IN ACEST ARTICOL:
Condamnata la 47 de ani, asa se simte femeia care, dupa ce a muncit o viata intreaga, dupa ce a trecut prin toate stadiile de pregatire profesionala, se trezeste data afara, inlaturata, fara perspectiva gasirii unui loc de munca in perioada imediat urmatoare, care poate sa difere de la caz la caz, de la cateva luni pana la cativa ani.

Sunt femei care la 50 sau chiar la 60 de ani vor cu disperare sa munceasca, sunt inca extrem de capabile si focusate, inteligente si pline de idei salvatoare, datorate poate si experientei si background-ului. Femei care sunt mai bune decat orice tanar ignorant, care, iesit de pe bancile scolilor de prestigiu (poate), isi da seama brusc de faptul ca ceea ce a invatat el in teorie, nu se poate aplica si in practica, pentru ca nu sunt aceleasi circumstante. Si ajungem la multe idei ale socialismului chiar, care in teorie pot suna bine, dar in practica ies foarte rau, devastator chiar?

Si ce te faci cand te trezesti ca nu mai ai loc de munca, nu mai ai nici o sursa de venit, dar cheltuielile sau facturile curg in continuare? Cine le da dreptul sa le condamne pe aceste femei? Cum de sistemul social permite ca astfel de cazuri sa ia o intorsatura groaznica, luand forma unor adevarate drame? Si se gandeste cineva la ele? Le apara cineva, pe aceste femei care au contribuit la bunastarea statului, care au platit fondul de pensie sau de somaj, dar care nu au apucat sa ajunga la varsta pensionarii, fiind concediate inainte de varsta obligatorie pentru pensionare? Banii din munca lor s-au irosit sau sunt folositi pentru alte campanii, batalii electorale sau mai stiu eu ce alte fitze ale celor care nu fac decat sa ne condamne.

De cati bani au nevoie ele sa se poate intretine pana cand isi vor fi gasit un alt loc de munca? Si cine la va cauta? Cati angajatori le vor deschide usa? Cine la va chema pe aceste femei la un interviu pentru o slujba, cand piata colcaie de “prospatura”? Iar daca gasesc ceva de lucru, cine le garanteaza faptul ca vor avea aceleasi functii, ca vor avea aceleasi salarii?

Calaii au acum pretentia de a fi priviti ca niste victime, au pretentia ca aceste femei sa-si refaca viata si sa se roage ca norocul sa ajunga direct la usa caselor lor. Si oricate noi cursuri de reconversie profesionala ar face, aceste femei vor fi inlaturate si inlocuite cu oameni tineri. Si da, de acord, sunt unele femei care la 60 de ani sunt niste batranele simpatice, mai bune de plimbat nepotii in parc decat de facut calcule matematice, statistice, mai bune de pregatit nepotii de mers la scoala, decat de a invata cum sa se descurce cu un computer, mai bune de ajutat copiii, decat de a fi puse la curent cu tehnologia moderna, dar nu putem sa le condamnam sau sa le judecam noi, pentru ca nu avem dreptul sa folosim niste stereotipuri si niste tipare privind varsta direct proportionala cu capacitatea intelectuala si cu puterea de munca.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri