Mesajul unei mame care si-a pierdut speranta�

Articolele publicate de Garbo.ro, primesc din ce in ce mai multe comentarii care iau atitudine fata de o anumita stare de fapt. Unele dintre aceste comentarii merita facute vizibile, pentru ca ele vorbesc despre traumele noastre zilnice.

Un astfel de mesaj apartine unei mame singure care si-a pierdut locul de munca si se afla in imposibilitatea de a a-si ingriji copiii. Cati dintre noi se afla in astfel de situatii limita? Si este just sa cautam vinovati?

“Deoarece suntem nepasatori la ceea ce se intampla, nimeni din cei care ar trebui sa ne sprijine... nu ne sprijina. Sunt un parinte singur ca mii de femei din tara asta, care am fost date afra de la locul de munca, cu copii in intretinere, dar cand s-a pus problema ,,Ce i voi da copilului sa manince... ? Cum il voi intretine? Cu ce il voi purta la scoala…”.

Raspunsul primit a fost acela ,,ca nu intereseaza pe nimeni!" Mi s-a spus: “Poti sa mergi unde vrei ca nimeni nu va face nimic...” Perfect adevarat. Intrebarea mea este: Ce vina am eu sau copilul meu pentru situatia creata in ACESTA TARA? Am muncit mereu cinstit, am avut un salariu, un loc de munca si acum unde sa ma duc, ce sa fac? Poate cineva sa ne raspunda... de ce totul merge pe relatii si preferinte... de ce aceste alegeri sunt lasate la latitudinea sefilor care fac cum cred ei de cuviinta.... distrug vieti si nu se uita...

Ei au de toate, vile masini de lux, salarii pe masura… iar cei care muncesc doar pentru ,,facturi" si pentru a cumpara ceva mincare copiilor sunt pusi pe drumuri? Asa au inteles unii ca asta este solutia pentru iesirea din criza? Distrugerea vietilor copiilor nostri, care si asa au mai putin decat ceilalti copii care au alaturi doi parinti. Ei nu au nici o vina!

Cum cred cei care fac aceste lucruri ca vom putea sa supravietuim?! Daca stie cineva ? Astept si eu un raspuns la aceste intrebari pe care mi le pun zi si noapte”, scrie cititoarea noastra.

Voi cum comentati acest mesaj, extrem de tulburator, care vorbeste despre greutatea vietii de zi cu zi? Ne puteti impartasi povesti similare? Devenite vizibile, astfel de experiente, devin un strigat comun al durerii oamenilor si poate, ele vor genera pasi catre "mai bine".

Gasiti acest comentariu, in variant sa originala, aici.

I.S.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo