Cetatenele ne(re)cunoscute ale Romaniei

Femei ca mamaia mea si ca mama mea nu au fost niciodata ascultate, stiute. Povestile lor seamana cu cele ale altor cateva mii de femei ca ele. Ele nu sunt mituri, nici povesti exotice sau nostalgice. Ele sunt femei care nu isi cunosc drepturile pentru ca nimeni nu le-a spus vreodata ca ar avea asa ceva , nici nu le-ar trece prin cap. Problemele lor grave sunt susotite, vietile lor ascunse, munca lor invizibila. Bineinteles, putem gasi explicatii multiple pentru situatia in care ele se afla.

Dar mi-as dori, candva, pana nu ajung ele la pensie eventual, sa se si faca ceva pentru ele, nu doar sa fie gasite explicatii. As dori ca mama mea si colegele ei sa nu se teama sa se planga de conditiile mizere de munca, sa nu mai susoteasca pe teme precum violenta domestica prin vestiare, mi-as dori ca ele sa nu poarte singure grija batranilor care, senili si neputinciosi, sunt adusi de la tara in apartamentele lor de doua camere. Mi-as dori ca, candva, aceste femei, din nordul tarii, sa poata merge intr-o vacanta. Prima din viata lor.

^{Foto front si main: State Library of South Australia}

^{Foto 2: phlubdr}

^{Foto 3: William Veder}

Un articol de Andreea Molocea; Andreea isi scrie teza de doctorat in studii politice si gen la SNSPA si face parte din echipa redactionala a site-ului Feminism-Romania.ro.

Articolul este o preluare de pe site-ul Feminism-Romania.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo