O poveste care te lasa fara cuvinte si o PROVOCARE: Invitatie la deschidere, trezire!

Asa sunt toate iluziile propriei mintii, par obstacole de netrecut, ca un ‘bau bau’ ce scoate sunete infricosatoare de dupa o usa din beci, insa daca iti faci curaj, aprinzi lumina si deschizi usa, constati ca nu era altceva decit o fantoma a propriei minti. Mintea se teme de schimbare, DESCHIDERE si cauta sa te convinga sa nu te apropii de acea usa.

Revenind la povestire ...

Samuel mi-a zis de citeva ori ca ar vrea sa faca o baie, ca n-a facut de mult timp, ani zicea el. Cum la asistenta sociala, doamna responsabila cu baia, era in concediu pentru inca o saptamina si apoi urmau zile libere, am zis ca as putea sa il iau la mine sa faca baie. Imediat dupa gindul asta a venit altul “cum sa il iei la tine, esti nebun, ce o sa zica vecinii, cine a mai auzit sa aduci in casa un om al strazii”. Otilia m-a incurajat si ea, a fost foarte incintata de idee, am zis ‘ce mare lucru’, apoi iar m-am gindit ca ma complic, poate strica ceva prin casa, poate paduchi, mirosul... Am decis dupa un scurt dialog interior ca, daca eu aleg sa fac asta, atunci n-are ce sa se intimple.

Foto: Samuel si Lucian

Baia a fost o incintare, s-a balacit precum un copil, se baga cu capul sub apa, iesea, se intorcea pe o parte ca sa intre cu totul sub apa neavind rabdare sa se umple cada, era rusinos. Dupa ce am oprit apa, l-am lasat sa se spele linistit. I-am zis sa stea in apa cit vrea, insa dintr-un reflex probabil, a iesit destul de repede, mi-a zis ca daca statea prea mult in baie era certat de o tanti (probabil la una din baile publice sau din adaposturi). Mi-a multumit de nenumarate ori, spunind ce bine s-a simtit. Am mincat impreuna, i-am dat un rind de haine, pe unele (din cele vechi) le-a aruncat din prima, bucurindu-se de cele noi cu miros placut. Avea alt chip. Am facut si poze. Mi-a facut cadou doua bratari cu iconite ce le purta la mina si 2 buchete de flori primite, sa le dau eu daca vreau la domnisoare.

• ”Oamenii strazii” evita adaposturile pentru ca se umplu de paduchi si prefera sa stea pe unde apuca, in frig si noaptea se aciuiesc pe linga centrale sau in subterane. In unele adaposturi sunt si expusi violentelor de tot felul. Edilii orasului, guvernantii cunosc aspectele acestea, dar nefiind o prioritate pentru ei nu aloca fonduri.

~Revenind la provocare ~

Ai observat ce se intimpla cind privesti pe cineva in ochi mai multe secunde? Isi fereste privirea sau se uita ciudat la tine: “Cine esti tu, nu te cunosc, n-am nici un motiv si nici loc sa te primesc in ‘universul’ meu ingust , indreapta-ti privirea in alta parte !”. Oamenii se deschid doar daca sunt motivati. Doar ca aceea nu este deschidere ci doar un calcul profit/pierdere. Cine intelege functionarea mintii stie ca toate alegerile noastre sunt hotarite de acest calcul pierdere/cistig. Lasam oameni sa intre in viata noastra tocmai ca sa ne indulceasca traiul in propria colivie. Astfel tratam efectele si nu cauzele iar efectul surogatului expira repede si o luam de la capat, vinam pe altii dispusi sa ne ofere aprecieri, validari. Aprecieri, validari ale rolului aceluia mic in care singuri ne-am inchis. De ce?... de teama maretiei infinitului, ACTORULUI, care tot noi suntem.

Nu iadul ne sperie, l-am cunoscut prea bine multi dintre noi. Ce ne sperie este MARETIA, ACTORUL, Infinitul, Constiinta, Dumnezeirea, Sursa sint adevaratul nostru nume, nu cel din buletin. Acela e doar un rol efemer, de care te poti bucura cu adevarat daca nu te agati de el. Si cum sa nu te agati daca toata averea ta este acel rol, tinem cu dintii de rolul nostru la care am muncit atita.

Astea sint lanturile, cusca in care deocamdata ”traim”. ”Traim” e un fel de a spune, sintem morti in viata, un fel de zombie, robotei pe pilot automat conectati la inconstientul colectiv.

Ne uitam ciudat la oamenii fara adapost pentru ca vedem in ei ceva ce se afla in noi – neputinta, suferinta, durere. De asta ii evitam.

• Eliberarea/ TREZIREA vine prin extinderea constiintei de sine, iar reperul si inspiratia sint CERUL si SOARELE. Provocarile, invitatiile sint la tot pasul, e suficient sa deschidem ochii.

IntImplator acum sint sarbatorile, insa deschiderea noastra autentica, sincera nu tine de sezon. E un cadou pe care ni-l facem noua insine. Cistigul este imens, ramine sa te convingi singur nu citind despre, ci experimentind.

Cu drag.
“SA NU VA GANDITI NICIODATA CA DUPA MOARTE VETI MOSTENI IMPARATIA PE CARE N-ATI TRAIT-O INCA DE PE PAMANT.“

DESCHIDE-TI MINTEA DACA VREI SA TI SE DESCHIDA PORTILE RAIULUI.

Ofera-ti acest cadou-provocare tie si prietenilor tai.
Priveste oamenii in ochi pina incepi sa vezi pe cineva cunoscut.
Da, TU esti acela!

de Lucian D. Iuga

Multumim lui Lucian ca ne-a permis publicarea acestui material si credem ca aceasta poveste ar trebui sa fie cunoscuta de cat mai multi oameni!

Garbo

Ultima actualizare: 7 Ianuarie 2015 @ 05:01

• 
• 

Mai multe despre Garbo