M-au aruncat multimii ca pe vrajitoarele din Evul Mediu

Mihai m-a luat de mana si mi-a spus: <<Sa ne ascundem>>. Am alergat nauca pe scarile Facultatii de Geologie. Am ajuns intr-un amfiteatru. Eram eu, Mihai, o fata si inca un baiat. Baietii au spart partea laterala a amfiteatrului si am intrat practic sub podea. Am pus lemnele la loc si am asteptat. Ce? Nu stiu. Nu-mi mai aduc aminte decat ca era intuneric, stateam cu nasul in praf si tremuram. Toate simturile erau anesteziate. Traiam doar pentru ca auzeam. Auzeam strigatele minerilor, injuraturile, tipetele de durere ale celor batuti. (…) De trei ori au venit sa verifice amfiteatru, de trei ori le-am simtit pasii calcand pe deasupra mea. A treia oara au venit la sigur. Ne-au spus sa iesim. Doi malaci m-au luat de o mana si de alta. Intai a fost pumnul peste ochi (in buna traditie masculina romaneasca), apoi palma peste gura cand am incercat sa spun ceva. Apoi zborul pe scari in suturi de la etajul doi la etajul unu. La etajul unu, un tip indesat tuns regulamentar m-a apucat de par si a strigat: ”E drogata, e drogata!” Drept este ca mi se cam roteau ochii in cap. Au urmat bulanele pe spate. Am aflat cu aceasta ocazie ca doar primul doare, apoi iti amorteste spatele si este mai suportabil. Ajunsi la parter, un domn cu ochelari, probabil profesor la Geologie, cu un curaj nebun, s-a aruncat in fata grupului de mineri care ne tara si a pretins ca suntem studentii lui. Un bulan de cauciuc l-a lovit instantaneu peste fata, spargandu-i ochelarii. Sangele ii siroia pe obraji printre cioburi.

Si ne-au aruncat in Piata, in spatiul acela al mortii, unde zeci de mineri, adevarati gladiatori ai intunericului, invarteau bate si lanturi. M-au aruncat multimii ca pe vrajitoarele din Evul Mediu. Spre a fi linsata. S-au adunat asupra mea, mi-au smuls hainele, mi-au taiat pantalonii cu o secure. Si asta pana cand doi elevi politisti m-au ridicat si m-au pus sa alerg pana dincolo de coloanele de jandarmi care se uitau impasibili la spectacolul mineresco-patriotic. Nu scapasem inca. Ma astepta muncitorimea si pensionarimea fesenista. M-au tras de par, mi-au turnat lapte in cap, mi-au spart si o sticla in cap, iar un batranel nefericit striga pitigaiat:<<Lasati-ma si pe mine sa dau, lasati-ma si pe mine!>>”… Cititi pana la sfarsit aceasta marturie si va veti cutremura. Veti simti cum prin timp, se manifesta unde de manie si de revolta fata de ce s-a intamplat atunci.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo