Manifest pentru dreptul la educatie

6. Adoptarea si implementarea Strategiei nationale si planului de actiune privind educatia timpurie. Formarea cadrelor didactice, extinderea si dezvoltarea modelelor de educatie timpurie individualizata, consolidare si respectarea standardelor pentru evaluarea copiilor si a performantelor cadrelor didactice din institutiile prescolare, mobilizarea comunitatilor locale la gasirea de solutii pentru problemele specifice localitatilor din mediul rural si urbanul mic.

7. Introducerea educatiei interculturale si a educatiei pentru toleranta si eliminarea discriminarii la toate nivelurile sistemului de invatamant, precum si a unor sisteme de prevenire si eliminare a violentei in scoli. Elaborarea de materiale si organizarea de sesiuni de pregatire la nivel national ca modele de schimbare a practicilor psiho-educationale in mediul scolar, inlocuirea comportamentelor agresive cu comportamente de relationare adecvate, deprinderea unor tehnici de gestionare a conflictelor si de utilizare a educatiei pozitive in scoli.

8. Participarea copiilor in procesul decizional al scolilor. Implicarea activa a elevilor in deciziile privind bugetul scolii (stabilirea prioritatilor, recomandari, proiecte). Comunicarea directa dintre CSE (consiliul scolar al elevilor) si ceilalti elevi din scoala, prin modificarea structurii acestuia, organizarea de discutii/dezbateri deschise in cadrul CSE, transparenta si raportarea activitatii de catre consiliul elevilor. Masuri pentru o mai buna informare a parintilor si elevilor asupra drepturilor avute (platforma online, help-line, intalniri de lucru, mass media, forumuri online, webinar, cu informatii si date pe intelesul copiilor).

9. Asigurarea serviciilor de consiliere prin cresterea numarului de consilieri scolari, astfel incat unui consilier sa-i revina 300 de elevi. In prezent, exista un consilier scolar la 800 de copii, ceea ce face imposibila evaluarea, consilierea si monitorizarea elevilor care apeleaza la serviciile consilierului scolar.

10. Consolidarea cooperarii dintre sectorul public si organizatiile neguvernamentale. Indeplinind inca din 1990 un rol activ in reformarea si dezvoltarea sistemului de protectie a drepturilor copilului, implicarea activa si sistematica a organizatiilor neguvernamentale devine necesara, in special prin participarea lor in faza de planificare a politicilor si proiectelor de cooperare, dar si in cea de monitorizare a aplicarii observatiilor Comitetului ONU pentru Drepturile Copilului cu privire la dreptul la educatie al copilului;

Garbo

Ultima actualizare: 5 Octombrie 2015 @ 04:10

• 
• 

Mai multe despre Garbo