IN ACEST ARTICOL:
Alexandra Columban este specialista in egalitatea de gen si drepturile omului, cu experienta in promovarea si consolidarea societatii civile. In prezent este coordonatoarea programului Egalitate de gen si responsabila de comunicare si promovare in cadrul organizatiei ACTEDO.

Alexandra coordoneaza actibvitatea Retelei non-guvernamentale Rupem Tacerea despre Violenta Sexuala, retea care isi doreste sa atraga atentia opiniei publice si mediului politic despre o problema importanta care le afecteaza pe femeile din Romania: violenta sexuala.

Prin  intermediul acestui interviu, am vrut sa aflam mai multe despre activitatea Retelei Rupem Tacerea despre Violenta Sexuala, activitate care ne priveste pe noi toate femeile din Romania si despre munca de activista pentru drepturile femeilor pe care o desfasoara Alexandra Columban.

Garbo.ro: Ce reprezinta Reteaua Rupem tacerea despre violenta sexuala si de ce a luat fiinta?

Alexandra Columban: Rupem tacerea despre violenta sexuala este o retea nationala formata din 20 de organizatii nonguvernamentale care activeaza pentru egalitate de gen si impotriva violentei asupra femeilor. Scopul ei este sa aduca violenta sexuala pe agenda publica si sa puna presiune pe autoritati pentru a imbunatati masurile de protectie a victimelor si serviciile pentru acestea. Reteaua a luat nastere in 2014 la initiativa Asociatiei pentru Libertate si Egalitate de Gen (A.L.E.G.), iar in ultimul an a fost coordonata de Centrul de Actiune pentru Egalitate si Drepturile Omului (ACTEDO), ONG cu sediul in Cluj-Napoca, unde lucrez.

Alexandra Columban

Garbo.ro: Ce inseamna violenta sexuala?

Alexandra Columban: Violenta sexuala este un termen umbrela care se refera la penetrare vaginala, anala sau orala sau alte acte de natura sexuala la care o persoana este supusa fara consimtamantul acesteia, indiferent de natura relatiilor dintre persoanele implicate, adica indiferent daca vorbim de necunoscuti, de cupluri sau de fosti parteneri. Asadar, violenta sexuala nu este sinonim cu violul, insa il include. Important de notat este si tranzitia in definitiile legale recente de la utilizarea fortei spre lipsa consimtamantului – fapt esential in multe cazuri de violenta sexuala, in care victima este pur si simplu impietrita de frica si nu opune rezistenta clara din instinctul de supravietuire.

Garbo.ro: Tu de ce crezi ca societatea este atat de rezistenta in a observa si mai apoi a se implica pentru stoparea violentei sexuale la adresa femeilor?

Alexandra Columban: Asa cum se poate observa si din titlul retelei, violenta sexuala in Romania, dar nu numai, este invaluita in tacere. Tabu-urile societatilor traditionale legate de sexualitate, precum si stigmatul atasat victimelor si nu agresorilor face ca adesea victimele sa fie cuprinse de rusine si teama de a marturisi trauma suferita. Adeseori, victimele nu sunt crezute, ba chiar sunt blamate – cu totii am auzit, din nefericire, replici de genul „ce cauta singura pe strada la ora aceea?” sau „normal ca a patit-o, ai vazut ce fusta scurta avea?” sau „la ce se astepta daca a acceptat sa bea o bere cu el?” s.a.m.d. Efectul implicit este ca agresiunile sexuale nu sunt considerate fapte deosebit de grave, ceea ce se reflecta si in sanctiunile mici si de cele mai multe ori inexistente pentru agresori.

Reteaua Rupem Tacerea despre Violenta Sexuala

Garbo.ro: Ce pot face oamenii care constientizeaza acest fenomen, pentru a semnaliza si publicului larg faptul ca ne confruntam cu o problema grava?

Alexandra Columban: Cred ca un prim pas este sanctionarea comportamentelor sexiste. Daca observam ca un coleg sau un trecator ii adreseaza unei femei comentarii cu tenta sexuala sau o atinge desi aceasta nu doreste, trebuie sa intervenim cu o mustrare sau o amenintare ca vom sesiza fortele de ordine – fiindca hartuirea, ca si violenta sexuala, este o infractiune.

Apoi, daca o persoana care a suferit o forma de violenta sexuala ne povesteste experienta ei, trebuie sa o ascultam fara a o judeca si sa ii oferim sprijinul de care are nevoie, inclusiv sprijin in accesa servicii specializate (asistenta medicala, consiliere psihologica, asistenta juridica etc.).

Nu in ultimul rand, consider ca avem responsabilitatea de a ne informa despre violenta sexaula si de a-i informa si pe ceilalti la randul nostru. Din pacate, putina lume stie ca 6% din femeile din Romania trec printr-o experienta de violenta sexuala cel putin o data in viata, ca 1 din 3 romance sunt supuse violentei fizice si/ sau sexuale pe parcursul vietii sau ca peste 90% din victimele violentei sexuale si domestice sunt femei. Asadar, ne confruntam cu un fenomen endemic, invaluit in tacere, pentru care avem nevoie de toate resursele pentru a-l reduce si chiar stopa.

Garbo.ro: Romania a semnat Conventia de la Istanbul in anul 2014 si a ratificat-o in martie 2016. Ne aflam astfel, la inceput pe drumul implementarii tratatului international. Care consideri ca sunt principalele impedimente in implementarea Conventiei? De ce fel de probleme v-ati lovit voi, in cadrul Retelei?

Alexandra Columban: Ratificarea de Romania a Conventiei de la Istanbul este fara doar si poate un esential pas inainte in prevenirea si combaterea violentei impotriva femeilor. Conventia de la Istanbul este cel mai amplu tratat international care abordeaza acest fenomen ca grava incalcare a drepturilor fundamentale ale femeilor, folosind totodata perspectiva egalitatii de gen. Insa adevaratele provocari incep doar acum, odata cu implementarea prevederilor Conventiei, proces ce se anunta a fi lung si anevoios.

Principalele dificultati sunt in a armoniza legislatia interna cu standarde internationale in prevenirea si combaterea violentei de gen. In primul rand, este nevoie de un cadru legislativ mai amplu, care sa cuprinda termenul de „violenta de gen”/ „violenta impotriva femeilor” si care sa faca, astfel, posibila reglementarea serviciilor specializate si a masurilor de protectie. De pilda, in prezent, o victima a unui viol comis de un non-partener nu poate beneficia de un ordin de protectie impotriva agresorului nici daca acesta continua sa o hartuiasca si sa o ameninte, nu poate apela la un adapost pentru femei si nu poate solicita asistenta juridica sau consiliere psihologica gratuite din partea statului, intrucat aceste servicii sunt reglementate in baza Legii 217/2004 privind violenta in familie, iar in acest caz violenta a survenit in afara familiei. Practic, nu exista servicii si masuri de protectie pentru victimele violentei sexuale non-domestice si cat timp legislatia nu va fi modificata pentru a criminaliza expres violenta impotriva femeilor povara accesului la justitie si servicii va continua sa cada pe umerii victimelor.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri