O romanca isi publica primul roman in Italia ca sa arate tuturor cine suntem!

In Italia am lucrat la proiectul cartii mele trei ani, in timpul liber. Totul a inceput de la scrisorile pe care le primeam de la admiratorii mei cind eram domnisoara. Cel care m-a sustinut si incurajat sa ma dedic trup si suflet in a scrie cartea a fost prietenul meu, Francesco. Apoi, in ultimul an, am avut noroc sa cunosc un poet-scriitor Marcello Lazzeri, o persoana extraordinara.

Impreuna am lucrat la corectarea cartii. El mi-a dat curajul si increderea de a merge mai departe, de a incerca sa o public. M-a prezentat scriitoarei Dianora Tinti, care, dupa citirea cartii, si-a exprimat parera pozitiva, spunandu-mi ca merita sa fie publicata. Atunci am pornit! Am trimis proiectul cartii mai multor editori si mi-au raspuns afirmativ trei. Am primit si un refuz. Mi-au spus ca se simte influenta si exprimarea in limba romana; din patru edituri mi-au acceptat-o trei si cred ca este o mare realizare...

Te-a influentat experienta personala in scrierea acestui roman? Despre ce este vorba in “La scarpetta di Venere”?

Experienta mea personala m-a inspirat mult in scrierea acestei carti, bineinteles am croset

at cu toate culorile curcubeului aceasta istorie pentru a o face mai interesanta. In "Pantoful Doamnei" ni se dezvaluie simplicitatea unei fete romance care traieste primele emotii ale dragostei, se lasa calauzita de invataturile si istorioarele bunicii sale (bunica mea din Andreiasu de jos), vede prin prisma ei viata in familie, traieste cu emotie Revolutia din 1989, sufera din dragoste. In cele din urma se casatoreste, este fericita, are o fetita (in realitate Ana Maria). Dar viata stim ca este plina de surprize: ramane insarcinata dar pierde baietelul, este tradata de cel care era dragostea vietii ei. Am presarat istorii diverse, in care apar Leo, Carmen, Laura, Tania, Nicola, personaje pe care le-am cunoscut in decursul anilor...

Cum a fost primita cartea ta in Italia?

Cartea a fost primita cu multa sinceritate, a placut tuturor, pentru simplitatea cu care a fost scrisa. Au placut descrierile peisajelor tarii mele, istoria Revolutiei din 1989. Romania este necunoscuta multora.

Cineva mi-a spus: “Romania per me è come un vuoto sulla mappa, insignificante ... che c'è di bello in Romania?” (Romania este un loc gol pe harta pentru mine, insignifiant… Ce e frumos in Romania?)... trist, nu-i asa?

---

---