Relatia mea....

De la: moromou, la data 2010-07-03 13:24:31Nu sunt ,nici egoista ,nici rea ,nici probleme la mansarda nu am .asa cum ai specificat si tu si alte persoane mai sus ... Am facut mare greseala ca am scris aici ..despre acest aspect din viata mea ..ma rog ... am crezut ca o sa mi se de-a niste sfaturi ..nu ca o sa zica lumea ca-s nebuna,retardata si bolnava psihic.. In fine ...Eu va multumesc oricum despre parerile sincere...

De la: moromou, la data 2010-07-03 13:28:30Iar tu esti o idiota........acum ti-am vizitat profilul ..si am vazut ca esti o tampita , proasta si tanda si retardata si dute dracu ..poti sa trimiti acest mesaj la admini..sa imi stearga si inchida contul ...CRETINOOOOOO!!!

De la: ameno, la data 2010-07-03 14:06:47p.s.
NU MAI URLATIIII

De la: moraki, la data 2010-07-03 09:18:23Am o relatie de 1 an jumate ,pana acum 2 luni totul a fost destul de ok si normal ,de la inceputul ralatiei nu a existat aceea nebunie si pasiune din ambele parti ,ne-am considerat oameni maturi ,cu capul pe umeri si am spus sa o luam pas cu pas,la numai 1 saptamana dupa ce ne-am cunoscut ne-am mutat impreuna la el ... deoarece eram la distnata si asta ar fi impiedicat sa ne cunoastem ... nu puteam sa stam pe drumurii nici eu si nici el ... La inceput mi-a fost un pic teama, casa nou, loc nou , un nou om in viata mea ,dar cu toate astea mi-am asumat orice risc si am facut pasul de-a ma muta . El este divortat si are o fetitza din prima casatorie o fetitza de 11 ani , si eu la randul meu divortata dar din pacate fara copii ... spun din pacate deoarece fiul meu care numai peste 3 zile ar fi implinit 12 ani ,a decedat acum 5 ani ... In primele 6 luni am evitat intalnirile cu fetitza lui ,din propia mea dorinta ..nu vroiam sa ma stie inca cu toate ca stia de existenta mea in viata tatalui ei ....Dar pana intr-o zi cand mi-a spus sa nu o mai evit atat si e timpul sa o cunosc.... Ok ,am facut si pasul asta , mi-a fost nu greu ci enorm de greu ...dar l-am facut ... de atunci au urmat mai multe weekenduri petrecute impreuna , dar.... Acum 2 saptamani a adus-o la noi ptr ca asa are de la tribunal .. in vacanta primele 2 saptamni din vacanta si 2 saptamani in august...Ptr mine astea 2 saptamanai au fost de cosmar , mi-a fost enorm de greu sa vad legatura dintre ei ... nu,sa nu ma intelegeti gresit ...nu e vorba de gelozie...ci mereu ma ducea gandul la baietelul meu , si in mintea mea se nasteau mii de intrebari ...oare cum ar fi fost daca traia Robert,ce relatie mama fiu am fi avut, as fi fost o mama buna ...si etc... In astea 2 saptamani nu a fost zi in care nu ma bufnit plansul ,dorul de fiul meu fiind foarte mare ... In fine , ieri s-a intamplat ceva ...eram la plaja ..langa noi era 3 baietei cu varsta intre 6 si 12 ani ... erau atat de haisoi cum jucau carti si se certau inte ei ..la un momendat el imi atrage atenia si imi spune* uite ce haiosi sunt* .... eu nici macar nu am ridicat capul de pe sezlong sa ma uit si i-am spus * nu ma intereseaza ,nu vreau sa vad copii *... La care el mi-a spus ceva de genul * Nu imi place ce imi spui, saptamana asta ai fost de nercunoscut ,nu stiu daca nu apuca sfarsitul luni impreuna* ...m-am uitat la el cu o nepasare si i-am spus * Si ce? Crezi ca am sa te rog?Mie indiferent de ce faci * si am plecat in apa ... Cand m-am intors era botos ..chiar nu mai imi pasa ca era botos sau nu ... La un momendat imi zice * Vezi ca in vacanta o sa vina si fata cu noi * ,va spun sincer mi-a cazut fatza, atunci m-am aprins un pic ...dar m-am calmat f repede si l-am intrebat daca si parerea mea conteaza ptr el ,sau numai el decide si finalizeaza? La care imi zice * Te deranjaza fata?* ...Am spus ca nu ,dar cred ca trebuia sa imi ceara si mie parerea, am mintit cand am spus ca nu, imi venea sa-i spun DA MA DERANJEAZA, MA DERANJEAZA CA INCERCI SA MI-O BAGI PE GAT, MA DERANJEAZA CA MA OBLIGI SA O IUBESC .... DAR EU NU POT SA IUBESC ALT COPIL... Cand am ajuns acasa m-am bagat in baie si am inceput sa plang ca un copil ... plangeam dar pur si simplu nici eu nu stiam de ce plang, de durerea lasata de fiul meu , de faptul ca ma simt fortata sa iubesc un copil, de teama ca nu o sa mai meraga relatia mult timp, sau de fapt de frica ca nu voi mai putea avea si iubi vreodata un copil? ..Pur si simplu nu mai stiu cum sa ma port si cu el .... Pur si simplu nu mai stiu ce vreau eu ptr mine cred.....Trist dar adevarat !!!!

De la: LILO, la data 2010-07-03 13:33:34
dar ce s-a intamplat cu topicul
"relatia cu dumnezeu"?
de ce a fost inchis??
cine stie?

De la: ameno, la data 2010-07-03 13:28:47

De la: moromou, la data 2010-07-03 13:19:46*Iti mai dau o luna,daca nu lucri la mansarada ce o deti te poti considera din nou libera la mare!*
Agresiva nu sunt deloc ... doar ca tu faci niste comentarii jignitoare ....Cat despre fetitza lui are 11 ani ,daca asta te intereseaza atat de mult..

traiasca "modifica mesajul"ba are 9 ani ba are 11 ani
[/quote Cat despre voi,,pot SA ZIC CA SUNTETI rautaciosi....Voua var placea ca prietena voastra,,sa aiba vreun copil,di alta casatorie si sa vi-l plaseze voua si pe ea sa nu o mai intereseze... Asa si barbatul...Daca are o fetita dintr-o casatorie,,sa se icupe de ea si femeia sa ajute....Nu ca tiai luat menajera si pe el nici macar nu il mai intereseaza...Pai sa isi angajeze bona si femeia sa il ajute...Eu cred ca barbatul este un egoist si chiar nesimtit,,,pot sa zic.Ca majoritatea barbatilor offfff offff barbatii astia

De la: moraki, la data 2010-07-03 09:18:23Am o relatie de 1 an jumate ,pana acum 2 luni totul a fost destul de ok si normal ,de la inceputul ralatiei nu a existat aceea nebunie si pasiune din ambele parti ,ne-am considerat oameni maturi ,cu capul pe umeri si am spus sa o luam pas cu pas,la numai 1 saptamana dupa ce ne-am cunoscut ne-am mutat impreuna la el ... deoarece eram la distnata si asta ar fi impiedicat sa ne cunoastem ... nu puteam sa stam pe drumurii nici eu si nici el ... La inceput mi-a fost un pic teama, casa nou, loc nou , un nou om in viata mea ,dar cu toate astea mi-am asumat orice risc si am facut pasul de-a ma muta . El este divortat si are o fetitza din prima casatorie o fetitza de 11 ani , si eu la randul meu divortata dar din pacate fara copii ... spun din pacate deoarece fiul meu care numai peste 3 zile ar fi implinit 12 ani ,a decedat acum 5 ani ... In primele 6 luni am evitat intalnirile cu fetitza lui ,din propia mea dorinta ..nu vroiam sa ma stie inca cu toate ca stia de existenta mea in viata tatalui ei ....Dar pana intr-o zi cand mi-a spus sa nu o mai evit atat si e timpul sa o cunosc.... Ok ,am facut si pasul asta , mi-a fost nu greu ci enorm de greu ...dar l-am facut ... de atunci au urmat mai multe weekenduri petrecute impreuna , dar.... Acum 2 saptamani a adus-o la noi ptr ca asa are de la tribunal .. in vacanta primele 2 saptamni din vacanta si 2 saptamani in august...Ptr mine astea 2 saptamanai au fost de cosmar , mi-a fost enorm de greu sa vad legatura dintre ei ... nu,sa nu ma intelegeti gresit ...nu e vorba de gelozie...ci mereu ma ducea gandul la baietelul meu , si in mintea mea se nasteau mii de intrebari ...oare cum ar fi fost daca traia Robert,ce relatie mama fiu am fi avut, as fi fost o mama buna ...si etc... In astea 2 saptamani nu a fost zi in care nu ma bufnit plansul ,dorul de fiul meu fiind foarte mare ... In fine , ieri s-a intamplat ceva ...eram la plaja ..langa noi era 3 baietei cu varsta intre 6 si 12 ani ... erau atat de haisoi cum jucau carti si se certau inte ei ..la un momendat el imi atrage atenia si imi spune* uite ce haiosi sunt* .... eu nici macar nu am ridicat capul de pe sezlong sa ma uit si i-am spus * nu ma intereseaza ,nu vreau sa vad copii *... La care el mi-a spus ceva de genul * Nu imi place ce imi spui, saptamana asta ai fost de nercunoscut ,nu stiu daca nu apuca sfarsitul luni impreuna* ...m-am uitat la el cu o nepasare si i-am spus * Si ce? Crezi ca am sa te rog?Mie indiferent de ce faci * si am plecat in apa ... Cand m-am intors era botos ..chiar nu mai imi pasa ca era botos sau nu ... La un momendat imi zice * Vezi ca in vacanta o sa vina si fata cu noi * ,va spun sincer mi-a cazut fatza, atunci m-am aprins un pic ...dar m-am calmat f repede si l-am intrebat daca si parerea mea conteaza ptr el ,sau numai el decide si finalizeaza? La care imi zice * Te deranjaza fata?* ...Am spus ca nu ,dar cred ca trebuia sa imi ceara si mie parerea, am mintit cand am spus ca nu, imi venea sa-i spun DA MA DERANJEAZA, MA DERANJEAZA CA INCERCI SA MI-O BAGI PE GAT, MA DERANJEAZA CA MA OBLIGI SA O IUBESC .... DAR EU NU POT SA IUBESC ALT COPIL... Cand am ajuns acasa m-am bagat in baie si am inceput sa plang ca un copil ... plangeam dar pur si simplu nici eu nu stiam de ce plang, de durerea lasata de fiul meu , de faptul ca ma simt fortata sa iubesc un copil, de teama ca nu o sa mai meraga relatia mult timp, sau de fapt de frica ca nu voi mai putea avea si iubi vreodata un copil? ..Pur si simplu nu mai stiu cum sa ma port si cu el .... Pur si simplu nu mai stiu ce vreau eu ptr mine cred.....Trist dar adevarat !!!!

De la: reyya, la data 2010-07-03 23:18:46

De la: moraki, la data 2010-07-03 09:18:23Am o relatie de 1 an jumate ,pana acum 2 luni totul a fost destul de ok si normal ,de la inceputul ralatiei nu a existat aceea nebunie si pasiune din ambele parti ,ne-am considerat oameni maturi ,cu capul pe umeri si am spus sa o luam pas cu pas,la numai 1 saptamana dupa ce ne-am cunoscut ne-am mutat impreuna la el ... deoarece eram la distnata si asta ar fi impiedicat sa ne cunoastem ... nu puteam sa stam pe drumurii nici eu si nici el ... La inceput mi-a fost un pic teama, casa nou, loc nou , un nou om in viata mea ,dar cu toate astea mi-am asumat orice risc si am facut pasul de-a ma muta . El este divortat si are o fetitza din prima casatorie o fetitza de 11 ani , si eu la randul meu divortata dar din pacate fara copii ... spun din pacate deoarece fiul meu care numai peste 3 zile ar fi implinit 12 ani ,a decedat acum 5 ani ... In primele 6 luni am evitat intalnirile cu fetitza lui ,din propia mea dorinta ..nu vroiam sa ma stie inca cu toate ca stia de existenta mea in viata tatalui ei ....Dar pana intr-o zi cand mi-a spus sa nu o mai evit atat si e timpul sa o cunosc.... Ok ,am facut si pasul asta , mi-a fost nu greu ci enorm de greu ...dar l-am facut ... de atunci au urmat mai multe weekenduri petrecute impreuna , dar.... Acum 2 saptamani a adus-o la noi ptr ca asa are de la tribunal .. in vacanta primele 2 saptamni din vacanta si 2 saptamani in august...Ptr mine astea 2 saptamanai au fost de cosmar , mi-a fost enorm de greu sa vad legatura dintre ei ... nu,sa nu ma intelegeti gresit ...nu e vorba de gelozie...ci mereu ma ducea gandul la baietelul meu , si in mintea mea se nasteau mii de intrebari ...oare cum ar fi fost daca traia Robert,ce relatie mama fiu am fi avut, as fi fost o mama buna ...si etc... In astea 2 saptamani nu a fost zi in care nu ma bufnit plansul ,dorul de fiul meu fiind foarte mare ... In fine , ieri s-a intamplat ceva ...eram la plaja ..langa noi era 3 baietei cu varsta intre 6 si 12 ani ... erau atat de haisoi cum jucau carti si se certau inte ei ..la un momendat el imi atrage atenia si imi spune* uite ce haiosi sunt* .... eu nici macar nu am ridicat capul de pe sezlong sa ma uit si i-am spus * nu ma intereseaza ,nu vreau sa vad copii *... La care el mi-a spus ceva de genul * Nu imi place ce imi spui, saptamana asta ai fost de nercunoscut ,nu stiu daca nu apuca sfarsitul luni impreuna* ...m-am uitat la el cu o nepasare si i-am spus * Si ce? Crezi ca am sa te rog?Mie indiferent de ce faci * si am plecat in apa ... Cand m-am intors era botos ..chiar nu mai imi pasa ca era botos sau nu ... La un momendat imi zice * Vezi ca in vacanta o sa vina si fata cu noi * ,va spun sincer mi-a cazut fatza, atunci m-am aprins un pic ...dar m-am calmat f repede si l-am intrebat daca si parerea mea conteaza ptr el ,sau numai el decide si finalizeaza? La care imi zice * Te deranjaza fata?* ...Am spus ca nu ,dar cred ca trebuia sa imi ceara si mie parerea, am mintit cand am spus ca nu, imi venea sa-i spun DA MA DERANJEAZA, MA DERANJEAZA CA INCERCI SA MI-O BAGI PE GAT, MA DERANJEAZA CA MA OBLIGI SA O IUBESC .... DAR EU NU POT SA IUBESC ALT COPIL... Cand am ajuns acasa m-am bagat in baie si am inceput sa plang ca un copil ... plangeam dar pur si simplu nici eu nu stiam de ce plang, de durerea lasata de fiul meu , de faptul ca ma simt fortata sa iubesc un copil, de teama ca nu o sa mai meraga relatia mult timp, sau de fapt de frica ca nu voi mai putea avea si iubi vreodata un copil? ..Pur si simplu nu mai stiu cum sa ma port si cu el .... Pur si simplu nu mai stiu ce vreau eu ptr mine cred.....Trist dar adevarat !!!!

Moraki...tu ai i problema extrem de grava, nu ai depasit moartea copilului tau , trebuie timp , trebuie efort , trebuie intelegere..dar pana nu ai sa depasesti si pana nu ai sa te impaci cu moartea baietelului tau , NU AI NICI MACAR O SANSA DE A FI CU CINEVA ; DE A CONSTRUI CEVA, tu esti inca in trecut..e ceva, acolo ce nu-ti poti ierta..nu ai specificat cum a murit baietelul tau...nu trebuie sa o faci pe forum dar iti spun o chestiune: inoarce-te in trecut , acolo unde s-a fisurat ceva in tine si impaca-te sau incearca sa depasesti acel moment ,pt ca altfel ,nu ai nici o sansa sa traiesti o viata normala. Si inca ceva eosebit de important: nu compara orice copil vezi pe strada cu fiul tau..fiul tai e acum altundeva....nu incerca sa vezi ion fiecare copil , copilul tau pt ca viata va fi o perpetua suferinta.Iti spun sincer , ai nevoie de terapie..cand vei constientiza acest lucru si cand vei dori sa fi ajutata , de abia in acel moment un psiholog va putea sa faca ceva pt tine.

De la: moromou, la data 2010-07-04 12:23:22

De la: reyya, la data 2010-07-03 23:18:46

De la: moraki, la data 2010-07-03 09:18:23Am o relatie de 1 an jumate ,pana acum 2 luni totul a fost destul de ok si normal ,de la inceputul ralatiei nu a existat aceea nebunie si pasiune din ambele parti ,ne-am considerat oameni maturi ,cu capul pe umeri si am spus sa o luam pas cu pas,la numai 1 saptamana dupa ce ne-am cunoscut ne-am mutat impreuna la el ... deoarece eram la distnata si asta ar fi impiedicat sa ne cunoastem ... nu puteam sa stam pe drumurii nici eu si nici el ... La inceput mi-a fost un pic teama, casa nou, loc nou , un nou om in viata mea ,dar cu toate astea mi-am asumat orice risc si am facut pasul de-a ma muta . El este divortat si are o fetitza din prima casatorie o fetitza de 11 ani , si eu la randul meu divortata dar din pacate fara copii ... spun din pacate deoarece fiul meu care numai peste 3 zile ar fi implinit 12 ani ,a decedat acum 5 ani ... In primele 6 luni am evitat intalnirile cu fetitza lui ,din propia mea dorinta ..nu vroiam sa ma stie inca cu toate ca stia de existenta mea in viata tatalui ei ....Dar pana intr-o zi cand mi-a spus sa nu o mai evit atat si e timpul sa o cunosc.... Ok ,am facut si pasul asta , mi-a fost nu greu ci enorm de greu ...dar l-am facut ... de atunci au urmat mai multe weekenduri petrecute impreuna , dar.... Acum 2 saptamani a adus-o la noi ptr ca asa are de la tribunal .. in vacanta primele 2 saptamni din vacanta si 2 saptamani in august...Ptr mine astea 2 saptamanai au fost de cosmar , mi-a fost enorm de greu sa vad legatura dintre ei ... nu,sa nu ma intelegeti gresit ...nu e vorba de gelozie...ci mereu ma ducea gandul la baietelul meu , si in mintea mea se nasteau mii de intrebari ...oare cum ar fi fost daca traia Robert,ce relatie mama fiu am fi avut, as fi fost o mama buna ...si etc... In astea 2 saptamani nu a fost zi in care nu ma bufnit plansul ,dorul de fiul meu fiind foarte mare ... In fine , ieri s-a intamplat ceva ...eram la plaja ..langa noi era 3 baietei cu varsta intre 6 si 12 ani ... erau atat de haisoi cum jucau carti si se certau inte ei ..la un momendat el imi atrage atenia si imi spune* uite ce haiosi sunt* .... eu nici macar nu am ridicat capul de pe sezlong sa ma uit si i-am spus * nu ma intereseaza ,nu vreau sa vad copii *... La care el mi-a spus ceva de genul * Nu imi place ce imi spui, saptamana asta ai fost de nercunoscut ,nu stiu daca nu apuca sfarsitul luni impreuna* ...m-am uitat la el cu o nepasare si i-am spus * Si ce? Crezi ca am sa te rog?Mie indiferent de ce faci * si am plecat in apa ... Cand m-am intors era botos ..chiar nu mai imi pasa ca era botos sau nu ... La un momendat imi zice * Vezi ca in vacanta o sa vina si fata cu noi * ,va spun sincer mi-a cazut fatza, atunci m-am aprins un pic ...dar m-am calmat f repede si l-am intrebat daca si parerea mea conteaza ptr el ,sau numai el decide si finalizeaza? La care imi zice * Te deranjaza fata?* ...Am spus ca nu ,dar cred ca trebuia sa imi ceara si mie parerea, am mintit cand am spus ca nu, imi venea sa-i spun DA MA DERANJEAZA, MA DERANJEAZA CA INCERCI SA MI-O BAGI PE GAT, MA DERANJEAZA CA MA OBLIGI SA O IUBESC .... DAR EU NU POT SA IUBESC ALT COPIL... Cand am ajuns acasa m-am bagat in baie si am inceput sa plang ca un copil ... plangeam dar pur si simplu nici eu nu stiam de ce plang, de durerea lasata de fiul meu , de faptul ca ma simt fortata sa iubesc un copil, de teama ca nu o sa mai meraga relatia mult timp, sau de fapt de frica ca nu voi mai putea avea si iubi vreodata un copil? ..Pur si simplu nu mai stiu cum sa ma port si cu el .... Pur si simplu nu mai stiu ce vreau eu ptr mine cred.....Trist dar adevarat !!!!

Moraki...tu ai i problema extrem de grava, nu ai depasit moartea copilului tau , trebuie timp , trebuie efort , trebuie intelegere..dar pana nu ai sa depasesti si pana nu ai sa te impaci cu moartea baietelului tau , NU AI NICI MACAR O SANSA DE A FI CU CINEVA ; DE A CONSTRUI CEVA, tu esti inca in trecut..e ceva, acolo ce nu-ti poti ierta..nu ai specificat cum a murit baietelul tau...nu trebuie sa o faci pe forum dar iti spun o chestiune: inoarce-te in trecut , acolo unde s-a fisurat ceva in tine si impaca-te sau incearca sa depasesti acel moment ,pt ca altfel ,nu ai nici o sansa sa traiesti o viata normala. Si inca ceva eosebit de important: nu compara orice copil vezi pe strada cu fiul tau..fiul tai e acum altundeva....nu incerca sa vezi ion fiecare copil , copilul tau pt ca viata va fi o perpetua suferinta.Iti spun sincer , ai nevoie de terapie..cand vei constientiza acest lucru si cand vei dori sa fi ajutata , de abia in acel moment un psiholog va putea sa faca ceva pt tine.

Da ,ai dereptate ma simt vinovata de moartea copilului meu ,ma simt vinovata ca m-am intros cu el in tara si l-am dat pe mana unor doctori incapabili de-a pune un diagnostic concret , ma simt vinoavata ca acesti doctorii timp de un an au facut experinete pe copilul meu si l-au indopat cu tratamente gresite pana a facut una din cele mai rare boli si fara leac....

De la: moromou, la data 2010-07-04 12:12:43Ma bucur ca in sfarsit cineva a inteles exact ce am vrut eu sa spun, supararea mea nu e ca vezi doamne are un copil ,ca de el am stiut din prima clipa ..Ci faptul ca a incercat sa ma faca in 2 saptamnai sa o ador si sa o iubesc.... Nu se face asa ,nu poti sa ceri cuiva peste nopate sa iubeacsa ceva ce nu e a lui ... Da mie draga ,dar nu sunt topita dupa ea cu e mama ei .e ceva firesc si normal cred .... asta cred eu .... sau poate iara gandesc ca o nebuna ...care are probleme la *mansarda*....
Cat despre domnul ,ieri dupa ce am dus fata acasa am avut o discutie pe tema asta ..si-a dat seama ca a gresit procedand asa , eu cred ca trebuia sa coopereze si el ...Copilul ala nu era un obiect sa mi-l puna in brabte si ...hai noroc... noi am petrecut mai multe weekenduri impreuna ..daca se poate numi weekend ..de sambata de la ora 16 pana duminica la 12 ... niciodata nu mancam acasa ,cand venea aici fata luam cina in oras , si apoi inecepeam vizitie la bunici ,matusi ca trebuia sa-i vada si pe ei ..si uite asa trecea timpul veneam acasa ..som si a doua zi ..buna dim si la revedere ..deoarece la 12 trebuia sa fie acasa ... deci nu am avut cum sa o cunosc f bine ,asta a fost prima ocazie in care am petrecut mai mult timp impreuna ..si nu eu am fost ceea care a gresit ..ci el ...Ieri am vb f deschis pe tema asta ,l-am intrebat de asteptarile lui din partea mea ptr fata lui , ce isi doreste de la mine si cum spera sa fie relatia mea pe viitor cu fata .... a recunoscut ca nu a procedat cum treuie, ca mi-a plasat mie o responsabiliate ,mi-a pus in brate un copil pe care pur si simplu nu-l cunosc , a recunoscut ca mi-a cerut prea mult dintr-o data ...si am stabilit de comn acord sa *lucram* impreuna la acesta problema ...

De la: luptatoareacurajoasa, la data 2010-07-04 16:41:45

De la: moromou, la data 2010-07-04 12:12:43Ma bucur ca in sfarsit cineva a inteles exact ce am vrut eu sa spun, supararea mea nu e ca vezi doamne are un copil ,ca de el am stiut din prima clipa ..Ci faptul ca a incercat sa ma faca in 2 saptamnai sa o ador si sa o iubesc.... Nu se face asa ,nu poti sa ceri cuiva peste nopate sa iubeacsa ceva ce nu e a lui ... Da mie draga ,dar nu sunt topita dupa ea cu e mama ei .e ceva firesc si normal cred .... asta cred eu .... sau poate iara gandesc ca o nebuna ...care are probleme la *mansarda*....
Cat despre domnul ,ieri dupa ce am dus fata acasa am avut o discutie pe tema asta ..si-a dat seama ca a gresit procedand asa , eu cred ca trebuia sa coopereze si el ...Copilul ala nu era un obiect sa mi-l puna in brabte si ...hai noroc... noi am petrecut mai multe weekenduri impreuna ..daca se poate numi weekend ..de sambata de la ora 16 pana duminica la 12 ... niciodata nu mancam acasa ,cand venea aici fata luam cina in oras , si apoi inecepeam vizitie la bunici ,matusi ca trebuia sa-i vada si pe ei ..si uite asa trecea timpul veneam acasa ..som si a doua zi ..buna dim si la revedere ..deoarece la 12 trebuia sa fie acasa ... deci nu am avut cum sa o cunosc f bine ,asta a fost prima ocazie in care am petrecut mai mult timp impreuna ..si nu eu am fost ceea care a gresit ..ci el ...Ieri am vb f deschis pe tema asta ,l-am intrebat de asteptarile lui din partea mea ptr fata lui , ce isi doreste de la mine si cum spera sa fie relatia mea pe viitor cu fata .... a recunoscut ca nu a procedat cum treuie, ca mi-a plasat mie o responsabiliate ,mi-a pus in brate un copil pe care pur si simplu nu-l cunosc , a recunoscut ca mi-a cerut prea mult dintr-o data ...si am stabilit de comn acord sa *lucram* impreuna la acesta problema ...

Da asa este...Dar eu consider ca pt un copil este greu sa se obisnuiasca cu o noua mama....De ce nu sia lasat copilul cu mama sa..Pt ca copilul trebuie sa stea langa mama....Nu cu un barbat,,pt ca practic sunt niste insensibili...Isi plaseaza copii ca niste obiecte,,

De la: reyya, la data 2010-07-04 16:32:29

De la: moromou, la data 2010-07-04 12:23:22

De la: reyya, la data 2010-07-03 23:18:46

De la: moraki, la data 2010-07-03 09:18:23Am o relatie de 1 an jumate ,pana acum 2 luni totul a fost destul de ok si normal ,de la inceputul ralatiei nu a existat aceea nebunie si pasiune din ambele parti ,ne-am considerat oameni maturi ,cu capul pe umeri si am spus sa o luam pas cu pas,la numai 1 saptamana dupa ce ne-am cunoscut ne-am mutat impreuna la el ... deoarece eram la distnata si asta ar fi impiedicat sa ne cunoastem ... nu puteam sa stam pe drumurii nici eu si nici el ... La inceput mi-a fost un pic teama, casa nou, loc nou , un nou om in viata mea ,dar cu toate astea mi-am asumat orice risc si am facut pasul de-a ma muta . El este divortat si are o fetitza din prima casatorie o fetitza de 11 ani , si eu la randul meu divortata dar din pacate fara copii ... spun din pacate deoarece fiul meu care numai peste 3 zile ar fi implinit 12 ani ,a decedat acum 5 ani ... In primele 6 luni am evitat intalnirile cu fetitza lui ,din propia mea dorinta ..nu vroiam sa ma stie inca cu toate ca stia de existenta mea in viata tatalui ei ....Dar pana intr-o zi cand mi-a spus sa nu o mai evit atat si e timpul sa o cunosc.... Ok ,am facut si pasul asta , mi-a fost nu greu ci enorm de greu ...dar l-am facut ... de atunci au urmat mai multe weekenduri petrecute impreuna , dar.... Acum 2 saptamani a adus-o la noi ptr ca asa are de la tribunal .. in vacanta primele 2 saptamni din vacanta si 2 saptamani in august...Ptr mine astea 2 saptamanai au fost de cosmar , mi-a fost enorm de greu sa vad legatura dintre ei ... nu,sa nu ma intelegeti gresit ...nu e vorba de gelozie...ci mereu ma ducea gandul la baietelul meu , si in mintea mea se nasteau mii de intrebari ...oare cum ar fi fost daca traia Robert,ce relatie mama fiu am fi avut, as fi fost o mama buna ...si etc... In astea 2 saptamani nu a fost zi in care nu ma bufnit plansul ,dorul de fiul meu fiind foarte mare ... In fine , ieri s-a intamplat ceva ...eram la plaja ..langa noi era 3 baietei cu varsta intre 6 si 12 ani ... erau atat de haisoi cum jucau carti si se certau inte ei ..la un momendat el imi atrage atenia si imi spune* uite ce haiosi sunt* .... eu nici macar nu am ridicat capul de pe sezlong sa ma uit si i-am spus * nu ma intereseaza ,nu vreau sa vad copii *... La care el mi-a spus ceva de genul * Nu imi place ce imi spui, saptamana asta ai fost de nercunoscut ,nu stiu daca nu apuca sfarsitul luni impreuna* ...m-am uitat la el cu o nepasare si i-am spus * Si ce? Crezi ca am sa te rog?Mie indiferent de ce faci * si am plecat in apa ... Cand m-am intors era botos ..chiar nu mai imi pasa ca era botos sau nu ... La un momendat imi zice * Vezi ca in vacanta o sa vina si fata cu noi * ,va spun sincer mi-a cazut fatza, atunci m-am aprins un pic ...dar m-am calmat f repede si l-am intrebat daca si parerea mea conteaza ptr el ,sau numai el decide si finalizeaza? La care imi zice * Te deranjaza fata?* ...Am spus ca nu ,dar cred ca trebuia sa imi ceara si mie parerea, am mintit cand am spus ca nu, imi venea sa-i spun DA MA DERANJEAZA, MA DERANJEAZA CA INCERCI SA MI-O BAGI PE GAT, MA DERANJEAZA CA MA OBLIGI SA O IUBESC .... DAR EU NU POT SA IUBESC ALT COPIL... Cand am ajuns acasa m-am bagat in baie si am inceput sa plang ca un copil ... plangeam dar pur si simplu nici eu nu stiam de ce plang, de durerea lasata de fiul meu , de faptul ca ma simt fortata sa iubesc un copil, de teama ca nu o sa mai meraga relatia mult timp, sau de fapt de frica ca nu voi mai putea avea si iubi vreodata un copil? ..Pur si simplu nu mai stiu cum sa ma port si cu el .... Pur si simplu nu mai stiu ce vreau eu ptr mine cred.....Trist dar adevarat !!!!

Moraki...tu ai i problema extrem de grava, nu ai depasit moartea copilului tau , trebuie timp , trebuie efort , trebuie intelegere..dar pana nu ai sa depasesti si pana nu ai sa te impaci cu moartea baietelului tau , NU AI NICI MACAR O SANSA DE A FI CU CINEVA ; DE A CONSTRUI CEVA, tu esti inca in trecut..e ceva, acolo ce nu-ti poti ierta..nu ai specificat cum a murit baietelul tau...nu trebuie sa o faci pe forum dar iti spun o chestiune: inoarce-te in trecut , acolo unde s-a fisurat ceva in tine si impaca-te sau incearca sa depasesti acel moment ,pt ca altfel ,nu ai nici o sansa sa traiesti o viata normala. Si inca ceva eosebit de important: nu compara orice copil vezi pe strada cu fiul tau..fiul tai e acum altundeva....nu incerca sa vezi ion fiecare copil , copilul tau pt ca viata va fi o perpetua suferinta.Iti spun sincer , ai nevoie de terapie..cand vei constientiza acest lucru si cand vei dori sa fi ajutata , de abia in acel moment un psiholog va putea sa faca ceva pt tine.

Da ,ai dereptate ma simt vinovata de moartea copilului meu ,ma simt vinovata ca m-am intros cu el in tara si l-am dat pe mana unor doctori incapabili de-a pune un diagnostic concret , ma simt vinoavata ca acesti doctorii timp de un an au facut experinete pe copilul meu si l-au indopat cu tratamente gresite pana a facut una din cele mai rare boli si fara leac....

am simtit asta din prima , sunt psiholog..citesc si dincolo de ceea ce e scris...cu sinceritate iti spun ca din prima am simtit in tonul discutiei VINOVATIE, stiam ca este ceva ce nu-ti poti ierta , ce te apasa, de asta am punctat aspectul : ,,cum a murit baietelul tau" ,asumandu-mi riscul de a te intoarce in acel moment , vei suferi cand te vei confrunta cu momentul mortii dar nu uita ca...TREBUIE SA-L DEPASESTI..imi pare rau pt copilul tau , am pierdut pe cineva drag , prima regula: daca-ti permiti material niciodata nu-ti duce pe cineva drag intr-un spital romanesc...nu spun asta din snobism ..nu spun asta din rautate. o spun pt ca unul dintre cei mai buni prieteni mi-a murit sub nepasarea doctorilor care au avut ,,reactii intarziate" in salvarea lui...dar viata trebuie sa mearga inainte...,,show must go on" :-)

De la: luptatoareacurajoasa, la data 2010-07-04 16:41:45

De la: moromou, la data 2010-07-04 12:12:43Ma bucur ca in sfarsit cineva a inteles exact ce am vrut eu sa spun, supararea mea nu e ca vezi doamne are un copil ,ca de el am stiut din prima clipa ..Ci faptul ca a incercat sa ma faca in 2 saptamnai sa o ador si sa o iubesc.... Nu se face asa ,nu poti sa ceri cuiva peste nopate sa iubeacsa ceva ce nu e a lui ... Da mie draga ,dar nu sunt topita dupa ea cu e mama ei .e ceva firesc si normal cred .... asta cred eu .... sau poate iara gandesc ca o nebuna ...care are probleme la *mansarda*....
Cat despre domnul ,ieri dupa ce am dus fata acasa am avut o discutie pe tema asta ..si-a dat seama ca a gresit procedand asa , eu cred ca trebuia sa coopereze si el ...Copilul ala nu era un obiect sa mi-l puna in brabte si ...hai noroc... noi am petrecut mai multe weekenduri impreuna ..daca se poate numi weekend ..de sambata de la ora 16 pana duminica la 12 ... niciodata nu mancam acasa ,cand venea aici fata luam cina in oras , si apoi inecepeam vizitie la bunici ,matusi ca trebuia sa-i vada si pe ei ..si uite asa trecea timpul veneam acasa ..som si a doua zi ..buna dim si la revedere ..deoarece la 12 trebuia sa fie acasa ... deci nu am avut cum sa o cunosc f bine ,asta a fost prima ocazie in care am petrecut mai mult timp impreuna ..si nu eu am fost ceea care a gresit ..ci el ...Ieri am vb f deschis pe tema asta ,l-am intrebat de asteptarile lui din partea mea ptr fata lui , ce isi doreste de la mine si cum spera sa fie relatia mea pe viitor cu fata .... a recunoscut ca nu a procedat cum treuie, ca mi-a plasat mie o responsabiliate ,mi-a pus in brate un copil pe care pur si simplu nu-l cunosc , a recunoscut ca mi-a cerut prea mult dintr-o data ...si am stabilit de comn acord sa *lucram* impreuna la acesta problema ...

Da asa este...Dar eu consider ca pt un copil este greu sa se obisnuiasca cu o noua mama....De ce sia lasat copilul cu mama sa..Pt ca copilul trebuie sa stea langa mama....Nu cu un barbat,,pt ca practic sunt niste insensibili...Isi plaseaza copii ca niste obiecte,,

De la: moromou, la data 2010-07-04 19:18:24

De la: luptatoareacurajoasa, la data 2010-07-04 16:41:45

De la: moromou, la data 2010-07-04 12:12:43Ma bucur ca in sfarsit cineva a inteles exact ce am vrut eu sa spun, supararea mea nu e ca vezi doamne are un copil ,ca de el am stiut din prima clipa ..Ci faptul ca a incercat sa ma faca in 2 saptamnai sa o ador si sa o iubesc.... Nu se face asa ,nu poti sa ceri cuiva peste nopate sa iubeacsa ceva ce nu e a lui ... Da mie draga ,dar nu sunt topita dupa ea cu e mama ei .e ceva firesc si normal cred .... asta cred eu .... sau poate iara gandesc ca o nebuna ...care are probleme la *mansarda*....
Cat despre domnul ,ieri dupa ce am dus fata acasa am avut o discutie pe tema asta ..si-a dat seama ca a gresit procedand asa , eu cred ca trebuia sa coopereze si el ...Copilul ala nu era un obiect sa mi-l puna in brabte si ...hai noroc... noi am petrecut mai multe weekenduri impreuna ..daca se poate numi weekend ..de sambata de la ora 16 pana duminica la 12 ... niciodata nu mancam acasa ,cand venea aici fata luam cina in oras , si apoi inecepeam vizitie la bunici ,matusi ca trebuia sa-i vada si pe ei ..si uite asa trecea timpul veneam acasa ..som si a doua zi ..buna dim si la revedere ..deoarece la 12 trebuia sa fie acasa ... deci nu am avut cum sa o cunosc f bine ,asta a fost prima ocazie in care am petrecut mai mult timp impreuna ..si nu eu am fost ceea care a gresit ..ci el ...Ieri am vb f deschis pe tema asta ,l-am intrebat de asteptarile lui din partea mea ptr fata lui , ce isi doreste de la mine si cum spera sa fie relatia mea pe viitor cu fata .... a recunoscut ca nu a procedat cum treuie, ca mi-a plasat mie o responsabiliate ,mi-a pus in brate un copil pe care pur si simplu nu-l cunosc , a recunoscut ca mi-a cerut prea mult dintr-o data ...si am stabilit de comn acord sa *lucram* impreuna la acesta problema ...

Da asa este...Dar eu consider ca pt un copil este greu sa se obisnuiasca cu o noua mama....De ce sia lasat copilul cu mama sa..Pt ca copilul trebuie sa stea langa mama....Nu cu un barbat,,pt ca practic sunt niste insensibili...Isi plaseaza copii ca niste obiecte,,

Nu sa nu ma intelegi gresit , eu nu i-am cerut si nici nu-i cer vreodata sa ma vada ca pe mama ei, ea are o mama ,o mama care traieste ,care o iubeste si o adora ... Copila e in custodia mamei , noi o luam la noi din 2 in 2 weekenduri ....

De la: Dor_marunt, la data 2010-07-03 14:31:01Se vede clar ca nu esti cu toti boii acasa. Daca recitesti ce ai scris reiese fix ce am inteles eu. Daca nu, explica tu exact cu cuvintele tale ce ai vrut sa spui. Daca nu ai o problema cu fetita lui de ce nu esti de acord sa stea cu ea? Sa mearga in vacante? Nu cred ca te-a obligat nimeni sa iubesti copilul. Dar pentru Dumnezeu, e un copil. Fara sa vrei te atasezi daca n-ai inima de piatra. De aia ziceam sa mergi la psiholog pentru ca daca tu nu mai poti vedea copii in preajma ta e cam grav. Tie ti se pare in regula?
Iti pare rau ca ai intrat si ai scris aici. Ok. Cam la ce sfaturi te asteptai? Sa iti tina lumea isonul si sa iti spuna ca nu e corect ca omul sa isi vada fetita? Ca e gresit ca o aduce acasa la voi? Oricum ai reactii ciudate si ori nu esti reala si ai scris la oha, ori daca chiar asa e cum scrii iti trebuie ajutor de urgenta.

De la: ameno, la data 2010-07-03 14:10:52
am plecat si eu...
kiss!