Asta se intampla doar pe timpul verii. In rest, eram data la tara, la mamaia, unde am trait pana la 6 ani si jumatate. Era cea mai buna solutie, pentru ca eu sa nu raman prea mult timp singura in casa; si apoi, iarna era frig si in apartament nu aveam soba. Mamaia avea. In plus, ea era taranca simpla, lucra pamantul, nu avea program de fabrica. Ea ma lua peste tot cu ea, tataia facea naveta la oras si era plecat tot timpul saptamanii.
Cand ea prasea cu celelalte femei si barbati, ma lasa la umbra unui copac pe marginea santului cu o jucarie. Stateam acolo pana se intuneca si priveam sirul acela de femei cum se aplecau, ritmate de sapa. Eu stiu datorita lor ce inseamna sa muncesti la tara, sa semeni pamantul, sa mergi la prasit, sa mergi la desfacat porumb, sa mergi la moara, sa cari saci in pod. Stiu ce inseamna sa ungi cu lut casa si sa varuiesti; cu var din acela care sfaraie si miroase intr-un mod anume.
Foto 1: Flickr
Stiu ce inseamna sa astepti sa iasa puii din oua primavara, sa cresti ratuste si sa toci frunze de loboda pentru ele, sa te alerge gansacul sau sa iti sara curcanul in cap daca esti imbracata in rosu. Stiu ce inseamna sa pregatesti mancare la cuptorul din curte si stiu ce gust au cartofii copti pe plita. Stiu ce inseamna 10 femei la un loc, lalaind cantece populare, adunate sa invarta la sarmale pentru parastase sau alte evenimente satesti. Stiu ce inseamna sa mergi cu ele pe dealuri sa culegi urzici primavara. E drept, pe mine nu ma lasau; eu culegeam toporasi si mi se parea frumos.
Din cand in cand, atunci cand reuseau sa aranjeze la fabrica sa poata avea doua zile libere, mama si tata veneau sa ma vada. Pana pe la vreo 3 ani insa, mama a fost mai mult o femeie care plangea tot timpul cand intra pe poarta si ma vedea si nu o tin prea bine minte; ma induiosau lacrimile ei, imi amintesc asta, dar nu prea intelegeam ce se intampla. Eram, cred, mai apropiata de motanul alb cu pete negre, decat de ea.
Era tare stranie revederea cu parintii mei, chiar daca stiam ca femeia aceea e mama si barbatul acela era tata. Partidul reusise sa ma separe cumva, de ei. Apoi mama a inceput sa ma ia la Botosani vara, la oras. Tata ma lua cu el la fabrica. Acolo era plin de sali mari, cimentate, cu niste geamuri mici verzui, mirosind a metal.
Campania #GrijădePlămâni continuă (Timișoara): Spirometrii gratuite în tramvaiul dedicat sănătății plămânilor, pe liniile 8 și 9
5 din 10 români sunt irascibili sau au probleme de concentrare din cauza lipsei de somn
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate