Cadrele didactice au reactii diverse in fata copiilor cu autism, care se intind de la compasiune pana la respingere. Respingerea este o reactie ce vine atat din:
(1) teama de a gresi in relatia cu copilul dar si din
(2) teama ca acesta ii va monopoliza atentia, avand drept urmari neglijarea sau ignorarea nevoilor celorlalti copii.
Cele mai multe cadre didactice nu se simt suficient de pregatite pentru a face fata cazurilor de autism din punct de vedere al cunostintelor, al pregatirii psihologice si emotionale sau al resurselor de atentie.
Referitor la integrarea profesionala a persoanelor cu tulburari de spectru autist, aproape jumatate dintre cei intervievati in cadrul studiului cantitativ, sunt de parere ca cei care sufera de autism pot munci, iar 43% considera ca ei ar trebui sa aiba aceleasi drepturi la munca, precum celelalte persoane. Totusi doar 38% din persoanele intervievate considera ca persoanele care au tulburari din spectru autist pot munci oriunde, in timp ce 53% cred ca locul de munca cel mai potrivit este in cadrul unor centre specializate sau ONG.
Masuri pentru recuperarea si integrarea sociala a persoanelor cu autism
Referitor la masurile care, in opinia participantilor la studiul cantitativ, pot duce la cresterea sanselor de recuperare a copiilor cu autism, respondensii cu varste cuprinse intre 25-34 de ani sunt de parere ca acestea sunt:
- diagnosticarea si terapia inceputa timpuriu (82% dintre respondenti),
- crearea de servicii si facilitati pentru copiii cu autism (61% dintre respondenti),
- programe de formare profesionala in domeniul autismului, pentru medici (67% dintre respondenti),
- constientizarea riscurilor aparitiei autismului in randul parintilor (56% dintre respondenti).
Cea mai mare parte a participantilor la studiul calitativ considera ca recuperarea poate ajunge si la un procent de 60% daca interventiile sunt realizate la momentul potrivit iar tratamentul este constant si bine realizat.
Exista, in randul respondentilor, o lipsa de incredere in demersurile de recuperare a copiilor cu autism in Romania, principala bariera fiind considerata lipsa de implicare a statului. Pe de alta parte, principalul punct de sprijin este considerat a fi societatea civila (ONG).
In opinia respondentilor, principalii factori care ar influenta, in mod direct sau indirect, sansele de recuperare a copiilor autisti sunt:
- Sustinerea din exterior a familiei si a copilului,
- Oportunitatile de integrare in societate,
- Caracteristicile sociopsihografice ale parintilor (ex. orasul de provenienta, prin oportunitati de interventie si contacte etc.),
- Investitiile in specialisti (instruire si remunerare); acestea pot fi realizate de stat sau ONG.
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară