O călătorie

Un articol de Alina Conu

Nu mai știe că este trecător, atât de trecător! Nu mai știe că este musafir pe această planetă, în acest univers, chiar și în acea casă în care locuiește, nu este conștient de faptul că este într-o vizită foarte scurtă. Omul nu mai știe că el este limitat, iar lecțiile de „dezvoltare personală" îl învață că poate face orice. Și, da, poate face orice: își poate cumpăra o mașină, poate slăbi, își poate întemeia o familie, poate face copii, bani.

Dar nu poate face totul. Nu poate fi nemuritor, nu poate opri îmbătrânirea, nu poate decide și dicta viețile celorlalți, deși aparent unii cred că pot. În realitate, dacă ne raportăm la „om“ în calitate de termen general pentru umanitate, niciun om individual, niciun dictator, nu a doborât încă umanitatea!

Omul trăiește într-un permanent paradox, într-o stare constantă de bipolaritate. Se crede liber, se crede important, când de fapt trăiește permanent în constrângeri și important este numai pentru un grup foarte restrâns și pe un termen foarte limitat. Cam cât de des te mai gândești la străbunicii tăi? Sau chiar la bunici? Se spune că omul este liber, dar nu poate face mai nimic din ceea ce își dorește cu adevărat.

A ne reaminti că suntem trecători ne întoarce la un soi de smerenie și poate, inițial, furie, dar dacă privim mai adânc în efemeritatea noastră, am putea ajunge să simțim recunoștință și bucurie.

Singura formă de a trăi etern este să fii un Eminescu, un Mozart, un Einstein, un Da Vinci.

Cum ar fi să înțelegem toți asta? Atunci s-ar contura două categorii de oameni: cei care nu își doresc să trăiască etern, dar, întelegând asta, se bucură enorm de ceea ce oferă această viață și cei care vor dori să dăinuie morții și vor construi, inventa, crea, compune… legende, artă, literatură, știință.

Dacă am înțelege că suntem invitații unei Ființe Extraordinare, la cea mai mare și frumoasă petrecere, la cel mai important bal, în cea mai prețioasă sală, cum ar putea fi?

Cred că ne-am pune cele mai bune haine, cel mai roșu ruj și cea mai prețioasă rochie, cel mai scump smoking, cel mai larg zâmbet, ne-am parfuma cu cele mai bune esențe și ne-am bucura că suntem printre invitații acestei petreceri importante. Am fi mândri și recunoscători că suntem pe această listă.

La fel, dacă am înțelege că suntem într-o vizită scurtă prin această viață, sigur nu am mai dormi până la prânz, nu ne-am mai plânge constant, nu am mai pierde vremea privind în gol si intrebandu-ne de ce ne este greu. Nu am mai pierde oportunități și oameni, conduși fiind numai de traumele noastre, care iau deciziile pentru noi. Nu am mai da vina pe părinți, pe sistem, pe politicieni, pe vreme.

Gândește-te, când mergi într-o vacanță pe care o aștepți de mult, oare nu vrei să fructifici fiecare moment, oare nu ții să te bucuri de fiecare loc, de fiecare pahar de vin, de răsărit sau de apus? Nu-i așa că în vacanță dormi mai puțin, ai mai multă energie, ești mai vesel?

Ești totodată și puțin trist, pentru că știi că va dura doar câteva zile. Unii sunt triști din prima zi, la gândul ca va dura puțin, alții se bucură de fiecare clipă și sunt triști doar la final.

Însă, din oricare categorie ai face parte, pentru toți este valabil: vine ultima zi și pleci!

Sigur, unii spun că revenim în această vizită. Dar asta nu știe încă nimeni sigur.

Până la urmă, indiferent dacă revenim sau nu, tot ar trebui să facem din această călătorie una extraordinară!

Sursa foto articol: Golubovy/ shutterstock.com

Garbo

Ultima actualizare: 6 Iunie 2023 @ 03:06

• 
• 

Mai multe despre Garbo