O iubesc sau o urasc?

Ii iubesc pentru ca sunt deosebiti si constientizez ca sunt intr-adevar, dar ii urasc pentru... ce? Pentru puterea de a se rupe de un sistem slab, pentru taria de a infrunta viata, pentru ca au luat-o de la zero, pentru ca au ales sa fie ei insisi, pentru ca se iubesc pentru ceea ce sunt in interior, cu adevarat, pentru nu sunt ca noi, saraci si plangaciosi, pentru ca nu se lasa condusi de aparente, pentru ca nu le pasa de etichetele puse de altii, pentru ca sunt fericiti, pentru ca isi duc propria lor viata frumoasa, pentru ca si-au facut un drum diferit de noi, pentru ca au ales sa spuna: “Fac ce vreau cu viata mea!”, pentru ca nu s-au lasat constransi de nici o idee preconceputa, pentru ca au ales dupa propriile lor reguli, pentru ca au ales sa-si creasca copiii intr-o casa mare, pentru ca ii educa intr-un spirit liber (NU libertin!) , pentru ca au aceleasi valori ca mine dar pricipiile ne sunt asemanatoare doar in teorie? Le vad satisfactia si ma intreb in adancul meu: “Ma mint? Sunt chiar atat de fericita cum pretind? Vreau sa fiu ca ei? As avea taria sa trec peste toate rautatile?

Ii judec si-i blamez din frustrare sau pentru ca le urasc independenta si curajul? As suporta oprobiul public?”

Imi promit in fiecare zi ca voi incerca macar o saptamana sa fiu ca ei, sa vad ce pierd si de fiecare data barierele, constrangerile si traditionalismul ma opresc! Imi propun sa schimb ceva si nu-mi iese deloc bine, insa continui sa caut fisurile din vaza lor de portelan pe care au pus-o cu mandrie in vitrina! Si culmea, nici vitrina n-am argumentele necesare s-o sparg!

Acest articol face parte din Dosarul special Garbo: A pleca sau a ramane in tara: Provocarile migratiei!

Un articol de Alexandra Popovici

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo