Moșii de Iarnă, ziua celor care nu se uită. Ce se împarte în Sâmbăta Morților, ce să (NU) faci pentru sufletul adormiților

În fiecare an, într-o sâmbătă din februarie, bătrânii satelor, femeile cu batic negru și tinerii cu sufletele încă neatinse de graba lumii moderne își îndreaptă pașii către biserică. Dar și bisericile orașelor devin neîncăpătoare în ziua în care sunt pomeniți cei dragi și adormiți din neamul nostru, iar lângă colivele frumos decorate și luminate de lumânări, se află oameni care se roagă pentru sufletul cuiva iubit și îi onorează amintirea.

Moșii de iarnă reprezintă, de fapt, Sâmbăta celor adormiți, zi în care în biserica ortodoxă se face pomenirea celor plecați din această viață. În această zi, calendarul creștin ortodox consemnează și Aflarea moaștelor sfinților mucenici din Evghenia. În 2025, Moșii de Iarnă cad pe 22 februarie, într-o zi în care pământul încă mai poartă urmele iernii, dar în care primăvara își trimite primele șoapte prin aerul rece. Aceasta nu este o zi obișnuită – este pragul dintre lumi, momentul în care cei plecați își îndreaptă ochii spre noi, iar noi le trimitem gânduri, lumânări aprinse și bucăți de recunoștință și de dor.

Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice. Fragment în exclusivitate din cartea Cum să porți orice, de Kay Barron: Puloverele sunt o alegere minunată pentru a experimenta! Poezie de Crăciun - Cele mai frumoase versuri pentru sărbători în poezii de Crăciun scurte și poezii cu Moș Crăciun Cum le răspundem copiilor atunci când ne întreabă dacă Moș Crăciun există cu adevărat

Se spune că este bine ca în această zi noi, cei rămași, să le închinăm înaintașilor nostri nu doar o rugăciune pentru mântuirea lor, dar și un gând curat prin care să le mulțumim, să ne arătăm recunoștință sau să îi iertăm pentru tot ce ne-au greșit “cu voie sau fără de voie”, pentru tot ce au greșit “cu gândul sau cu fapta”. Dezlegarea cea mare și adevărată vine apoi cu adevărat și de la Domnul…

Biserica îi amintește în Sâmbăta morților nu doar pe “bunici, străbunici, părinți, frați, surori, copii și pe toți de o rudenie cu noi”, ci pe tot neamul nostru cel adormit, toți strămoșii și înaintașii noștri, chiar și pe cei care nu mai au de către cine să fie pomeniți.

Cum să îngrijești păturile din lână pentru o durată de viață mai lungă Istoria Micului Trianon și viața tumultoasă a Prințesei Alice Cantacuzino Sărbătoare 14 octombrie: Sfânta Parascheva

Moșii – cei pe care nu avem voie să îi dăm uitării

Denumirea acestei sărbători nu e întâmplătoare. „Moșii” sunt strămoșii noștri, cei care au fost aici înaintea noastră, cei care ne-au purtat în palmele lor aspre, ne-au învățat să rostim rugăciuni și să iubim pământul. Tot cu această denumire de “moși” sunt consemnate și sărbătorile închinate celor adormiți, etnograful Simion Florea Marian fiind cel care ne aduce la cunoștință în lucrarea “Trilogia vieții” că în conștientul spiritual colectiv românesc există nu mai puțin de 20 de zile de Moși, ceea ce spune enorm despre importanța pe care acest popor o acordă cinstirii strămoșilor și acestei succesiuni de suflete, despre legătura puternică între generațiile anterioare și cele prezente, … Din aceste 20 de zile consacrate celor trecuți în neființă, 4 zile de Moși sunt mai cunoscute și de o semnificație și o importanță deosebită în mentalul popular:

• Moșii de primăvară (de Măcinici)
• Moșii de vară (sâmbăta care precede Rusaliile)
• Moșii de toamnă (cad în prima sâmbătă a lunii noiembrie)
• Moșii de iarnă (cad în sâmbăta dinaintea Duminicii lasatului sec de carne)

În credința populară, în această zi a Sâmbetei celor adormiți, sufletele acestora se întorc printre noi, nu ca niște umbre înfricoșătoare, ci ca o prezență caldă, ocrotitoare. Este de datoria noastră să le pregătim drumul cu lumină, rugăciune și pomană pentru că, așa cum noi îi chemăm pe ei în amintire, și ei ne veghează dincolo de hotarul vizibil al lumii.

Foto: Stepanych /Shutterstock

De ce o Sâmbătă a morților?

Moșii de Iarnă cad întotdeauna sâmbăta, în Sâmbăta care precede Duminica Lăsatului sec de carne, iar aceasta nu este o întâmplare. Se spune că în fiecare sâmbătă sufletele celor adormiți așteaptă un semn de la cei vii – o rugăciune, un gând, o lumânare aprinsă. Însă Moșii de Iarnă nu sunt o sâmbătă oarecare, ci una specială, în care pomana are o putere aparte, iar pomenirea devine un fir nevăzut ce leagă generațiile.

Sâmbăta este ziua morților, ziua în care poartă dintre cele două lumi se întredeschide, iar în duminica care urmează Sâmbetei Morților se face pomenire de Înfricoșătoarea Judecată și de a doua venire a lui Iisus Hristos. Totodată, sâmbăta este ziua care a fost consacrată de Sfinții Părinți pentru a se face în biserici pomenirea celor adormiți. Sâmbăta, Domnul Hristos a stat cu trupul în mormânt pentru ca mai apoi, duminica, să se înalțe la ceruri. În mod simbolic, sâmbăta este ziua care deschide calea duminicii, în care are loc Învierea Mântuitorului cu trupul.

Tradiții și obiceiuri străvechi de Pomenirea Morților - Moșii de Iarnă

În această zi, oamenii duc la biserică colivă, colaci, vin și lumânări. După ce slujba de pomenire se încheie în biserică și numele celor plecați a fost pomenit de preot, se împart bucate tradiționale calde în vase noi (sarmale, piftie, colivă sfințită la biserică, pilaf, plăcinte cu brânză sau orez cu lapte etc) și gătite pentru milostenia și ușurarea sufletului celor adormiți de păcate.

Tacâmurile (cana plină cu vin, lingura sau furculița) însoțesc această milostenie de mâncare și sunt de nelipsit, la fel și lumânarea aprinsă. Atunci când se oferă “pomană” se spune să fie pentru sufletul lui X (aici se spune numele celui plecat), iar cel care primește rostește “Bogdaproste” și “Să fie primit!”.

Foto: Marius GODOI /Shutterstock

În tradiția populară, se crede că sufletele morților coboară pe pământ și de aceea trebuie să fie oferită mâncare gătită, pentru a-i ospăta în mod simbolic. Aceste ofrande au și rolul de a mijloci în fața lui Dumnezeu pentru ca să le fie lor iertate păcatele săvârșite în timpul vieții. “Se spune că cei decedați se hrănesc din aburii fierturilor, de aceea este obligatoriu ca măcar un singur fel de mâncare să fie fierbinte”, ne amintesc și specialiștii în Etnografie și Folclor de la muzeul Dunării de Jos din Călărași citați de Adevărul.

Aceste vase cu bucate ritualice nu sunt simple daruri, ci simboluri ale legăturii noastre cu cei plecați. Se spune că atunci când dai de pomană, nu dai doar hrană, ci oferi dragoste, recunoștință, un semn că cei de dincolo nu sunt uitați. În unele sate, bătrânii încă mai lasă câteva firimituri pe pragul casei, „pentru sufletele care n-au pe nimeni să-i pomenească”. În unele regiuni, se împart plăcinte cu brânză sau mere coapte, pentru că se crede că sufletele plecate pot gusta din hrana oferită cu inimă bună. În zona Transilvaniei, de exemplu, se duc la biserica “pupi”, un chec cu mere, pentru pomenirea adormitilor.

Conform tradiției populare, sufletele celor plecați se bucură enorm când sunt pomeniți de trei ori în biserică în această sfânta zi, iar Dumnezeu le mai ușurează sufletul de câte un păcat, mai ales prin puterea rugăciunii celor rămași și care îi pomenesc. Iar dacă se află deja în Rai, conform unei alte tradiții populare, se crede că ne zâmbesc de acolo, simțind că sunt iubiți și că nu au fost dați uitării. În biserici și la mormintele celor adormiți se aprind lumânări de Moșii de Iarnă pentru ca aceștia să își găsească liniștea, pacea și lumina și pe lumea cealaltă.

Foto: krstrbrt /Shutterstock

Se obișnuiește, de asemenea, să se facă pomeni mai mari pentru sufletele celor care nu au fost pomeniți îndeajuns de familie, pentru a le aduce liniște dincolo. Tot în această zi, oamenii aprind lumânări în locuri neașteptate – la fântâni, la marginea drumurilor sau pe malurile râurilor – pentru sufletele rătăcitoare.

Sufletele se întorc pe pământ și colindă neîncetat … Superstiții de Moșii de Iarnă

Un alt obicei moștenit din bătrâni ne învață că de Moșii de iarnă se mănâncă piftie (Banat), în anumite zone această sărbătoare fiind cunoscută și sub numele de Moșii de piftii sau Sâmbăta piftiilor. După această zi, piftia este considerat a fi un fel de mâncare pe care este bine să nu îl mai consumi dacă vrei să eviți tremurăturile (ca piftia) sau apariția frigurilor în mijlocul verii.

Fiindcă sufletele se întorc pe pământ preț de o zi și o noapte se spune și că nu este bine să umbli noaptea prin păduri și poieni căci sufletele morților colindă neîncetat, urmând ca mai apoi să se întoarcă înapoi în morminte.

Totodată, pentru ca mâncarea și gestul tău de iubire față de cei adormiți să fie primit în fața lui Dumnezeu este bine să respecți cum trebuie această zi și să nu lucrezi în grădină sau să faci treburi mari în gospodărie. Este interzis să dai cu mătură ori altfel, potrivit unor convingeri populare, riști să ridici praf și în ochii celor morți.

De asemenea, nu este deloc bine să speli de Sâmbăta morților și ai face bine să nu arunci gunoiul înainte de a da de pomană astfel încât acesta să nu ajungă în mâncarea răposaților.

O lumânare aprinsă (și un gând bun) pentru o iubire care nu piere…

Moșii de Iarnă nu sunt despre tristețe. Sunt despre iubirea care nu piere, despre cei care trăiesc mai departe prin noi. Sunt despre mâinile bunicilor care au frământat pâine, despre vocea lor care rostea rugăciuni la icoană, despre ochii lor plini de povești. În această zi, aprindem lumânări nu doar ca să vedem mai bine în întuneric, ci ca să le luminăm drumul celor plecați. Și, cine știe, poate în freamătul vântului sau în trosnetul unei flăcări vom simți, măcar pentru o clipă, că ei sunt încă aici, alături de noi...

Foto fr si main: Miljan Zivkovic /Shutterstock

---

---