Vrem reprezentare, nu doar flori si martisoare!

Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate

14 Noiembrie 2024

Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români

1 Noiembrie 2024

10 Martie 2011 publicat în Social

Ce facem in Romania pentru femei? Ce facem noi insine si ce fac reprezentantii nostri politici? In ceea ce ne priveste pe noi, s-a coagulat un nucleu al constiintei civice ce incepe sa fie din ce in ce mai activ, pentru revendicarea drepturilor femeii.

• Femeile din Romania au risc de saracie mai crescut decat barbatii.
• Femeile din Romania sunt expuse violentei domestice in crestere (aproape dubla fata de 2005-2006).
• Femeile din Romania indeplinesc majoritatea muncilor in gospodarie - calca, spala, matura, gatesc si a sarcinilor de ingrijire: a copiilor, a batranilor, a bolnavilor - neplatite si nevazute (ocupand un loc « fruntas» in Europa in ore de munca domestica).
Implicarea reprezentanţilor politici in gasirea de solutii care sa conduca la ameliorarea acestor situatii este aproape nula. In ultima perioada s-a inregistrat un regres in ceea ce priveste respectarea angajamentelor pe care Romania si le-a asumat in raport cu Uniunea Europeana in asigurarea egalitatii de sanse intre femei si barbati. Situatia actuala ne arata ca:
• Politici si bugete pentru asigurarea egalitatii de sanse (garantata prin Legea nr. 202/2002) NU sunt implementate, iar Agentia Nationala pentru Egalitatea de Sanse intre Femei si Barbati a fost desfiintata.
• Salariile, oricum scazute, din asistenta sociala, invatamant, sectorul medical au fost scazute sau nu au mai fost platite.
• Indemnizatia pentru cresterea si ingrijirea copiilor a fost scazuta.
• Prevederile privind concediul parental au fost supuse unor modificari severe, nepermis de bruste si defavorizante pentru femei.
• Servicii de ingrijire (crese, gradinite, centre) accesibile NU sunt subventionate corespunzator de stat.
• Agentia Nationala pentru Protectia Familiei a fost desfiintata in 2010 iar violenta domestica a fost data uitarii.
• Adaposturi pentru victimele violentei domestice nu sunt subventionate de stat.

Reprezentantii politici le-au spus femeilor in 2010:

• ca pampersii sunt un moft.
• ca ingrijirea copiilor in concediu parental inseamna „a sta acasa” .
• ca adaposturi pentru femei victime ale violentei domestice nu pot „apasa” bugetul de stat.
• ca gradinite, crese sau centre de ingrijire nu vor fi subventionate suficient... sa se descurce „familia” singura. Familia pe care, le asigura ei, o respecta si o iubesc.
• ca institutiile responsabile pentru asigurarea egalitatii de sanse si a combaterii violentei domestice trebuie desfiintate.