probleme in familie

ADENOIDIT- ati auzit dragelo?

Laptele lactovit

clara_kidz Postat pe 12 Noiembrie 2009 17:21
va rog frumos sa ma ajutati,povestea este lunga dar am sa o scurtez cat pot,am cautat sit-uri matrimoniale care sa ma ajute dar nu gasesc si nici cu sfaturi venite de pe diferite site-uri nu am facut nimic.Sotul meu a devenit dusmanul meu,ma exclude efectiv din viata lui si nici cu copilul nu ma ajuta,micutei ii fac eu tot,nici macar o albie nu ma ajuta sa car.Eu am fost internata cu asta mica o perioada lunga 2 saptamani pauza 2 saptamani internate,si nu am avut cum sa sesizez aceste probleme,acum de cand copilul s-a facut bine stam zi de zi impreuna,am incercat tot ce e posibil,m-am facut frumoasa,i-am oferit tot ce a vrut sa manance,am fost o sotie model,dar indiferenta lui persista din ce in ce mai mult,ma jigneste si nimic din ce spun sau fac nu ii convine ,eu aflu ultima intotdeauna,si in pat e dezastru trebuie sa il fac sa inteleaga ca am nevoi care nu mi le satisface,sta numai la jocuri pe televizor si calculator,cand imi cumpara ceva imi scoate ochii si ma face sa ma simt vinovata,multe jigniri si indiferenta cu caru,nu il mai suport stau si cu socrii care sunt imposibili,niciodata nu imi iau apararea desi gaseste curatienie mancare etc deci vede ca nu sunt nesimtita si pe el il vad ce face,dar nimic,nu vreau sa divortez pentru copil si pentru ca nu am unde sa ma duc cu copilul cum credeti ca ar trebui sa procedez am vorbit si deschis si frumos cu el si urat,m-am purtat si frumos si urat,m-am facut sexy cat de cat nici nu ma observa,am incercat de toate am ajuns la capatul puterilor va multumesc
Parinti nu mai ai? Cel mai bine sa iti faci bagaju si sa pleci cu copil cu tot. Gandeste-te la binele copilului. si nu gandi asa, cu divortul.....decat sa traiesti in cosmar mai bine lasa-l si bucurate de viata alaturi de copil.
ralucimp Postat pe 12 Noiembrie 2009 17:45
ai grija de tine, fii si tu indiferenta...sa vezi unde se ajunge si fii diplomata, indiferent cum iti vorbeste, nu ridica tonul, nu te certa cu el.....daca aveti probleme si in pat, e posibil sa fie cu alta.....incearca sa adopti atitudinea lui ca am inteles ca nu sta de vorba cu tine, nu vrea sa comunice.... divortul ar trebui sa fie ultima solutie.........mergi si vorbeste si cu un preot cu har de la o manastire, nu un preot de sat.... mult noroc si nu mai pune la suflet! ....................................................... www.exposhop.ro

adika_kidz Postat pe 12 Noiembrie 2009 17:50
Adika, nu inteleg...."nu mai pune la suflet"....tu ai putea? si de ce divortul sa fie ultima solutie? Nici nu stiu daca se mai poate bucura de fetita cand are asa amaraciune in suflet. Ca sincer nici nu vreau sa ma gandesc la ce suparata si trista e. Va pupam. Si sincer eu sa fiu in locul ei....imi fac bagajul si plec la mama.
ralucimp Postat pe 12 Noiembrie 2009 18:01
e trist ceea ce zici... la mine e noroc k e chiar invers... adik sotul meu e opusul sotului tau! deci ma pot bucura k am asa un sot! eu sincer ti-as recomanda sa pleci de acolo! te inteleg k zici k fetita e pe primul loc dar... asta nu e viatza! si intr-un final tot la divort o sa ajungeti plus k iti zic sincer nu are rost sa suferi! suferi tu si simte si fetita si asta nu e bine!
ale_micutza Postat pe 12 Noiembrie 2009 18:14
Un bebe are nevoie de armonie si multa dragoste, probleme voastre il vor tulbura copilaria, asa ca binele tau este si al copilului tau, el isi doreste parintii fericiti. Te inteleg perfect, numai ca sunt pe lume barbati care se trag din boi si porci, ei sunt centrul universului si trateaza femeia ca pe o sluga, considera ca tot ceea ce faci i se cuvine, asa ca nu are pik de respect sau multumire. Acum eu nu stiu daca transforamrea sotului tau a fost brusca, de cand cu problemele avute cu bebe sau asa a fost mereu, este de mare importanta acest amanunt, asa imi pot da seama mai bine cum stau lucrurile si ce ai putea face. Oricum stiu ca-ti trebuie f mult curaj pentru decizii importante, si de multe ori gasim inconstient diverse scuze, dar nu-ti pierde speranta ca intr-o zi va va fii bine si tie si fetitei cu sau fara sotul tau !
iasmina_kidz Postat pe 12 Noiembrie 2009 21:19
hmm ...da te inteleg k este greu sa iei o decizie si intr-adevar un bebe are nevoie de armonie si de ambii parinti, nici eu si nimeni de aici nu cred ca suntem autorizate sa iti spunem ce sa faci,noi nu stim exact ce e la voi in casa sau ce a cauzat aceasta ruptura intre tine si sotul tau,noi iti oferim sfaturi si parerile noastre personale,dar decizia finala iti apartine...in orice caz dak hotarasti a te desparti cel mai mult copilul va suferi...mai incearca sa comunici cu el sa il intrebi dc se comporta asa iar dak nu reactioneaza trbe sa iti iei inima in dinti si sa divortezi(nu va fi usor mai ales k deja aveti un copilas impreuna) probabil iti e greu sa te plangi familiei tale ,sa iti descarci sufletul si deasemenea te temi de un nou inceput(k toate femeile de alfel mai ales cele maltratate de sot) dar sa nu uiti k FEMEILE SUNT PUTERNICE SI CAPABILE SA TRAIASCA SI SA SE DESCURCE INDEPENDENT! oricum nu lua o decizie inainte de a avea o discutie serioasa cu el! mult succes
eu_mino Postat pe 12 Noiembrie 2009 22:44
Buna,da, este foarte greu sa dai sfaturi in legatura cu problemele din familia altcuiva, dar asa de bine este pentru cel care cere ajutor .o spun din experienta pentru ca din pacate aceasta poveste se aseamana cu ceea ce traiesc eu acum,asa ca eu nu sunt in masura sa dau sfaturi......doar o singura idee ..o casnicie nu se tine doar pentru copil ,pentru ca asa cum spunea cineva mai devreme copilul creste si vede ca ceva este in neregula si tot el sufera. Eu am crescut fara tata defapt eu si celelalte doua surori ale mele ,si nu am simtit lipsa acestuia, a fost chiar mai bine atat pentru mama cat si pentru noi. Ideea este ca la fericirea si linistea copilului in primul rand ar trebuii sa se gandeasca o mama care trece prin asa ceva. Sper sa am timp maine sau zilele care vin si sa va povestesc si eu problema mea si povestea care este lung si dureroasa dar simnt nevoia sa vorbesc cu cineva care nu ma cunoaste pentru ca in fata "prietenilor "totul este bine.O seara linistita la toata lumea.
kidz004815 Postat pe 12 Noiembrie 2009 23:17
Cauze posibile: 1. poate ca problemele au aparut din cauza faptului ca stati cu parintii lui... poate ca se simte "la mijloc" in toata aceasta situatie... nu exista nicio posibilitate (dpdv financiar) sa va mutati cu chirie???? 2. este posibil ca aparitia copilului sa-l sperie (inca) si nestiind cum sa reactioneze, s-a automarginalizat, lasandu-te numai pe tine sa te ocupi de copil pentru ca "oricum stai acasa toata ziua", cu atat mai mult cu cat a fost si bolnav... ca sa marsez pe aceasta idee, poate in subconstientul lui te acuza pe tine de boala copilului... 3. daca nici imbracamintea sexy nu l-a facut sa topaie prin pat, atunci poate are el vreo problema de sanatate cu aparatul reproducator; 4. daca nu s-a schimbat nimic in programul lui de lucru obisnuit, eu zic ca ultima chestie la care sa te gandesti e ca te insala; pentru asta are nevoie de timp (cu exceptia unui loc de munca cu program "de teren"), bani de cafele prin oras si altele. Oricare ar fi (nu neaparat din cele enumerate de mine), singura ta solutie e sa i te adresezi in mod clar, fara menajamente, spunandu-i tot ce nu-ti convine si avertizandu-l ca e ultima ta incercare de a mai ajunge la sufletul lui. Fa-ti o lista in prealabil si spune tot, dar incearca sa nu-i dai dreptul sa vorbeasca decat la final. Atunci ii pui intrebarea "Dar tu ce ai de gand sa facem cu viata noastra? Asa ti se pare tie normal sa traim?". Daca sotul tau face parte din categoria barbatilor care n-au inteles ca o cearta nu inseamna tipete si urlete, ci e o expunere de motive argumentata si intemeiata, atunci trimite-i un mail cu tot ce ai tu pe suflet. Nu-ti garantez ca-l va citi imediat, caci barbatii daca au de citit si un prospect de medicament, tot unei femei il dau, dar cu siguranta in cateva zile vei primi un raspuns. (cel putin asa iti doresc) Orice moment de criza se rezolva atunci cand dai cartile pe fata.
andracalin Postat pe 13 Noiembrie 2009 00:00
Buna.Sa stii ca si sotul meu e la fel de cand aveam vreo 7 luni de sarcina,ba mai mult se simte si foarte rau.Am inteles ca ar exista un asa numit sindrom al barbatului cu copil.Nu am gasit date despre asta dar se pare ca se afla intr-un fel de "lehuzie",daca pot sa pun asa.Totul tine tot de noi.Tre sa le explicam ca la bebeii mici ,ca bebelusul are nevoie de f multa atentie,ca e mic si neajutorat.Se simt dati la o parte.Si nu cred ca e din cauza ca statzi cu parintii lui(noi stam singuri),asta e alta mancare de peste...Tre sa avem grija de ei ca de bebe.Pt ca pana sa nasti el era "bebele"si "universul "tau.Nu-i asa?
ina_rebeca Postat pe 13 Noiembrie 2009 12:30
va multumesc la toate pentru sfaturi,sunt e mare ajutor,ca sa va raspund la intrebari,nu am familie sau cel putin nu una la care sa pot cere ajutor am un frate la care as putea sa stau dar va dati seama ce greu ne-ar veni sa locuim cu toti intr-o garsoniera,mama e recasatorita si nu as putea sa satu la ea,tata a murit si restul nu au unde sa ma tina pentru ca au si ei la randul lor o familie,pana sa ma marit am stat la o matusa dar a luat pe altcineva dupa ce m-am maritat.Foarte greu iar aici copilul are conditii nu as putea sa fac fata o mama singura sa stau cu chirie,deci unica solutie ramane sa satu cu ei.Probleme erau si inaite dar nu atat de intense si am considerat ca fiind prietena lui nu am de ce sa am pretentii la impartasirea tuturor deciziilor dar situatia s-a schimbat sunt sotia lui si ar trebui sa am un rol mai important in viata lui,si problema e ca daca ii spun ce ma deranjeaza zice ca sunt nebuna ,jigneste si intoarce spatele si pleaca,e f. greu si stand de vb cu alte femei,toate imi spun ca nici la ele nu e totul roz dar asta e.........deci nu stiu cel putin acum daca sa-i mai dau sanse sau sa plec unde o fi si sa sper ca totul va fi bine,e greu cu copil mic are nevoie de multe chestii.va multumesc inca o data. Nu pot sa intru prea des o vreme pentru ca am calculatorul virusat,deci nu va suparati daca intarzii cu multumirile sau raspunsulrile.va multumesc
clara_kidz Postat pe 13 Noiembrie 2009 13:41
multumesc ina esti foarte haioasa deci trebuie sa steptam sa le treaca lauzia cat tine oare??????????te pup
clara_kidz Postat pe 13 Noiembrie 2009 13:45
Problema noastra a femeilor in general este ca suntem f tolerante, si parca situam barbatul mai presus de noi. Daca sunt probleme speram ca se vor rezolva cu timpul, iar daca sotul ne jigneste consideram ca majoritatea barbatilor sunt la fel. Ei bine nu e chiar asa, trebuie sa te impui de la bun inceput. Va spun din proprie experienta am stat 1 an si jumatate cu un barbat care ma insela si ma jignea, cand am vrut sa ma despart, a venit in genuchi dupa mine si mi-a jurat ca numai face, asa ca nu numai ca l-am iertat dar dupa cateva luni l-am luat si de barbat, dupa o nunta cu mare fast, lucrurile nu numai ca nu s-au rezolvat, dar chiar s-au agravat. Am incercat sa vb cu el, dar replica era " esti cu capu`, fa`, cand iti revii vb, pana atunci lasa-ma dracu in pace ". Mai intai m-am autoacuzat, am zis ca e vina mea, asa ca am incercat sa ma schimb eu. Devenisem o sluga, o femie de servici, el era imparatul, si daca incercam sa ma plang imi spunea ca e normal sa fac toate astea, si ca sunt nebuna. Asa ca am incercat sa fiu indiferenta, sa ma comport ca si el, sa-l jignesc si eu, numai ca atunci a devenit si agresiv. Barbatii de genul asta nu pot fii schimbati, sunt doua alternative ori te impaci cu gandul ca asa va fii intreaga ta viata ori pleci unde vezi cu ochii. Asa ca am bagat divort si l-am anuntat, reactia indiferenta totala, mi-a zis ca nu-l intereseaza e problema mea ce fac. Cand am plecat de la el cu haine cu tot, a inceput sa ma critice la toti prietenii, abia cand a primit decizia de divort a realizat ce se intampla si a venit in genuchi dupa mine, numai ca imi era clar, lupul isi schimba parul , dar naravurile ba, asa ca desi mi-a fost f greu, am slabit 10 kg in cateva luni si am plans cat pentru o viata. A fost cea mai importanta lectie de viata, urmatorul prieten a devenit si sotul meu, insa cu el m-am impus de la bun inceput, daca si-a ridicat tonul la mine la prima discutie l-am si parasit, a venit dupa mine in dinti, acum stie ca daca ma supara tot el are de suferit :))). Cand am nascut l-am implicat pana peste cap. A dormit cu mine in spital si s-a ocupat de bebe, cand am ajuns acasa desi avem 3 camere, am culcat-o pe bebe in camera noastra ca sa simta ce inseamna un copil, iar noaptea il trezeam de fiecare data cand ma trezeam si eu, acum ii da sa pape, ii schimba pampersii, si ma ajuta si la treburile casnice. Nu l-am protejat delok, am vrut sa simta din plin, si ma apreciaza enorm. Asa ca dragele mele, gata cu proteciile, pe noi cine ne protejeaza, relatiiile trebuie sa fie in echilibru, ce oferi sa primesti la schimb, fi`ti dure, suntem sexul frumos si meritam protectie si respect!
iasmina_kidz Postat pe 13 Noiembrie 2009 23:45
daca nici macar la inceput o relatie nu merge, mai incolo nici atat. la inceput se presupune ca esti indragostit, ca vrei sa il cuceresti pe celalat, ca vrei sa ii demonstrezi cat de frumoasa va fi viata cu el. si daca nici macar atunci nu merge, mai incolo ce s-ar putea intampla ca sa mearga mai bine?sa fim seriosi... daca inainte de casatorie nu te lasa sa iei decizii impreuna cu el, dupa nici atat (ca doar "el e capul familei", nu?), cat despre inselat...si despartiri, eu nu cred in revenirea la o relatie moarta. poate sa vina sa planga la picioarele tale cat o fi , in final daca te impaci cu el tot la aceasi situatie se va ajunge pt ca voi tot aia 2 sunteti, tot aceeasi viata aveti, de fapt nu e nimic schimbat si deci nu are cum sa fie alt rezulat. sfaturi nu pot sa dau, fiecare stie cum se simte si care e situatia sa, atat doar ca daca stai cu omul asta si mai ales nu va mutati de la ai lui, nu se va schimba nimic in atitudinea lui niciodata.
pinicuta Postat pe 14 Noiembrie 2009 09:02
clara, ti tine cont de un lucru in deciziile pe care le iei: ca si copil, fetita ta este f impresionabila, si in primul rand va suferi la fiecare certa a voastra, si apoi tipul de relatie pe care ilai cu sotul tau va pune bazele creerii tipului de sotie care va fi ea: adica cel mai probabil nu va reusi sa aiba nici ea o relatie normala si armonioasa cu cineva, pentru ca daca el se poarta "prea" frumos ei i se va parea ceva exagerat, nenatural din partea lui (caci nu a vazut in familie comportamente prea afectuoase), si i se va parea normal mai degraba sa fie ignorata, criticata, certata , inselata etc de catre sotul ei... plus ca daca toti in jur te critica, sentimentul ei va fi ca meriti criticata(daca chiar toti zic asa, ea de unde sa creada ca toti se inseala si tu singura ai dreptate)? si ai grija ca peste ani sa nu iti reproseze si ea..diverse ce aude acum in jurul ei...
pinicuta Postat pe 14 Noiembrie 2009 09:08
Acum ma bag si eu in seama.... Carla in primul rand trebuie sa iti pui intrebarea cea mai grea:Eu il iubesc pe acest om sau il accept din cauza ca nu am alte posibilitati (X exemple pe care numai tu le sti) Sti cum se zice iubirea este oarba dar de scurta durata si apoi vezi si realitatea ce se ascunde dedesupt.Iar eu nu cred ca la voi este dragoste cel putin nu in momentul de fata.Si daca continuati la fel o sa se duca drakului tot si cele mai mici sanse de revenire. Daca din partea parintilor lui nu ai sprijin, care sunt cu voi in casa nici din afara nu o sa gasesti (prieteni etc.) Sa treci la indiferenta nu rezolvi nimic din contra adancesti golul ce exista intre voi.El se multumeste ca nu te mai plangi si crede ca acepti situatia asa cum o vrea el iar tu incet incet o sa te inchizi in tine si iti va fi foarte greu ca mai apoi sa te revolti.Agresivitate nicidecum, barbati se tem in general de femeile `agresive `dar la tine nu este cazul pt. ca nu te-ai impus de la inceput si stie lucrul acesta.Si chiar daca ai reusi ceva prin a fi mai dura cred ca chiar tu dupa un timp ce ai sa vezi ca lucrurile se schimba o sa o lasi mai moale convinsa ca totul e bine si o luati de la capat. Banuiesc ca esti independenta de el financiar,daca da rastoarna situatia. Acum bebele poate este prea mica ca sa o poti duce la cresa ca sa poti sa-ti reiei lucrul.Eu zic sa mai incerci sa clarifici din nou situatia cu o discutie doar voi doi daca se poate in afara casei fara copil sau socrii prezenti cu calm fara isterii si fara lacrimi.Daca nici inca dupa o alta discutie, nu ajungeti la un punct comun, nu il avertiza ca pleci si il lasi balta ca nu ar avea nici un rezultat e convins ca nu ai sa faci pasul asta. Asteapta o perioada in care ai timpul necesar sa iti cauti un sprijin ,chiar si la mama indiferent ca iti este greu sau fratele tau, si pleci .Daca te cauta ca va vrea inapoi nu ceda la prima rugaminte, atunci e momentul sa iti impui tu cerintele, fa-l sa inteleaga ca vrei sa stati doar voi cu chirie in alta casa si vrei armonie in familia ta. Il intrebi daca este in stare sa faca lucrul acesta iar tu ii spui clar ca te intorci doar cand iti demonstreaza ca vrea cu adevarat sa fiti impreuna.Promisiunile de dupa doua zile si chiar o saptamana nu au nici o valoare.Tu vrei pe termen lung schimbarea.Daca nici atunci nu se schimba sau chiar nu il doare capul si nu te cauta lasal pt. ca nu merita. O sa fie greu asta iti spun sigur pt. ca si eu am trecut prin asta chiar dupa ce am nascut.Doar ca pe mine ma scos din toti dracii si i-am pus bagajul la usa pe cand a mea avea 3 luni .Din experienta mea iti zic ca nu a venit sa ma caute aproape o luna jumate ca era orgolios mana in mana cu prostia rara a barbatiilor, Dupa un an si l-am acceptat din nou dar nu misca in front.Diferenta ca la mine este casa mea iar la tine e mai greu ca stai in casa lui si fiind sotia lui , jumatatea lui, te face sa te simti in casa ca o straina care ii ocupa spatiul e inacceptabil. Bafta multa !!
alinakatt Postat pe 16 Noiembrie 2009 10:30

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
gimnastica pentru gravide	4	De la: iasomia 22 Iunie 2011 11:52
Anestezie generala, copil 5 ani, ce riscuri exista?	19	De la: balanta 16 Aprilie 2016 18:07
alimentatia la 7 luni	1	De la: alina_biencutza 8 Iulie 2009 23:25

Pupila se mareste si se micsoreaza la bebe,e normal?	4	De la: angel_forever 20 August 2010 16:53
Tunsul - benefic sau nu ?	22	De la: office_salinasusesi_ro 18 Iunie 2010 10:10