IN ACEST ARTICOL:

Trebuie să recunosc că nu mă dau în vânt după farse și păcăleli. Mai degrabă, ziua de ieri mă face să mă gândesc cât de important e să nu ne păcălim pe noi.

de Corina Popa, lector dr. asociat la Centrul de Excelenţă în Studiul Imaginii de la Facultatea de Litere a Universității București și fondatoarea Şcolii de Gramatică

Cazul Ana Morodan mi-a amintit că ar trebui să fim mai atenți la nevoile emoționale ale copiilor, ale elevilor și ale studenților noștri. La rândul ei, educația emoțională ar trebui să aibă un rol-cheie în sistemul nostru de învățământ.

Nu vreau să mă gândesc că încă există copii pe care părinții îi mângâie doar când dorm de teama „să nu și-o ia în cap”. Nici profesori care spun „colega cum a putut și tu nu?”. Nici persoane publice care promovează bazaconii de tipul „există locul 1 sau nimic”, reviste care propun rețete ale fericirii sau modele de frumusețe. Cuvântul „succes” devine obsesiv și ajunge să nu mai aibă nicio legătură cu noi, ci cu validarea celor din jur. Purtată azi, mâine, poimâine, masca ne devine chip, dar unul surd față de tot ce are sufletul de spus. Un suflet paralizat de teama că poți fi „necorespunzător”, că dezamăgești, că cineva te poate vedea vulnerabil. Treptat, copiii de ieri devin adulții care etalează o viață de succes, indiferent că sunt sau nu înfrânți pe interior. Întâlnirile cu ei, cu dorințele lor reale adâncesc neîmplinirea de care caută să fugă prin comportamente adictive, prin obsesia posesiei materiale, prin preocuparea excesivă pentru propria imagine.

Lipsa educației emoționale poate transforma oamenii în monștri.

Citește continuarea pe www.educatieprivata.ro

Foto fr si main: sutadimages /Shutterstock


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri