Un bunic plin de evlavie și cu dragoste pentru cei din jurul său a ajuns la o vârstă venerabilă și foarte înaintată. Avea o familie numeroasă, copii deveniți oameni mari la rândul lor, mai mulți nepoți și strănepoți așa că tot timpul era înconjurat de cei dragi. Adesea, își strângea nepoții și strănepoții în jurul său și le povestea întâmplări din viața sa și frânturi de înțelepciune și învățăminte extrase din povestea sa de viață.
Nepoții erau ochi și urechi, curioși și plini de entuziasm, dornici să afle cât mai multe din întâmplările vieții bunicului lor. Adesea îi puneau diverse întrebări pentru a-l trage de limbă și a afla cât mai multe. La un moment dat, unul dintre nepoți, cel mai îndrăzneț și înțelept, îl întreabă:
- Bunicule dragă, ai trecut prin atâtea, ai trăit în timpul războiului, ai avut parte de necazuri, probleme și lipsuri, cum ai reușit să treci peste toate și îți păstrezi totuși bunătatea, încrederea și cumpătul în tot acest timp?
- Ei bine, scumpii mei nepoți. Am avut întotdeauna grijă spre ce anume privesc căci răul din lume intră în inima omului prin simțuri și îndeosebi prin văz. Pe vremea când eram și eu cum sunteți voi acum, niște copii la început de drum, preotul satului m-a sfătuit să fac în fiecare zi, înainte de a pleca de acasă, următoarele trei lucruri:
- Primul lucru – să îmi ridic ochii spre cer ca să îmi amintesc că acolo sus este Tatăl meu care mă veghează și să îi spun “mulțumesc, Doamne, că exiști”. Cu El în minte și în suflet să îmi înceapă fiecare zi, el să fie călăuza și prioritatea viețîi mele, toată silința și putința, și restul va veni de la sine.
- Al doilea lucru – să îmi îndrept ochii înspre pământ și să privesc la cât de puțin loc am nevoie pentru a-mi găsi și eu acolo mormântul
- Al treilea lucru – să mă uit bine și atent în jurul meu, la toți acei oameni care au de suferit și pătimit mai mult decât mine, la toți cei bolnavi, la cei care nu pot vedea, auzi, vorbi, la cei fără o mână sau un picior, la cei care nu au un adăpost deasupra capului, la cei aflați în nevoi, în dureri sau în suferințe.
Și uite așa am trecut prin tot ceea ce mi-a rezervat viața și am răbdat și necazurile și suferințele fără să mă plâng, trăind mulțumit și împăcat cu lumea întreagă și cu Dumnezeu. Și așa să doresc și vouă să trăiți, dragii mei, în liniște și armonie.
Autor: Anonim
Foto fr si main: Peter Csaszar /Shutterstock
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară