombrie 2014, dupa sapte ani de detentie, ea a fost spanzurata, pedeapsa capitala fiind acordata de catre Curtea de Justitie Iraniana, in ciuda presiunilor internationale si tuturor eforturilor care au fost facute pentru salvarea vietii lui Reyhaneh Jabbari.

Aceasta este scrisoarea pe care Reyhaneh a inregistrat-o ca mesaj audio pentru mama sa, care a a fost tradus de catre activistii iranieni pentru drepturile omului si distribuit in intreaga lume. Cuvintele ei sunt ingrozitor de dureroase si ne lasa intr-o meditatie adanca. „Nici un cuvnat nu a fost inventat inca, pentru povestea asta…”, citesc in timeline-ul paginii mele de Facebook. Si asa e:

„Draga Sholeh,

Am aflat astazi ca mi-a venit randul sa infrunt Qisas (legea retribuitei in Iran). Ma doare fiindca nu m-ai spus chiar tu ca am atins ultima pagina a vietii mele. Nu crezi ca ar fi trebuit sa stiu? Stii cat de rusinata sunt fiindca esti trista? De ce nu mi-ai dat sansa sa iti sarut mana tie si tatalui meu?

Lumea mi-a permis sa traiesc doar 19 ani. In noaptea aceea teribila, eu trebuia sa fiu cea care ar fi trebuit omorita. Trupul meu ar fi fost aruncat undeva intr-un colt al orasului si, dupa cateva zile, politia te-ar fi dus la morga ca sa imi identifici corpul si acolo ai fi aflat ca am fost violata. Criminalul nu ar fi fost gasit, de vreme ce noi nu avem puterea si bogatia lor. Si apoi ti-ai fi continuat viata suferind si fiind rusinata, si cativa ani mai tarziu ai fi murit din cauza acestei suferine si asta ar fi fost tot.

Cu toate acestea, din cauza acelui blestem, istoria s-a schimbat. Corpul meu nu a fost aruncat la marginea orasului, ci in mormantul Inchisorii Evin si in pivnitele ei solitare si acum in inchisoarea precum un mormint Shahr-e Ray. Dar abandoneaza-te sortii si nu te plange. Stii foarte bine ca moartea nu este sfarsitul vietii.

M-ai invatat ca fiecare venim pe lumea asta ca sa invatam si ca sa capatam experienta, sa invatam o lectie si cum, cu fiecare respiratie, o responsabilitate este pusa pe umerii nostri. Am invatat ca uneori, trebuie sa luptam.

Imi amintesc cand mi-ai spus cum un barbat a protestat atunci cand eram biciuita, dar barbatul care ma batea l-a lovit si pe el peste cap si fata si, in final, a murit din cauza acestor lovituri. M-ai invatat ca, pentru a crea o valoare, o persoana trebuie sa persevereze, chiar daca alta persoana moare.

Ne-ai invatat, atunci cand mergeam la scoala, ca trebuie sa ne comportam ca niste doamne in fata certurilor si plangerilor. Mai tii minte cat de mult accent ai pus pe felul cum ne comportam? Experienta ta a fost incorecta. Cand acest incident s-a petrecut, invataturile nu m-au ajutat.

Foto fr si main: By Creative Family /Shutterstock

Garbo

Ultima actualizare: 4 Noiembrie 2019 @ 05:11

• 
• 

Mai multe despre Garbo