Sfântul Luca, doctorul fără de arginți: Toţi ne ieşim din fire când suntem jigniţi, dar aşa Se purta Hristos când îl vorbeau de rău?

În cartea “Sf. Luca al Crimeii – La porțile Postului Mare. Predici la Triod”, Sfântul Luca al Crimeii ne vorbește despre modul în care Iisus Hristos ne-a învățat, prin exemplul personal, să gestionăm cu răbdare și blândețe jignirile.

Sfântul Luca al Crimeii (Valentin Feliksovici Voino-Iasenețki), un sfânt contemporan, s-a născut în 1877 și a trecut în neființă în anul 1961. A fost chirurg și episcop, vindecător de trupuri și suflete totodată, cunoscut și drept fondator al chirurgiei septice. Datorită vocației sale și a bunătății sale i se mai spunea și “doctorul fără de arginți”.

"Hristos ne-a dat pildă a felului în care trebuie să răbdăm jignirile. Urmăm noi, oare, pilda lui Hristos? Oare nu facem altfel decât El, oare nu răspundem cu vorbă rea la vorbă rea, nu ne enervăm și nu ne mâniem la culme, nu îi acoperim cu înjurături și blesteme pe cei care ne spun cuvinte grele și neplăcute Puțini, puțini sunt cei care urmează pilda Lui!

Toţi ne ieşim din fire când suntem jigniţi, suntem gata să-l luăm de gât pe cel ce ne-a jignit: ochii aruncă scântei, faţa ni se schimonoseşte de mânie şi devine respingătoare pentru toţi cei care ne văd; mişcările devin dizgraţioase, bruşte, mâinile şi picioarele tind să înhaţe, tind să lovească; limba revarsă neînfrânată hule asupra celui ce ne jigneşte.

Oare aşa Se purta Hristos când îl huleau, când îl vorbeau de rău, când îl jigneau? Nu, nicidecum; noi nu urmăm pilda lui Hristos, ci ne purtăm cum ne învaţă dracii – dracii iuţimii (enervării) şi ai mâniei, fiindcă cine dintre noi este slobod de iuţime şi de mânie, cine primeşte jignirile cu linişte şi seninătate?

Dacă ne-am vedea atunci când ne înviforează mânia, când revărsăm blesteme, cum ne-am mai rușina de noi înșine! Vedeţi, toţi oamenii care sunt martorii enervării şi ai mâniei noastre, care aud înjurăturile şi blestemele noastre, ne găsesc urâţi şi respingători, dar noi nu ne dăm seama.

Ei bine, dacă nu putem să ne vedem, măcar atunci când vedem pe cineva care se mânie, se ceartă, înjură, se bate, în loc să-l osândim, mai bine să ne închipuim că suntem în locul lui şi să ne gândim: „Nu cumva şi eu arăt la fel de urât când mă mânii, mă cert şi răspund cu ocări la ocări?” Şi de atunci înainte ne va fi ruşine să ne certăm, să ne mâniem, să ocăram şi să ne batem.

Dar cum răspundeau la jigniri toţi drepţii şi sfinţii? Când erau ocărâţi şi defăimaţi, când erau clevetiţi, ei îşi păstrau liniştea. De ce? Fiindcă se simţeau nevinovaţi – iar dacă se simţeau nevinovaţi, pentru ce să se enerveze?

Voi să nu jigniţi pe nimeni. Când sunteţi jigniţi, smeriţi-vă şi răbdaţi în linişte. Gândiţi-vă că cel ce vă jigneşte are dreptate, fiindcă în multe privinţe suntem păcătoşi înaintea lui Dumnezeu, am făcut multe lucruri rele, pentru care am şi meritat pedeapsă.

Chiar dacă jignirea nu este pe potriva păcatelor pe care le-am săvârşit, plecaţi-vă capul şi ziceţi: „Dumnezeule! Păcătos sunt şi vrednic de toate jignirile”. Şi se va linişti inima voastră, şi se va linişti şi cel ce vă jigneşte."

* Sursa: Fragment din cartea "Sf. Luca al Crimeii – La porțile Postului Mare". Predici la Triod, Editura Biserica Ortodoxă, București, 2004, pg. 25-27

Foto fr si main: Kristini /Shutterstock

Garbo

Ultima actualizare: 24 Februarie 2023 @ 08:02

• 
• 

Mai multe despre Garbo