Si fiica mea a trebuit sa infrunte uneori la scoala anumite preconceptii ale colegilor de clasa, care-i urlau: "sei romena!". Fata mea nu a mai negat ca e romanca, desi vorbeste foarte bine italiana... iar cand trebuie, vorbim in limba noastra, fara sa ne ascundem. Dar am intalnit si persoane cumsecade, persoane la care am lucrat ca ingrijitoare in casa lor, la Pistoia, m-au primit impreuna cu fata mea; s-au comportat foarte bine, iar eu mi-am purtat cu orgoliu numele de roman, castigandu-mi respectul lor.
Vorbesti despre tara ta ca despre o “tara adorata”. Care a fost totusi motivatia plecarii tale in Italia, de ce ai ales sa iti incepi o viata noua acolo, impreuna cu fetita ta?
Cred ca orice Femeie isi doreste un cuib al ei in care sa traiasca fericita impreuna cu familia. Acest lucru nu a fost posibil in Romania, pentru ca nu mi-as fi putut permite sa cumpar o casa. Atunci am decis sa plec in Italia si, muncind, “punand ban pe ban” am reusit ca multi romani plecati in strainatate, sa-mi cumpar o casa in propria tara. Eu mi-am cumparat acest frumos apartament in Focsani, dar cand sa decid sa ma mut in el, am inteles ca nu mai pot trai in draga mea Tara. Eu ador pamantul romanesc pe care si-au varsat sangele stramosii nostri pentru a-l apara de cotropitori si cand ma intorc, deja de la granita Romaniei cand vad culoarea pamantului romanesc si simt mirosul plaiurilor noastre, imi vin lacrimi in ochi. Dar nu pot sa vad atata mizerie in tara, nu pot sa vad scumpii nostri batrani si copii lasati la voia intimplarii, care mor de foame si cersesc pe la colturile strazii, nu pot sa vad frumoasele, inimoasele si inteligentele noastre romance care se daruiesc pentru... nimic, cand ar merita mult mai mult, nu pot sa vad mandrii nostri barbati romani, grasi, neingrijiti, puturosi, pretentiosi, care asteapta sa li se puna masa si sa se ridice masa...
De unde porneste pasiunea pentru scris si cum ai inceput sa scrii aceasta carte?
Pasiunea pentru scris izvoraste din copilaria mea. Tatal meu scria frumoase poezii, iar mama mea desena florile minunate din gradinile noastre... Am inceput sa scriu povestioare, poezii si cantece pe la 13 ani... apoi, cand ne gaseam in vacanta la bunici, le cantam sau recitam matusilor, bunicilor si verisorilor mei.
Școala fără Pauză, campania ce luptă împotriva abandonului școlar, încheie cu succes cel de-al patrulea an
Campania #GrijădePlămâni continuă (Timișoara): Spirometrii gratuite în tramvaiul dedicat sănătății plămânilor, pe liniile 8 și 9
5 din 10 români sunt irascibili sau au probleme de concentrare din cauza lipsei de somn
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri