Cetatenele ne(re)cunoscute ale Romaniei

Era un miros greu-acrisor, iar peste tot era plin de piese de fier, containere cu reziduri metalice si bucatele stralucitoare de pilitura. Acolo am invatat, de la un domn maistru, cum sa ma joc cu magnetii. Maistrii erau usor de distins, erau barbati, aveau niste halate cu guler, albastre si un fel de basca. La mama in vestiar, dupa program, erau femei multe, fiecare cu dulapiorul ei. Tot de metal. Inauntru erau hainele lor de schimb. Acolo am cunoscut-o pe Lili, colega mamei, o fata tanara cu par lung si blond care si pana astazi o tin minte ca pe cea mai frumoasa fata din lume. Ma placea si mi-a impletit o vesta dintr-un mohair multicolor. De la ea mama a invatat cum sa impleteasca cu modele, astfel aveam un pulover roz cu un iepuras rosu si caciula cu buburuze, fustite cu motocei.

Intre tarancile adunate sa praseasca si mesele lor fugare pe marginea santului asezate pe pestelci, intre femeile din fabrica in care lucra mama pana in '90 si care impartaseau retete si modele de impletituri si modul in care muncesc femeile astazi in fabricile din zona Moldo

Mama tot intr-o fabrica lucreaza, o confectie de data aceasta. A unui francez; asa il numesc toate muncitoarele. Fac costume barbatesti, intr-o sala din vechea si desfiintata fabrica „Electrocontact”. Aceleasi hale mari, cimentate, mirosind a metal, cu aceleasi ferestre mici, din sticla groasa si verde. Singura diferenta este ca acum plutesc in aer scame si fire de material care vara devin sufocante si le provoaca tuse. Nu au aer conditionat, nu primesc apa. Oricum nu au voie sa stea cu lichide alaturi (daca strica materialele?!).

Ca sa mergi la toaleta, ceri permisiune, dar nu mai mult de 15 minute pe zi. Scaune nu au. Vara, vin in posete cu lenjerie de schimb, pentru ca de la caldura transpira si nu au dusuri acolo. Nici ferestre sa deschida nu au. Intre ele impart pe sub mana pahare in care pun ness cu cola si vorbesc, barfesc, povestesc.

Se rade mult, ceea ce intotdeauna m-a uimit la femeile acestea muncitoare. Ca si tarancile cu care prasea mamaia, si ele vorbesc tare, uneori fac glume deocheate, mai injura pe barbati, se plang de probleme. Salariul lor este de 700 de lei, cu tot cu bonuri de masa. Asta daca muncesc si ore suplimentare. Nici mama, nici restul colegelor ei nu se plang. Comenteaza cu toatele de guvern, pentru ca de patron nu pot. Daca s-ar revolta, patronul ar pleca peste Prut sau in China. Ele stiu cu toatele ca daca ar spune ceva rau de el, ele nu ar mai avea loc de munca. Si apoi, peste tot in Botosani, aceea este media de salariu intr-o fabrica. Nu e nimic atipic. Cu toatele au familii, parinti batrani si copii in licee sau facultati. Cu toatele povestesc ce pachete pun copiilor studenti, cu toatele asteapta sarbatorile. Ca sa ii vada.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo