Drama unei tinere femei care traieste in Romania

Sunt utopica daca imi doresc o tara in care bogatii sa dea saracilor, o lume a haiducilor moderni ai secolului XXI care nu trebuie sa-si puna cagulele pe fata si sa le fure inelelele si ceasurile de sute de mii de euro ci sa le goleasca conturile cele barosane din tara si din strainatate!? Sunt utopica daca imi doresc ca Romania sa fie ajutata de cei bogati, de cei care detin monopolul in orice domeniu, de asa numitii moguli super mega ultra bogati, care sa finanteze Romania, pana la iesirea din criza exact ca Germania care sprijina Grecia?

Imi propun sa fac o scoala particulara, in care sa predau lectii de viata, in care sa-i invat pe cei care doresc, faptul ca este mai bine sa asculte de la cei invatati, de la cei care au trecut prin experientele pe care ei vor sa le incerce, sa fie mai atenti la sfaturile parintilor, pentru ca sunt pornite din suflet si bazate pe multe cucuie, care intre timp s-au cicatrizat, sa faca lucrurile la timpul lor, sa nu amane nimic, pentru ca fiecare eveniment are timpul lui, sa invete sa respecte si sa iubeasca, dar sa nu lase empatia si altruismul sa le fie pietre de temelie, dar nici sa nu fie guvernati de egoism si egocentrism de rautate si ura, nici de indiferenta si prostie, pentru ca o viata sanatoasa este o viata echilibrata din toate punctele de vedere, fara excese sau extreme.

Si sa mai invete ca in momentul in care vor face o alegere trebuie sa fie cea corecta, pentru ca daca vor avea prea multa experienta vor fi inlaturati iar daca nu vor avea deloc experienta vor fi ocoliti.

“Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul” spunea un contemporam si din nou ii dau dreptate! Si eu spun ca traim vremuri nenorocite!

Am ajuns la concluzia ca angajatorii nu au nevoie de oameni intreprinzatori (ca reprezinta un pericol pentru ei si pentru afacere, chiar daca angajatul nu doreste lucrul acesta si are cele mai pure intentii). I se spune mereu fie ca este prea bun si ca intr-o zi va pleca, deci ce rost mai are sa-l angajeze, fie ca este prea putin important astfel incat si in acest caz oricum va pleca, pentru ca nu te simti bine intr-un loc in care nu esti dorit. Acestea in loc ca acel om sa fie motivat sau sa fie platit in plus pentru initiativa care a dus la cresterea companiei, deoarece orgoliile sunt mari, iar un om de cativa ani in campul muncii “nu se poate compara cu un monstru sacru”.

Garbo

Ultima actualizare: 19 August 2019 @ 05:08

• 
• 

Mai multe despre Garbo