Sfântul Ioan Gură de Aur: Moartea este o călătorie vremelnică, este asemenea scoaterii unui veşmânt. Pentru că ceea ce este veşmântul pentru trup, acelaşi lucru este şi trupul pentru suflet

"Vreţi să spun iubirii voastre de ce ne temem de moarte? Pentru că n-a putut stăpâni inima noastră iubirea pentru împărăţia cerurilor, nici nu s-a aprins înlăuntrul nostru dorinţa pentru cele viitoare, fiindcă atunci toţi ar fi dispreţuit cele de aici, aşa cum a făcut şi fericitul Apostol Pavel. Şi nu ne temem de gheena focului, de aceea ne înfricoşăm de moarte. Nu cunoaştem chinul de nesuportat de acolo, de aceea ne înspăimântăm de sfârşit, în loc să ne înfricoşăm de păcat. Deoarece, dacă sufletul nostru era stăpânit de acea frică, n-ar fi putut vreodată să vină înlăuntrul nostru această frică de moarte. Şi voi încerca să vă dovedesc nu cu exemple străine, ci cu exemple cunoscute, din cele care s-au întâmplat cu noi în aceste zile.

Aşadar, deoarece a venit poruncă de la împărat, care a rânduit să plătim acel impozit care s-a arătat îngrozitor, toţi s-au ridicat, toţi au arătat duh de răzvrătire, toti s-au arătat nemulţumiţi, s-au indignat, şi întâlnindu-se unul cu altul au zis că viaţa noastră a devenit de nesuportat, că cetatea s-a pierdut, că nimeni nu va putea să sufere mărimea impozitului. Acum, însă, aud spunându-se: „Poate să ne ia averea împăratul, să se aleagă praful de ogoarele şi averea noastră, măcar să rămânem în viaţă!".

Aşa cum, înainte să apară primejdia morţii, ne păsa de paguba ce ne putea afecta averile, dar când s-au întâmplat acele fapte îndrăzneţe şi pline de fărădelege, a intrat înăuntrul nostru frica sfârşitului, care a alungat tristeţea legată de paguba banilor pe care o vom suferi, la fel, dacă frica gheenei ar fi stăpânit sufletele noastre, nu ne-ar fi cuprins frica morţii. Şi aşa cum, în trupuri, când ne stăpânesc două dureri, de obicei cea mai puternică o ascunde pe cea mai slabă, la fel s-ar fi întâmplat şi acum. Dacă frica iadului viitor ar fi rămas în suflet, ar fi dispărut orice frică omenească! Astfel, dacă cineva se îngrijeşte să-şi amintească continuu de gheena, va dispreţui orice fel de moarte. Şi aceasta nu-l va scăpa doar de agonia de aici, ci şi de flacăra gheenei. Pentru că cel care se teme continuu de gheena focului, niciodată nu va cădea în focul gheenei, fiindcă se va înţelepţi prin temerea continuă de ea.

Ingăduiţi-mi acum să vă spun în împrejurarea aceasta potrivită, cuvintele: „Fraţilor, nu fiţi copii la minte! Fiţi copii când e vorba de răutate. La minte însă, fiţi desăvârşiţi" (I Corinteni 14, 20).

Pentru că, atunci când ne temem de moarte şi nu ne temem de păcat, avem frică de copil. Şi copiii mici se tem de măşti, însă nu se tem de foc. Şi dacă se întâmplă să fie ţinuţi lângă sfeşnicul care este aprins, îşi întind, fără să se gândească, mâna spre flacără. Astfel, se tem de mască, în timp ce de foc n-au frică. La fel facem şi noi, ne temem de moarte, care se aseamănă cu masca vrednică de dispreţ, însă nu ne temem de păcat, de cel care este într-adevăr lucru înfricoşător şi mistuie, precum focul, conştiinţa noastră. Şi aceasta se întâmplă nu din cauza firii lucrurilor, ci din cauza propriei noastre nechibzuinţe. Deoarece, dacă ne gândim la ce este moartea, nu ne vom înfricoşa niciodată.

Totuşi, ce este moartea? Este asemenea scoaterii unui veşmânt. Pentru că ceea ce este veşmântul pentru trup, acelaşi lucru este şi trupul pentru suflet. Şi trupul nostru, după puţin timp, îl vom scoate prin moarte, ca după aceea să-l purtăm iarăşi mai strălucitor.

Şi ce este moartea? Călătorie vremelnică, somn mai prelungit decât cel obişnuit. Astfel, dacă te temi de moarte, să te temi şi de somn! Dacă te întristezi pentru cei care mor, să te întristezi şi pentru cei care mănâncă şi pentru cei care beau. Pentru că, aşa cum a mânca şi a bea este lucru firesc, la fel este şi moartea. Să nu te întristeze lucrurile fireşti, ci mai ales cele care vin din intenţia cea rea, nici să plângi pentru cel care a murit, ci pentru cel care trăieşte în păcate.

Vrei să-ţi arăt şi un alt motiv pentru care ne temem de moarte? Faptul că nu trăim în evlavie şi nu avem conştiinţă bună, deoarece, dacă existau acestea, nu ne-ar fi înfricoşat nimic, nici moartea, nici foametea, nici paguba banilor, nici nimic altceva asemănător. Pentru că, pe cel care trăieşte în virtute, nu poate să-i facă rău niciunul dintre aceste lucruri, nici să ia de la el bucuria lăuntrică. Pe cel care se hrăneşte cu nădejdea cea bună, nimic nu poate să-l arunce în tristeţe. (Omilie la statui, 5, E.P.E. 32, pp. 108-116, P.G. 49, pp. 71-73)

Sfântul Ioan Gură de Aur

~ extras din cartea "Cuvinte de aur. Mângâierea celor îndurerați (despre moarte, doliu, parastase)", Vol.VII - Sfântul Ioan Gură de Aur, EDITURA EGUMENITA

Foto fr si main: Cristina Conti /Shutterstock

Garbo

Ultima actualizare: 19 Decembrie 2023 @ 02:12

• 
• 

Mai multe despre Garbo