Calendar ortodox 2024: Pe 26 septembrie sunt pomeniți Sfântul Domnitor Neagoe Basarab și Sfântul Ioan Evanghelistul.

Calendar ortodox 26 septembrie: Sfântul Domnitor Neagoe Basarab

Pe 26 septembrie, este cinstit Sfântul Neagoe Basarab, unul dintre cei mai luminați conducători ai Țării Românești. Canonizarea sa a fost decisă în cadrul unei ședințe a Sfântului Sinod pe 8-9 iulie 2008, alături de canonizarea Sfântului Ierarh Iachint de Vicina și a Sfântului Dionisie Exiguul. Proclamarea oficială a canonizării a avut loc la București, în ziua de sărbătoare a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, pe 26 octombrie.

Neagoe Basarab, născut într-o familie evlavioasă de nobili creștini, a fost educat într-un mediu profund spiritual. Tatăl său provenea din dinastia Basarabilor, iar mama sa, temătoare de Dumnezeu, făcea parte din renumita familie a boierilor Craiovești. Crescut într-o atmosferă de credință ortodoxă, Neagoe a fost influențat de devotamentul părinților săi și a absorbit încă din copilărie învățăturile religioase și virtuțile creștine. A avut ocazia să cunoască viața monahală de la Mănăstirea Bistrița, ctitorită de familia sa, unde a fost atras de frumusețea și profunzimea învățăturilor Sfinților Părinți și ale Scripturii, care l-au ghidat ulterior atât în scrierile sale, cât și în conducerea poporului său către realizări spirituale și artistice.

Mănăstirea Bistrița a devenit pentru tânărul voievod o adevărată școală de formare spirituală. În acea perioadă, în Țara Românească a sosit Sfântul Nifon, Patriarhul Constantinopolului, invitat de Radu cel Mare, voievodul de atunci, în 1502, pentru a reorganiza viața bisericească. Sub îndrumarea acestui mare ierarh, Neagoe Basarab a învățat tainele rugăciunii isihaste, evlavia și trezvia sufletească, precum și înțelepciunea și învățăturile lui Hristos. Dotat cu un spirit intelectual aparte, Neagoe a adunat bogății teologice și culturale care l-au ajutat în conducerea țării.

În 1512, Neagoe a fost ales Voievod al Țării Românești, deși inițial a refuzat această demnitate cu modestie. Totuși, poporul, recunoscându-i meritele și vrednicia, l-a rugat să accepte tronul, iar după multe insistențe, Neagoe a devenit conducătorul țării. A demonstrat o înțelepciune desăvârșită, fiind un organizator iscusit, ceea ce i-a adus recunoștința poporului.

Domnia sa a fost o perioadă de pace și prosperitate, într-o vreme marcată de dificultăți atât pentru Țara Românească, cât și pentru Biserica Ortodoxă din Balcani. Neagoe Basarab a căutat să mențină pacea cu vecinii săi, consolidând astfel stabilitatea țării. În semn de respect pentru învățătorul său, Sfântul Nifon, Neagoe a adus moaștele acestuia în Țara Românească, împăcându-l în mod miraculos cu fostul său prigonitor, Radu cel Mare.

Neagoe Basarab rămâne în memoria poporului român datorită operei sale remarcabile, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, o lucrare de o valoare universală, considerată un testament spiritual, pedagogic și filozofic. Această operă reprezintă un cod moral și de comportament demn pentru toate timpurile.

În plus, moștenirea sa nu se limitează la scrieri. Neagoe a ctitorit numeroase biserici și mănăstiri, dintre care cea mai de seamă este Mănăstirea Curtea de Argeș, considerată un adevărat "Sion românesc". De asemenea, el a sprijinit popoarele ortodoxe aflate sub dominația otomană, ajutându-le prin restaurarea lăcașurilor de cult și plata datoriilor.

Pe 15 septembrie 1521, la doar 39 de ani, Neagoe Basarab a trecut la cele veșnice, primind cununa nepieritoare a slavei divine.

Acatistul Sfântului Voievod Neagoe Basarab

 

Domnitor preaînţelept între căpeteniile neamului românesc, ctitor de locaşuri sfinte, prieten al Sfinţilor Părinţi, învăţător luminat de Duhul Sfânt şi mare iubitor de pace, Sfinte Neagoe Voievod, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Calendar ortodox 26 septembrie: Sfântul Ioan Evanghelistul

Sfântul Ioan, Evanghelistul și Teologul, a fost unul dintre cei doisprezece apostoli chemați de Iisus Hristos să-L urmeze. Este cunoscut pentru contribuțiile sale esențiale la Noul Testament, prin scrierea Evangheliei după Ioan, a trei Epistole și a cărții Apocalipsa.

Biserica îl prăznuiește pe Sfântul Ioan de trei ori pe an: pe 8 mai, pentru minunea care se petrece la mormântul său; pe 30 iunie, împreună cu ceilalți Sfinți Apostoli; și pe 26 septembrie, ziua în care a trecut la cele veșnice.

Sfântul Ioan era fiul pescarului Zevedeu și al mironosiței Salomeea, originar din Betsaida, Galileea. Inițial, a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, dar a răspuns chemării lui Iisus Hristos, alături de fratele său, Iacov. Datorită tinereții sale, Ioan a fost cel mai tânăr dintre apostoli.

În textele biblice, Ioan și fratele său sunt numiți „fiii lui Zevedeu” sau „fiii tunetului”, datorită credinței lor puternice. În propria Evanghelie, Ioan se referă la sine ca „ucenicul pe care Iisus îl iubea” (Ioan 21, 20). Această iubire este evidentă și la Cina cea de Taină, când stă aproape de pieptul lui Iisus, simbolizând dragostea și devotamentul său. De-a lungul activității publice a lui Hristos, Ioan a fost martor la momente cruciale, precum Învierea fiicei lui Iair, Schimbarea la Față și rugăciunea din Grădina Ghetsimani. Pe cruce, Iisus i-a încredințat-o pe Fecioara Maria, ca Ioan să-i poarte de grijă, lucru pe care l-a îndeplinit până la Adormirea Maicii Domnului. După Învierea lui Hristos, Ioan a fost primul apostol care a văzut mormântul gol.

Singurul dintre apostoli care nu a murit de moarte martirică, Sfântul Ioan a plecat în Efes după Adormirea Maicii Domnului, pentru a răspândi Evanghelia. Între anii 90-95, a fost exilat în insula Patmos de către împăratul Domițian. Într-o peșteră de acolo a primit revelația despre sfârșitul lumii, pe care a transcris-o în Apocalipsa. După moartea lui Domițian, s-a întors la Efes.

Se crede că Sfântul Ioan a scris Apocalipsa în Patmos, iar Evanghelia și cele trei Epistole în Efes. El a proclamat lumii mesajele fundamentale: „Dumnezeu este iubire” și „Dumnezeu este lumină.”

Sfântul Ioan a trecut la cele veșnice la aproape o sută de ani, în apropiere de Efes, unde a fost înmormântat. Tradiția spune că, înainte de a muri, și-a luat cu el șapte ucenici, pe care i-a pus să sape o groapă în formă de cruce, în care s-a așezat voluntar, adormind în Hristos. În ziua de 8 mai, ani de-a rândul, din mormântul său se ridica o pulbere miraculoasă, care aducea tămăduire multor bolnavi.

Troparul Sfântului Ioan Evanghelistul

Apostole a lui Hristos, de Dumnezeu iubite, grăbește de izbăvește pe poporul cel fără de răspuns. Ca te primeste când cazi către El, Cel ce te-a primit când te-ai rezemat pe pieptu-I; pe Care roagă-L de Dumnezeu cuvântătorule, si norul păgânilor cel pus asupra noastra să-l risipească, cerându-ne nouă pace și mare milă.

Foto prima pagină IhorStore/ Shutterstock, Tsuguliev/ Shutterstock


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri