Andrei Cioinigel, povestea emotionanta a unui tanar care iubeste viata

Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri

18 Noiembrie 2024

Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate

14 Noiembrie 2024

21 Ianuarie 2011 publicat în Social

Povestea lui Andrei Cioinigel, un tanar de 29 de ani, nu este nici pe departe una obisnuita. In urma cu un an jumatate avea o viata normala: o slujba placuta, prieteni si familia alaturi si o iubita frumoasa si intelegatoare. Dupa mai multe investigatii, diagnosticul final a fost limfom Non Hodgkin.

De atunci, din decembrie, de cand a poposit in Viena, Andrei scrie periodic pe blog. Ofera date despre evolutia starii lui de sanatate (asa am aflat cu totii ca CRP reprezinta indicele de infectie sau ca acel concentrat de trombocite poate schimba rezultatul analizelor peste noapte), despre interventiile la care este supus ( mda, punctia osoasa doare al naibii de tare) sau despre perceptia sa asupra doctorilor de acolo (probabil ca dr. „Harry Pottter” se situeaza in fruntea preferintelor sale).

Faptul ca isi asterne gandurile pe blog si ca atatia oameni il citesc si il sustin a deschis o punte de care nici macar el nu era constient. Oamenii l-au incurajat atunci cand i s-a schimbat diagnosticul sau cand doctorii i-au adus la cunostinta ca nu mai poate pleca in Milano din cauza unei infectii generale de care intre timp a scapat. Cu totii am aflat care sunt filmele cu care isi omoara plictiseala ( Two and a Half Man, Dr. House sau The Madagascar Penguins) si cu totii radem impreuna cu el atunci cand ne mai face cadou cate un post de la care cu greu te poti abtine sa nu razi in hohote. – Sunt un om neindemanatic sau doar ghinionist?, Prefer ghinionist.

Chiar daca aflat in Viena, sa nu credeti ca s-a rezumat la a socializa doar cu prietenii, cunoscutii sau necunoscutii de pe net. Colegii sai de salon: Her Tobler ( de la Toblerone), Wolfang ( de la Mozart) sau Grasutul care a starnit atatea controverse, l-au ajutat si l-au invatat sa vorbeasca ceva mai bine germana.

Asadar, blogul sau e de fapt o intreaga aventura pe care Andrei si-a dorit sa ne-o prezinte si noua. Posturile amuzante se implestesc cu cele mai realiste sau pur si simplu cu gandurile inerente unei astfel de situatii.

“Trebuie sa nu mai judec oamenii dupa prima impresie. E intotdeauna gresita, desi exista vorba aia ca prima impresie conteaza. Nu, n-ar trebui sa conteze, pentru ca e in 90% din cazuri gresita. Cel putin eu asa cred, poate si pentru ca judecam gresit pana acum. Mi s-a dat peste nas cu cat de umani pot fi cei din jurul meu fara sa cer asta. O meritam.”