IN ACEST ARTICOL:
Afirmatia din titlu ii apartine Mihaelei Miroiu, una dintre figurile cele mai proeminente ale luptei pentru drepturile femeii din Romania. Intr-un amplu editorial, teoreticiana dezbate �Cazul Anghel�, invatatoarea aflata de doua luni in greva foamei.

Cazul Anghel ne spune ca femeile devin mediatic si politic interesante doar cand isi risca viata, nu cand o dau, cand o cresc, cultiva, educa, ingrijesc. Politic, Romania este statul cu cele mai dispretuite femei".

Urmeaza mai apoi o adevarata pledoarie pentru reprezentarea femeilor in politica, care ar aduce implicit, un mai mare respect social pentru meseriile feminizate: "Cum se pot opune femeile dictaturii care le desconsidera?"

"Calea politica, in lipsa aplicarii Legii Egalitatii de Sanse intre Femei si Barbati, nu le este accesibila. Spre deosebire de alte state europene, noi nu avem un minim de reprezentare a femeilor de 30-40% in Consiliile locale si in Parlament. Absolventii facultatilor care te fac apt pentru guvernare: Stiinte Politice, Administratie Publica, Studii Economice, Drept, Sociologie, Relatii Internationale sunt in proportie de peste 70% femei. Selectia actuala a politicienilor, sub aspectul pregatirii este, o contraselectie, iar sub aspectul genului este profund discriminatorie", arata teoreticiana.

Ca sa intelegem mai bine, trebuie sa facem un exercitiu de imaginatie...

"Imaginati-va ca, in cazul nostru, nu Cristina, ci Cristian Anghel ar fi ofiter al armatei Romane si ca Parlametul ar avea 90% femei care ar socoti ca sunt importante doar domeniile in care lucreaza ele: educatie, sanatate, administratie si ca, baietii acestia care se joaca de-a razboiul, fara sa ajunga niciodata pe front decat in numar foarte mic, ar trebui sa fie ultimii in grila de salarizare, la fel ca si cei care lucreaza in Serviciile secrete, mai ales ca Romania nu e tocmai tinta terorismului si spionajui.

Importante sunt numai serviciile de educare, ingrijirea sanatatii, administrare. Ofiterul Cristian Anghel ar avea 650 de lei pe luna, cat sa isi cumpere covrigi, sa isi plateasca intretinerea, consumul celor doua becuri de 40 de wati, crema de lustruit bocancii si cate o camasa de doua ori pe an. Degeaba s-ar sindicaliza si ar lua colectiv atitudine publica. Nici nu l-ar vedea nimeni pana intr-o zi in care omul ar intra in greva foamei impotriva desconsiderarii armatei si neaplicarii legii care le permite ofiterilor sa nu traiasca din covrigi.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri