O romanca isi publica primul roman in Italia ca sa arate tuturor cine suntem!

Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri

18 Noiembrie 2024

Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate

14 Noiembrie 2024

6 Septembrie 2010 publicat în Social

Cineva mi-a spus: 'Romania per me e come un vuoto sulla mappa, insignificante... che c'e di bello in Romania?'(Romania este un loc gol pe harta pentru mine, insignifiant... Ce e frumos in Romania?)... Trist, nu-i asa?, spune Elena.

Crezi ca in Romania poti sa iti indeplinesti visurile? Ai fi reusit sa publici daca ai fi fost aici?

Sincera sa fiu, nu stiu, dar vad in gri realizarea visurilor in Romania. Se pot realiza doar cei cu bani, daca te sustin mama si tata, iar tinerii care sunt cu adevarat spuma, inteligenta, valoarea tarii, ramin necunoscuti, blocati in neputinta de a iesi in evidenta. Poate or fi si norocosi printre ei... Aici Italia ma simt realizata, fericita, cu toate problemele care sunt, faptul ca trebuie sa lupt zilnic cu preconceptiile italienilor, sunt oricum bine primita, in orice ambient, deoarece am prieteni italieni si romani, foarte bine vazuti, respectati si cred ca mi-am meritat pe deplin increderea si respectul lor.

Sunt fericita deoarece pot sa-mi permit sa traiesc alaturi de copilul meu, sa-i ofer tot ceea ce in tara mea, nu mi-as fi putut permite... Am deschis la Lucca o firma de vinzare cafea, "Hella caffe", platesc taxele la stat, muncesc mult, ziua distribui masini de cafea si caspule, iar noaptea, uneori ma trezesc plina de idei si scriu...

Cred ca nu as fi reusit sa public in Romania. Nu mi-as fi putut permite niciodata sa platesc editorul si corectorul. Si apoi pentru orice tip de munca, afaceri, sunt necesare prieteniile sau cunostintele adaptate. Eu in Italia am fost sustinuta de prieteni italieni, care lucreaza in primarie, scriitori, poeti, care se implica sa facem prezentari de carti. Cand un scriitor pe care il cunosc face vreo prezentare ma invita si pe mine, iar in Italia, ceea ce este frumos, e faptul ca primaria din fiecare oras are bani la dispozitie pentru a organiza concursuri de poezie, serate de lectura, prezentari de carte, sculpturi, tablouri. Si nu numai, sunt asociatii culturale precum cea de la Montecatini Terme: "Casa del pittore, dello scultore e del poeta", unde eu am castigat primul premiu la Concursul National, sectiunea romane "inedite". A fost o mare surpiza pentru mine. Mi-au oferit o diploma si un trofeu... dar faptul ca au strigat numele meu "Iordache Elena, romena"... imagineaza-ti ce emotie...

Ce iti doresti pe viitor?

In prezent scriu o carte despre trei fete romance, despre experientele lor in Italia, suferintele, realizarile si de ce nu despre dragoste... si , mi-as dori mult ca in viitorul apropiat, sa ma inscriu la universitatea de litere...