Ariana, un exemplu de voință: Mi-ar plăcea să cred că în curând vor fi puțini copii nevăzători care să nu iasă din casă. Fiindcă viața e frumoasă, lumea e frumoasă și ar fi păcat să trecem pe lângă ele fără să ne bucurăm!”

Când era mai mică și frații ei se jucau cu mingea, Ariana își dorea și ea să se joace, să fie ca ei. Nu voia să fie diferită. Voia, ca orice copil, să se joace așa cum se joacă un copil care vede. Cu timpul, i-a fost mai simplu să accepte diferența dintre ea și ceilalți. Uneori se compara cu un pescar care stă pe o baltă fără pește, dar el tot stă și asteaptă să i se prindă peștele în acul undiței.

Pentru Ariana, casa ei este tot timpul un loc al aventurii. De când s-a născut până în ziua de azi, găsește mereu lucruri care par a nu fi așezate în locul în care știa ea, deși părinții și frații au mereu grijă să păstreze totul cât mai simplu pentru mezina care nu vede, ci doar discerne lumini și culori.

Puțin mai târziu, când a început să meargă la școală și a învățat să meargă drept pe trotuar, a învățat un secret: trebuie să te bazezi pe mașini.

„Le urmaresti pe cele care merg paralel cu tine, le asculți cum trec pe lângă tine și își iei repere. Apoi, un alt lucru important era traversarea străzii. În teorie, traversezi în siguranță strada dacă ții cont de câteva lucruri: ce formă are intersecția? Din ce parte vin mașinile? Intersecția are sau nu semafor? Dacă există semafor, traversezi ținând cont de mașinile paralele cu tine, dar dacă intersecția nu are semafor... trebuie să aștept să se facă liniște și apoi pot traversa strada. Dar problema e că fiecare intersecție e diferită. Când ești nevăzător, trebuie să știi să faci un anume traseu, să nu te împiedici de prima treaptă, să știi când trebuie să faci a doua la stânga, altfel te calcă lumea în picioare”, a mărturisit Ariana.

"Cu timpul am învățat că din eșecuri clădești succese, iar când ajungi sus, trebuie să cazi ca să găsești o nouă potecă”...

După multe bătălii câștigate, Ariana a ajuns să înțeleagă că și ea poate face ceva la fel ca cei care văd: să se cațere la sala de escaladă. Când ești nevăzător, este foarte greu să îți dai seama ce prize ai în jur sau de distanța dintre tine și sol, atunci când ești pe panou. La început, obișnuia să urce doua-trei prize și se bloca.

Aventura Arianei la centrul de escaladă Climb Again a început în urmă cu trei ani. Aici ea a învățat că poate să facă lucrurile ca orice om normal. A îndrăznit să se cațere pe panoul de escaladă până sus și a descoperit o senzație greu de descris, în care avea să găsească mai multă motivație decât ar fi crezut.

„În primele dăți, mi se spunea că trebuie să mai și cazi, altfel nu evoluezi. Atunci nu înțelegeam aceste cuvinte, dar cu timpul am învățat că din eșecuri clădești succese, iar când ajungi sus, trebuie să cazi ca să găsești o nouă potecă”, ne învață Ariana, la cei 17 ani ai ei.

LUNI

MARȚI

MIERCURI

JOI

I-a fost de ajutor și Răzvan Nedu, instructorul de la Climb Again, care vede doar 1%. În fiecare zi, descoperă o nouă provocare, pentru că fiecare traseu din sală este diferit. Pentru Ariana, cățăratul seamănă mult cu viața, fiecare zi ascunde provocări pe care tu nu le cunoști, dar trebuie să le depășești.

„Există o statistică: nouă din zece nevăzători nu ies din casă, din cauză că părinților le e prea teamă ca aceștia să nu se lovească, să nu cadă un strop de ploaie pe ei, să nu dea cu capul. Dar toți dăm cu capul, într-un fel sau altul. E o lege a firii. E bine să ieșim, să cunoaștem lumea, nu să stăm izolați... Mi-ar plăcea să cred că în curând vor fi puțini copii nevăzători care să nu iasă din casă, fiindcă viața e frumoasă, lumea e frumoasă și ar fi păcat să trecem pe lângă ele fără să ne bucurăm”, spune Ariana cu speranță.

Escalada este puterea Arianei și a altor zeci de copii cu diferite tipuri de dizabilități. Dacă vrei să ajuți, donează 2 euro prin SMS la numărul 8844 cu textul VEZI sau orice altă sumă pe site-ul https://www.climbagain.ro/cum-poți-ajuta-tu !

Garbo

Ultima actualizare: 12 Noiembrie 2021 @ 06:11

• 
• 

Mai multe despre Garbo