Romanca Elena Iordache a publicat primul ei roman in Italia - “La scarpetta di Venere” (Pantoful Doamnei), pentru a demonstra italienilor, pentru a demonstra conationalilor si lumii intregi, ca romanii nu merita sa fie catalogati si stigmatizati, ca romanii au valoare. A plecat din tara in urma cu 8 ani, pentru a incepe o viata noua. A avut greutatile oricarui imigrant roman - multa munca, uneori episoade de abuz sau rasism. Totusi, Italia s-a dovedit a fi o tara mult mai prietenoasa, o tara in care visurile s-au transformat in realitate. Elenei Iordache i-a aparut recent, primul roman “La scarpetta di Venere” (Edizioni Felici).
Mi-ar placea sa ne povestesti despre tine…
Am 35 de ani, sunt din zodia gemeni, acest aspect influenteaza mult caracterul meu, modul de a vedea lucrurile, de a trai evenimentele... Am o fata de 15 ani, Ana-Maria, care intra in primul an de liceu in septembie 2010. In Romania am terminat liceul umanist, fosta Scoala Normala din Focsani. M-am casatorit din dragoste la 19 ani si mi-am dorit un copil. L-am avut.
Cand am venit in Italia in 2002 impreuna cu fetita mea, mi-a fost foarte greu, pentru ca nu stiam cum sa-mi organizez timpul, frecventam un curs de doi ani la Scoala de estetica si parrucchieri Armony, la Prato, pentru a deveni coafeza. Aveam in gand sa-mi deschid un Salon de frumusete. In timpul acesta, lucram in bar noaptea si in timpul liber faceam curatenie la o familie de italieni cu care am ramas prietena si astazi. Iar cel mai important, eram mama ... "meseria" cea mai grea si mai delicata.
Faptul ca am studiat in liceu limba latina, si acasa ca autodidacta, limba italiana, m-a ajutat foarte tare. In cateva luni de zile, vorbeam fluent italiana. De cand sunt in Italia am citit multe carti in limba italiana, reviste, carti de dragoste, chiar si carti de Gramatica si initiere in scrierea literara. Pe biroul meu se afla mereu un dictionar sau deschid dictionarul online. Nu incetam niciodata sa invatam de la viata, din experientele noastre si ale altora...
In primii ani de Italia, am intalnit si persoane rele, rasiste; am fost coafeza la negru pentru un hotel in Montecatini si nu au vrut sa ma plateasca, deoarece, ziceau ei, nu puteam sa demonstrez ca am lucrat acolo. Atunci i-am amenintat ca ii denunt prin avocat, am fost la CGIL si de teama unor controale , mi-au dat toti banii pe care mi-i datorau. Alte persoane intalnite in decursul anilor de Italia, se uitau ciudat cind vorbeam in limba romana.
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară