Atat de trist: Mame care isi ucid copiii autisti vs. mame care ii iubesc

Invatand despre autism, parintii pot fi, de asemenea, pregatiti pentru momentul in care copilul lor ajunge la maturitate. Unii adulti cu autism pot trai <<pe picioarele lor>>, pot munci si pot fi la fel de independenti ca celelalte persoane de varsta lor. Altii au nevoie de un insotitor permanent. Parintii care au un copil cu autism trebuie sa aiba o abordare deschisa pentru a invata despre aceasta afectiune si despre tratamentul ei, in timp ce vor colabora indeaprope cu persoanele implicate in ingrijirea copilului. De asemenea, este necesar ca parintii sa aiba grija de ei insisi, astfel incat sa poata face fata incercarilor la care sunt supusi avand un copil cu autism".

Apoi, citind despre autism si vizionand filmulete cu si despre persoanele diagnosticate cu aceasta boala, mi-am dat seama ca noi "ceilalti", traim cu o mare preconceptie legata de ei. Sunt oameni normali, speciali in felul lor de a fi si au nevoie sa fie intelesi, pentru ca au un altfel de mod de a inteleage lumea din jur.

Aici, doi parinti spun povestea copilului lor autist si cum se descurca cu cresterea lui:

Kristina Chew ar fi o astfel de mama, una care incearca sa inteleaga prin ce trece copilul ei si sa il ajute: “Eu simt ca ma sufoc atunci cand citesc despre astfel de mame care isi omoara ele insele copiii diagnosticati cu autism: imi amintesc de Karen McCarron care a fost condamnata la 36 de ani de inchisoare, pentru ca si-a sufocat fetita de 3 ani sau Gigi Jordan care este acuzata ca i-a dat baietelului ei de 8 ani o supradoza, sau cazul recent al lui Yvonne Freaney.

Presa le-a descris pe aceste femei ca iubitoare si grijulii. Ce s-a intamplat? Nici una dintre aceste femei nu era needucata si toate aveau acces la resurse financiare si ingrijire. Ce s-a intamplat? Acest suport pe care il primeau era insuficient? De ce nu au fost in stare sa ceara ajutor?

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo