Vrem reprezentare, nu doar flori si martisoare!

In ton cu ceea ce se intampla prin alte tari, femei si barbati incep sa isi faca tot mai auzite vocile, prin intermediul unor actiuni diverse care au drept scop atragerea atentiei asupra unor lipsuri din societatea noastra. Iar ca sa schimbam ceva, trebuie sa punem toti umarul.

Ziua de 8 martie - Ziua Internationala a Femeii, aceasta perioada a lunii martie care este dedicata in sens simbolic femeii, a constituit cel mai bun prilej pentru activistele si activisti coordonati de catre Centrul pentru Studii de Gen – FILIA, de a atrage atentia asupra lipsei de reprezentativitate a femeilor in politica romaneasca. Este trist, dar dupa ce va trece aceasta perioada in care ne-am simtit la modul superficial, in “centrul atentiei”, nu vom ramane cu mai nimic. In poitica romaneasca – scena unde se leaga si se dezleaga invoielile politice care se rasfrang mai apoi asupra noastra a tuturor, femeile lipsesc cu desavarsire, chiar daca reprezinta partea majoritara a populatiei. Asadar, sloganul de anul acesta a fost unul cat se poate de realist: "Vrem reprezentare, nu doar flori si martisoare!"

Nu suntem reprezentate la modul fizic in politica, adica procentul femeilor in Parlamentul Romaniei nu atinge nici macar pragul de 10% (n.r. ne aflam la nivelul statelor arabe!), desi noi toate insumam mai bine de 50% din populatia acestei tari. Si mai mult decat atat, cei aflati acum in fruntea statului nu au nici cel mai mic interes pentru promovarea unor politici benefice pentru femei, adica sa ne reprezinte nevoile, deci nu suntem reprezentate nici in sens practic.

Principalul argument adus in discutie este acela ca ei nu ne inteleg necesitatile; ceea ce este probabil just dar totusi trebuie sa existe persoane care sa inteleaga si sa promoveze interesele femeilor. Aceste persoane ar putea fi femeile inslele. Atunci sa le fie inlesnit accesul femeilor in politica!

Ceea ce nu se intampla si ceea ce inseamna pana la urma, o lezare a drepturilor noastre firesti asigurate de catre democratie si care ar presupune ca cei alesi in fruntea politica prin vot, sa se comporte ca adevarati reprezentanti ai votantilor (femei si barbati), propunand si adoptand un sistem legal favorabil unei vieti mai bune. Si nu ar trebui sa vorbim despre idealism aici, ci despre normalitate. Oricum, societatile nordice (n.r. in medie, cota femeilor in politica din tarile nordice, este de 41% !) au demonstrat ca inlesnirea accesului femeilor in politica inseamna asigurarea unei vieti mai bune pentru toti, fiindca prin natura lor, femeile au o inclinatie spre comunicare (si nu combativitate) si spre politici sociale mai coerente, adresate tuturor.

In ceea ce ne priveste, femeile ar sti sa ne reprezinte cel mai bine interesele. Insa acelea care au indraznit sa spere la o cariera politica, sunt prea putine si nu au forta necesara de a se opune curentului dominant. Daca nu cumva sunt de-a dreptul “linsate”, inca dinainte de a ajunge pe pozitii mai inalte, chiar de catre colegii de partide. “Cele cateva femei din politica romaneasca sunt acolo fiindca puternicii din randul celor 90% (n.r. barbatii din politica) le-au selectat candidatura pe criterii de loialitate fata de ei insisi sau, uneori, de capricii personale”, spunea intr-un editorial, Mihaela Miroiu. Mesajul general al societatii este unul clar si il citim printre “randuri”: “Femeile nu au ce cauta in batalia politica!”.

Le explic unor doamne de ce participam la actiunea de la metroul bucurestean – probabil ne-ati vazut daca v-ati aflat in trecere pe la Universitate, in data de 8 martie, seara: “Vrem sa atragem atentia ca in politica romaneasca femeile lipsesc. De ce e nevoie de femei? Pentru ca nu ne sunt reprezentate drepturile, nevoile, dorintele”, le-am explicat. “Da, aveti dreptate! Asa este, pai cine sa se ocupe de nevoile noastre, ca doar n-or face-o ei! Bravo!”, spune aprobator, una dintre doamne.

Marturisesc ca cel mai teama imi este de respingerea care vine din partea femeilor, atunci cand ridicam in mod public astfel de probleme, atunci cand intru in contact direct cu ele, pentru a le explica de ce ar trebui sa militam pentru o schimbare a starii de fapt. Dar in majoritatea cazurilor, temerile imi sunt total nejustificate, fiindca mai ales femeile deja ajunse la varsta maturitatii stiu exact despre ce vorbim. Diferenta este ca noi am luat informatia prin intermediul dezbaterilor, a lecturilor, a cursurilor de stiinte politice si gen, in timp ce ele stiu toate aceste probleme fiindca le-au trait pe propria piele!

“Ca popor, stim sa ne mandrim doar ca avem femei frumoase. Nu spune nimeni despre noi ca suntem si destepte, si educate, si harnice, si cu bun-gust, si iubitoare, si atente cu familia,ca la noi femeia de zeci de ani imbina cariera cu rolul de mama si sotie cu succes (amintiti-va anii in care mamele noastre si poate chiar o parte din noi, se trezeau la 5 ca sa duca copilul la camin si sa ajunga si la serviciu, ca la 15-16 sa vina sa-l duca acasa, unde gateste, spala etc.) E vina nostra ca stam si permitem sa fim ,,maturate sub pres". Nu avem nici atitudine nici actiuni. De ce? Cred ca suntem prea plictisite , obosite si suparate si am depus armele: ,,ce-o fi o fi" Dar nu cred ca e bine. Femeile care vin dupa noi? Pe ele ce le invatam? Cine le apara? Nu avem oare, datorie fata de noi si de cele care ne-au castigat atatea drepturi, sa le pastram si sa le sporim?”, sublinia extraordinar de bine, una dintre cititoarele noastre.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo