Interviu cu Tushar Advani, tânărul indian care ajută copiii să recupereze materia pierdută în pandemie: „Îmi place să zic DA oricărei noi experiențe”

Am avut deosebita plăcere și curiozitatea să vorbesc cu domnul Tushar Advani, tânărul indian coordonator al echipei de voluntari în acest proiect fără precedent de educație remediala. Cu o energie debordantă, molipsitoare aș spune eu, dar și cu o bună organizare și mai ales dedicare, tânărul Tushar Advani ne dezvăluie pasiunea cu care lucrează și ne mărturisește că iubește tot ceea ce face.

Înainte de a discuta despre cele mai recente proiecte ale tale, am vrea ca cititorii noștri să te cunoască mai bine. Cine este Tushar Advani, care este povestea ta? Cum ai ajuns în România?

Am ajuns în România în 2015, prin intermediul tatălui meu, care trăiește aici din 1994. După ce s-a stabilit în țară și și-a deschis un business, ne-am mutat împreună cu el. Un aspect care definește povestea mea e că, de când eram mic, îmi plăcea să zic „Da” oricărei noi experiențe, să nu mă dau în lături de la nimic. Așa am ajuns să dansez, să fac teatru, să cânt, să practic diferite sporturi etc. Iar acum, la 21 de ani, dorința de deschidere față de lume m-a făcut să mă implic în proiectele Narada. Și chiar iubesc lucrurile pe care le fac!

Cum te-ai simțit și integrat în România? Cum ți s-au părut oamenii, ai întâmpinat probleme legate de discriminare?

Pot să spun că mă simt bine, mai ales pentru că am posibilitatea, la rândul meu, să ajut oamenii. Și m-am integrat ușor, mai ales printre tinerii de vârsta mea. Am chiar câțiva prieteni foarte dragi, care au contribuit mult la dezvoltarea mea. Cât despre discriminare, nu m-am confruntat cu cazuri extreme, ci doar cu mici neplăceri, pe care am preferat să le minimizez.

Ai mai fost implicat în alte proiecte educaționale sau de voluntariat?

În mod direct sau indirect, cea mai mare parte dintre proiectele mele au avut de-a face cu educația. Primul proiect de voluntariat în care m-am implicat viza partea de activități extracurriculare – Opportunity Weekend este un târg de voluntariate, cursuri și workshop-uri.

Generația VOT a avut legătură cu educația civică, a fost un proiect prin care am informat și motivat tinerii să iasă la vot anul trecut, la alegerile locale și parlamentare. Nu am abandonat acțiunile de responsabilizare civică, iar acum continuăm să învățăm voluntarii și persoanele care ne urmăresc cum să devină cetățeni mai activi.

Știm deja că lucrezi la prima platformă de educație remedială din România. Cum ai ajuns aici, care a fost motivația sau determinarea din spatele acestei alegeri?

În primăvara acestui an, am devenit din ce în ce mai preocupat să lucrez la proiecte de amploare, care să aibă un impact mare asupra celor din jurul meu. Eram frământat de aceste gânduri, lucram la un proiect personal și îmi amintesc că în luna aprilie, o prietenă de-a mea m-a recomandat la Narada, pentru poziția de coordonator al echipei de voluntari. O întâmplare fericită, pentru că este exact ceea ce-mi doream să fac! Mă pasionează proiectele care vizează educația, iar faptul că lucrurile pe care le facem la Narada au un impact mare în viitorul copiilor din România mă determină să mă implic 100%. E minunat să simți că ceea ce faci azi influențează în bine viitorul unor copii și de aici pe cel al societății din care faci parte.

Un număr mare de copii nu au avut acces la serviciile de educație în pandemie, iar dintre cei care au reușit, o altă parte s-au acomodat cu dificultate. După părerea ta și conform experienței tale, care crezi că sunt cele mai mari probleme pe care le pot întâmpina copiii care nu au avut acces la școală?

Debutul pandemiei și intrarea școlilor în scenariul roșu m-a prins în ultimul semestru, la facultate, pe care l-am urmat online, așa că pot vorbi despre aceasta din proprie experiență. A fost cu totul altceva față de școala fizică, mai ciudat, pentru că nu reușeam să mă concentrez și să intru online chiar la toate cursurile. Dar problema mea nu a fost atât de gravă față de cei care nu au avut acces deloc la școala online.

Cauza pentru care luptăm noi, la Narada, este prevenirea abandonului școlar din varii motive. Și, cu siguranță, pandemia a avut un efect negativ în viața copiilor, concretizat, din păcate, în creșterea ratei abandonului școlar. Îngrijorător este efectul de domino al situației, care e proiectat în viitor. Aceasta pentru că, dacă sunt mai puțini absolvenți de școală proporțional scade și forța de muncă cu pregătire în diverse domenii. În același timp, crește numărul de persoane care se află sub pragul sărăciei. Astfel este afectată viața persoanelor care nu reușesc să termine școala sau pur și simplu nu au acces la educație. O altă consecință sunt costurile ridicate pe care trebuie să le plătească societatea pentru toate persoanele aflate în situațiile descrise mai sus. Și din acest motiv cred că accesul la educație pentru toți copiii ne privește pe toți – pentru că e direct legat de bunăstarea întregii societăți.

Ce înseamnă, mai exact, educație remedială? Care sunt țintele cheie în proiectul în care ești implicat?

Efectul negativ al limitării accesului copiilor la educație s-a observat în mai multe țări – spre exemplu, în Pakistan, după ce a fost bombardat sau în țări subdezvoltate și în curs de dezvoltare, după declanșarea pandemiei. Situația a fost însă una similară și în Statele Unite, după ce zone ale țării au fost afectate de uraganul Katrina, iar copiii nu au putut merge la școală. În toate aceste cazuri, consecințele au fost foarte grave în ce-i privește pe elevi, dar cu repercusiuni asupra întregii societății. Anul trecut, peste 900.000 de copiii nu au avut acces la educație pentru că ori nu aveau device-uri, ori nu aveau internet și/sau electricitate. Alteori, chiar dacă reușeau să ajungă la orele online, nu puteau urmări la fel de bine cum ar fi făcut-o dacă școala ar fi funcționat la modul tradițional. Numărul elevilor aflați în această situație a scăzut anul acesta datorită activității Narada și a altor organizații pentru educație care și-au unit eforturile pentru a dota copiii cu device-uri și tot ce e necesar ca să se bucure de educația pe care o merită.

Educația remedială este etapa următoare, prin care îi ajutăm pe copii să recupereze materia pierdută anul trecut din cauza pandemiei. Ținta noastră este să ajutăm cel puțin 100.000 de copiii din România, să le oferim o nouă șansă ca în vara aceasta să recupereze ce au pierdut. Este, de fapt, singura șansă. Dacă materia nu este recuperată până la începutul noului an școlar situația devine una tragică. Abandonul școlar și creșterea ratei analfabetismului funcțional sunt consecințele posibile ale acestei situații.

Pentru a pregăti platforma de educație remedială pe care copiii o vor putea accesa din 12 iulie, am lucrat împreuna cu peste 40 de profesori și 80 de voluntari la digitalizarea materiei din clasele 0-8 – un efort considerabil, pentru o acțiune fără precedent în România.

Ce ne poți spune despre lansarea platformei educaționale și cum va putea fi accesată, de către cine și ce cuprinde?

Platforma de educație remedială concepută de Narada se va lansa pe 12 iulie și poate fi accesată de orice copil care dorește, din orice colț al țării. Nu se adresează însă numai copiilor, ci și profesorilor sau părinților, care ulterior îi pot înregistra pe copii pe platformă. Vor descoperi acolo o modalitate atractivă și modernă de a învăța, care recompensează performanțele.

În afară de conținut, care poate fi parcurs oricând de copii, platforma va găzdui și webinarii susținute de profesori, pe diferite teme. Această facilitate de educație remedială este pusă la dispoziția tuturor în mod absolut gratuit de Narada, dar dacă cineva dorește să ne ajute să acoperim costurile de dezvoltare și menținere a platformei poate dona 2 euro/lună cu textul „ELEV” la 8845. Un astfel de mesaj oferă acces la educație remedială pentru 2 copii.

Ce crezi că ar trebui să aducă nou proiectele educaționale din prezent și viitor?

Din ce am observat concret pe teren, în comunități, e nevoie de mai multă empatie și de mai mult ajutor. Șansa egală la educație nu ar trebui să fie o situație ideală, ci o normalitate. Noi pentru asta luptăm. Dacă ne-am conecta mai mult, cu empatie, la poveștile comunităților defavorizate sunt convins că tot mai mulți oameni și-ar asuma responsabilitatea civică de a-i ajuta. Pe lângă ceea ce fac autoritățile, cred că e de datoria fiecăruia dintre noi să nu închidă ochii atunci când este vorba despre educația tinerilor, pentru că e șansa societății întregi să-și construiască un viitor mai bun.

Pentru tine, cum ar arată școală ideală?

Școala ideală este pentru mine una incluzivă, care are capacitatea de a aduce împreună toți copiii, din toate mediile. În același timp însă, școala ideală ține cont de particularitățile elevilor, de aptitudinile și talentelor lor speciale. Aceasta în sensul că fiecare elev are o înclinație, o pasiune pentru un anumit lucru. Iar școala trebuie să îl poată ajuta să ajungă acolo unde își dorește.

La o vârstă atât de tânără îți dedici mult timp și energie proiectelor, școlii. Cum reușești cu toate, mai ai timp și pentru hobby-urile tale, pentru prieteni?

Absolut! Sunt o fire sociabilă și comunicativă, așadar, indiferent cât ar fi de complicat, nu vreau să-mi neglijez prietenii sau să nu mă ocup de hobby-urile mele. Cu siguranță, câteodată e foarte greu să echilibrez viața personală cu cea profesională, însă încerc din răsputeri să-mi organizez lucrurile așa încât să fiu liber în week-end-uri, să-mi rămână timp de relaxare și ieșiri cu prieteni. E un echilibru dificil de obținut, dar nu imposibil. Totul depinde de cum îmi gestionez treburile.

Interviu realizat de Iulia Maftei – Redactor-șef Garbo

Iulia Maftei

Ultima actualizare: 31 Martie 2022 @ 01:03

• 

Mai multe despre Iulia