Relatie cu un barbat cu probleme adevarate

Relatia mea....

Menaje a trois
Buna seara, am tot cautat prin postarile de pe forum subiecte asemanatoare dar nu am gasit sau nu am avut suficienta rabdare ca sa gasesc, prin urmare imi cer scuze anticipat daca s-a mai dezbatut un astfel de subiect (daca s-a mai discutat, va rog sa-mi faceti trimitere la respectivul topic).
O sa incerc sa spun pe scurt povestea...
am iesit dintr-o relatie cu un barbat, relatie foarte devoratoare de energie. Singura mea dorinta era sa intalnesc un barbat care sa tina cu adevarat la mine, sa fie sincer...stiti voi...idealul femeilor.
Nu a durat foarte mult si s-a intamplat sa intalnesc un barbat care, aparent, era ceea ce-mi doream. Dragut, atent, aparent tine la mine (o sa va spun de ce zic doar "aparent") si, mai mult decat atat, foarte sincer. Este genul de barbat care aduce flori la intalnire, care nu uita sa-ti faca mici surprize...etc. Si atat de sincer incat m-a induiosat. Inca de la prima intalnire mi-a povestit ca a avut ceva probleme in trecut (cine n-a avut???) si chiar a facut o depresie de care inca se trateaza, ca din cauza acelei depresii facute pe marginea unei probleme financiare si-a ratat viata personala, ca a fost parasit de prietena lui...etc. Relatia a curs firesc ar zice unii. Ba chiar era mai mult decat ma asteptam, imi dorea prezenta in viata lui...etc. Din nefericire pentru mine mi-a fost imposibil sa ma indragostesc dar nu pot spune ca nu-mi place de el. Dupa vreo trei luni de relatie, din cauza unor probleme cu somnul, a ajuns iar la doctor unde, surpriza, i s-a pus un diagnostic mult mai grav. Schizofrenie. Am ramas un pic cam socata pentru ca, din ce am citit pe internet, el nu prezinta niciuna dintre acele simptome. Asta nu inseamna ca nu l-am sfatuit sa mai se duca la un alt doctor, sa obtina si o a doua, a treia, a patra opinie... Mai grav este ca, tot de pe fel de fel de site-uri, am aflat ca astfel de oameni se "leaga" de altii, facandu-i responsabili pentru situatia lor. Habar n-am ce sa fac. Daca eram casatoriti, nu mai incapea indoiala ca ramaneam alaturi de el si treceam prin toate impreuna. Am fost sfatuita de catre prietenii carora am avut curajul sa le povestesc sa fiu egoista si sa-mi vad de viata mea, mai cu seama ca nu am apucat sa sedimentam o adevarata relatie, ca nu sunt indragostita de el etc. Nu pot sa-l las balta, sa fug cat ma tin picioarele. Dar nu pot ascunde nici faptul ca mi s-a cam facut frica de ce va urma. V-as ruga sa-mi dati cateva pareri, poate cineva a mai trecut prin asa ceva...Multumesc
iris_uby
Postat pe 4 Iulie 2010 00:23
MDA NASOL NU AS VREA SA FIU IN PANTOFII TAI ,CRED CA TREBUIE SA TE DAI DOI PASI INAPOI
MONIKA112511
Postat pe 4 Iulie 2010 00:33
daca nu il iubesti, simti pt el doar mila.... retragete,e cel mai bine pt amandoi
tanya72
Postat pe 4 Iulie 2010 00:35
Ar trebui sa stii ca :Schizofrenia este una din cele mai severe afec�iuni psihiatrice, cu repercusiuni grave at�t pentru bolnav, c�t �i pentru apar�in�tori, mai ales c� nu se poate prevedea niciodat� care va fi evolu�ia bolii
Caracteristic� este apari�ia unor manifest�ri psihopatologice majore, cum sunt halucina�iile, deliruri, tulbur�ri formale de g�ndire, tulbur�ri afective, tulbur�ri de comportament, dezorganizarea personalit��ii. Poate prietenul tau este intr-o faza incipienta a acestei boli ..poate nu a primit o diagnosticare corecta , sa mearga la mai multi medici.Mai mult de jum�tate din �mboln�viri se produc �ntre pubertate �i v�rsta de 30 de ani
reyya
Postat pe 4 Iulie 2010 02:00
iris... esti sigura ca ACUM i s-a depistat boala? Sau a fost exact acea "mica problema din trecut", lucru care ar demonstra ca nu e chiar atit de sincer cum pare...
In locul tau, daca nu l-as iubi, as pleca.
Daca l-as iubi... ghinionul meu.
quasaria
Postat pe 4 Iulie 2010 18:02
da..si eu i-as sugera sa ,,sape" mai mult intrecutul lui...sa-i cunoasca parintii..sa-i cunoasca evolutia...e posibil sa fie ceva din trecut sa nu-i fi spus...sau poate i s-a descoperit o faza incipienta a bolii sau ...poatze medicul nu i-a pus un diagnostic corect..( multi psihiatrii dar atentie NU TOTI pun diagnostice in graba ...fara sa cerceteze cu maxima atentie toate datele cazului).trebuie analizat. cu iubirea e cam delicata chestiunea..pt ca presupun ca-ti doresti copil si cred ca vrei tot cei mai bun ptr copilul tau din punctz de vedere genetic...ori in acest caz vezi cum stau lucrurile. Mai trebuie departajat daca e iubire sau mila..sau un amestec..gandeste-te , fii cat se poate de lucida si obiectiva, e tot ce pot sa te sfatuiesc.
reyya
Postat pe 4 Iulie 2010 18:22
Cand am spus ca a fost foarte sincer cu mine, ma refer si la faptul ca nu mi-a ascuns faptul ca a avut depresia in trecut. Mai mult decat atat, chiar am vazut reteta pentru medicamente si erau antidepresive si ceva pentru protejarea ficatului si a stomacului. Propunerea de a consulta mai multi medici imi apartine mie, el chiar a fost descurajat de diagnosticul pus. Va jur ca, citind manifestarile bolii, nu prezinta niciuna dintre respectivele simptome. ma refer la cele grave. In rest, cand citesti despre bolile psihice, incepi da crezi ca le ai si tu.
Mai in gluma, mai in serios, cand vorbesc cu el despre boala lui, ii spun ca numai un barbat nebun cu adevarat se poarta atat de frumos cu femeile. Ca-l prefer atent si delicat cu mine, chiar daca asta inseamna ca-i nebun cu acte. Incerc sa-l fac sa se simta mai bine. macar sa fie mai optimist.
Dilema mea este urmatoarea...daca ma retrag acum si se dovedeste ca diagnosticul pus in graba, probabil, de medicul de la spitalul militar, este gresit...probabil ca as regreta toata viata. Dar, daca nu ma retrag acum si se dovedeste ca diagnosticul pus este corect iar boala va avansa urat de tot...ar insemna sa-mi distrug toata existenta. Si pe-a mea si pe-a lui.
Asta chiar este ghinion...am dat din lac in put! Dupa o relatie urata de tot cu un barbat egoist si ignorant...dau peste un barbat cu probleme psihice...Si culmea! Nu pot sa nu fiu egoista!
Multumesc pentru sfaturi
iris_uby
Postat pe 4 Iulie 2010 21:03
iris......cauta pe net si vezi filmul "a beautiful mind", cu russell crowe.....este exceptional si iti poate da un raspuns....e inspirat dintr-un fapt real, idenrtic cu al tau....eu am plans cu sughituri la sfarsit...numai bune iti doresc...
tutankhamon
Postat pe 4 Iulie 2010 21:51
iris...
tatal meu a fost schizofrenic...
in ultimul an de viata a devenit violent...

n-o sa-ti fac nicidecum un rezumat al lucrurilor prin care am trecut,pt mine e prea dureros...
ce se intampla in filme,se-ntampla doar in filme...realitatea e mult mai cruda...
nu militez pt egoism desantat aici,dar cred ca ar fi mai bine sa cauti in continuare...
parerea mea!
preci
Postat pe 4 Iulie 2010 21:58
De la: tutankhamon, la data 2010-07-04 21:51:24iris......cauta pe net si vezi filmul "a beautiful mind", cu russell crowe.....este exceptional si iti poate da un raspuns....e inspirat dintr-un fapt real, idenrtic cu al tau....eu am plans cu sughituri la sfarsit...numai bune iti doresc...


este exceptional filmul..este pur si simplu o capodopera ...
reyya
Postat pe 4 Iulie 2010 22:01
cu schizofrenia nu te poti lupta preciosus...in fazele incipiente ale bolii par absolut normali ..au doar momente de fantezism fantastic...ce-i mai trist este ca acesta boala nu se poate vindeca ci doar tine sub control,. dar schizofrenicul nu se va incadra niciodata normal in societate. Pentru el, valorile si realitatea noastra nu exista, sunt mai mult sau mai putin distorsionate. Dar, daca are parte de intelegere de la anturaj, evolutia sa va fi mai buna.
reyya
Postat pe 4 Iulie 2010 22:06
stiu,reya...
crede-ma ca stiu...

filmul e,intr-adevar o capodopera...
tot ce spunem e ca realitatea e mult mai cruda...mai ales ca nu dureaza 120 de minute,cat un film..
preci
Postat pe 4 Iulie 2010 22:12
preci...nu neg ca sunt si aspecte neplacute....dar trebuie sa intelegi ce si cum declanseaza totul...si sa nu uiti ca, de multe ori, afectiunea e cea care face minuni....
tutankhamon
Postat pe 4 Iulie 2010 22:34
tutanko...
la teve totul pare altfel decat e,iti spun io...

iar ca sa inteleg,mi-a luat 5 ani de studiu,specializari in psihoterapie si alea-alea...
nu-mi place sa fac tam-tam...

vroiam doar sa subliniez ca e mult mai greu decat pare la prima vedere convietuirea cu un schizofrenic,iar fata asta,daca tine la sanatatea ei mintala si la o bucata de viata in care frica,angoasa,anxietatea sa nu fie o felie din ea,ar fi bine sa ia in considerarea alte optiuni inafara relatiei cu domnul respectiv.

si gata,ca nu-mi place sa ma iau prea in serios!
preci
Postat pe 4 Iulie 2010 23:45
Am o ruda, o fata, care are schizofrenie. Nimeni nu a stiut nimic (parintii au tinut ascuns lucru asta) pina cind nu a nascut si acea depresie postpartum la ea s-a dezvoltat si manifestat ca la o persoana cu schizofrenie. Deci primul an din viata bebelusei ea a stat in spital mai mult.
Am vazut-o in mijlocul crizelor cind a sarit cu cutitul la barbat'su, cind au dus-o legata la spital, cind de la tratament s-a ingrasat fantastic, cind nu vorbea, cind avea privirea pierduta etc, etc, etc,
Acum nu mai stiu prea multe despre ea. Cica e OK (este invatatoare!!!!!!) si-si vede de viata ei in mod normal, probabil inca mai ia pastila zilnica, nu stiu...Barbatul ei dupa ce si-a dat seama cu cine s-a casatorit s-a calugarit pentru o vreme, acum cica e iar acasa .
sunt bine, fericiti....

Stii ca schizofrenia se transmite genetic...spun medicii.

In fine, mila ti-e de el dar de tine trebuie sa ti se rupa inima. Zic si eu ca nu sunt intr-o astfel de situatie.
Ciresica
Postat pe 5 Iulie 2010 00:09
reyya, "evolutia va fi mai buna" da'explica si ce inseamna mai buna.
Si Iris, inainte sa iei vreo decizie "umanitara", fa o vizita prin spitale - ca sa vezi cu ochii tai in ce te bagi. Si dupa aia decizi: te descurci?


quasaria
Postat pe 5 Iulie 2010 03:04
in mod cert nu o sa se descurce...nu ai cum sa te descurci cu ce vezi acolo..este un mediu in care doar cei puternci psihic pot rezista ...e foarte greu ca cineva sa se plimbe pe marginea unei borduri de pe acoperisul unul bloc si crede ca e drumul lui spre decorporalizare si contopirea cu universul..,e doar un exemplu , sunt cazuri triste, sunt cazuri dureroase.. chiar si pt ochii ,,spectatorului" . schizofrenia in primul rand este o scindare a personalitatii..scindare din pacate ireversibila.
reyya
Postat pe 5 Iulie 2010 03:31
cand am amintit de cazuri ,,mai bune" m-am referit la o stagnare a bolii ...asta e cazul cel mai fericit..pana acum...dar poate medicina in viitor va putea face mai mult...who knows...
reyya
Postat pe 5 Iulie 2010 03:34
,,evolutia" nemaiavand sensul obisnuit...in cazu schizofreniei daca vorbim de o ,,evolutie mai buna" vorbim de fapt de o stagnare...cea mai grava este ,,evolutia" spre si mai o adanca scindare...,,The Beautiful mind" , ti l-a mai recomandat cineva ..urmareste-l de cateva ori si incearca sa intelegi totul.
reyya
Postat pe 5 Iulie 2010 03:40
cind am vazut "A beautiful mind", prima intrebare a fost daca e firesc ca logica majoritatii sa primeze... Pina la urma, John Nash (personaj real) este un geniu - intelege lucruri pe care o minte limitata, deci "normala"nu le poate intelege, si atunci cine are dreptate... cine judeca "gresit"? Gresit in raport cu ce?
Probabil modul in care tratam diferentele nu demonstreaza decit limitarea celor "normali".

Dar asta e alta discutie....


quasaria
Postat pe 5 Iulie 2010 08:28
mai, eu iti dau si eu un sfat "egoist": pleaca si gata!
dupa cum spui si tu, daca iti era sot, era datoria ta, insa asa, viata asta e o ...rva si asa!
Incearca sa ti-o traiesti! Si cea mai grava ar fi "mostenirea" genetica pe care tu ai pregati-o pentru copliul tau. Asupra acestui lucru, imi pare ca nu ai dreptul sa decizi gresit!
moniq_
Postat pe 5 Iulie 2010 12:55
egoism sau nu ... durere sau nu...eu as alege sa plec
ameno
Postat pe 5 Iulie 2010 13:06
I-am spus ca, daca in urma confirmarii diagnosticului, se dovedeste ca este intr-adevar schizofrenie...atunci nu cred ca reusesc sa ma bag intr-o relatie cu el. Inca nu am reusit sa vad filmul recomandat de voi, doar am facut rost de el si astept sa fiu singura acasa, linistita sa pot sa ma concentrez. Sunt sigura ca, acum este totul prea proaspat, prea socant si de-aia sunt atat de speriata. Si, sincera sa fiu, n-as vrea sa-l vad in acele ipostaze de care-mi povestiti voi: agresiv, absent...etc. Prefer sa-l am asa in amintire. Singurul meu mare noroc este ca i-am spus ca-mi doresc foarte tare un copil. Si el nu vrea sa se riste sa faca un copil in situatia in care este acum.
va repet...el este foarte descurajat de diagnosticul asta. Si chiar el evita sa se intalneasca cu mine. Parca i-ar fi rusine. Ba chiar a lansat ideea ca diagnosticul initial este posibil sa fi fost gresit si el s-a tratat de depresie cand trebuia sa se trateze de altceva. Ca poate chiar de-aia ar fi degenerat in schizofrenie. Nu pot sa-l incurajez in niciun fel, parte ca nu stiu ce ar trebui sa spun, parte ca sunt un pic egoista si nu vreau sa-i spun ceea ce vrea, probabil, sa auda : ca sunt alaturi de el.
Faptul ca toata lumea, nu numai cei care ma cunosc ci si voi ma sfatuiti sa ies elegant din incurcatura asta, ma face sa ma urasc mai putin.
Multumesc
iris_uby
Postat pe 5 Iulie 2010 13:15
daca trebuie sa te urasti pentru asta, ok! dar mergi mai departe;
si inca ceva: avand in vedere conditia lui, nu cred ca e bine sa dicuti subiectul despartirii; cred ca nu ar strica un pic de discretie, pentru a-l menaja si de ce nu, un pic de precautie!
da, urat si greu... curaj!
moniq_
Postat pe 5 Iulie 2010 13:18
http://www.garbo.ro/comunitate/forum/view_topic/10351/o-experienta-socanta.html
intra pe topicul asta si ai sa vezi o experienta ce am trait-o eu....am inteles ca schizofrenia se mosteneste si se poate declansa in urma unei traume sau alti factori.
in povestea relatata in topicul respectiv este vorba de o mama care sufera de boala asta si consecintele sunt grave.Atat pentru ea cat si pentru cei din jurul ei,in special copilul.
Eu zic sa te mai gandesti si sa nu mergi inainte.
ameno
Postat pe 5 Iulie 2010 13:20
Alinuto ...
moniq_
Postat pe 5 Iulie 2010 13:27
ma crezi ca mi-a bantuit multe noptii copilasul acela si situatia in sine??
neputinta de a nu putea face nimic ma-i lasat un gust amar pacat
ameno
Postat pe 5 Iulie 2010 13:31
Am uitat sa va spun, dar acum i s-a prescris un medicament Zyprexa, parca se scrie. Doza de 20.

Si merci, o sa intru pe topicul pe care mi l-ai recomandat, ameno.

Cand mai am timp sa filosofez, ma gandesc...Cum naiba, sa intalnesti pe Mr. Right, care sa fie tot ceea ce ti-ai dorit de la un barbat, care sa te faca sa te simti cu adevarat ca traiesti o poveste..etc si apoi sa se intample o astfel de chestie!
Si, singurul motiv pentru care n-am apucat sa ma indragostesc de Mr. Right a fost celalalt barbat, Mr. Wrong, care m-a facut sa stau cu garda ridicata. Altfel...altfel eram fascinata de "nebunul" meu. Nebunul meu caruia i-am spus doar o singura data, asta primavara, ca floarea mea preferata este liliacul...si, cu prima ocazie, mi-a umplut casa de liliac (pana si in baie aveam). Mai tarziu mi-a spus ca a cumparat liliacul de la tigancile din trei piete. Ca tot i se parea ca este prea putin... Na! Traieste cu asta, daca poti!

In sfarsit, fiecare poveste are un sfarsit. De cele mai multe ori sfarsitul este frumos, dar exista si sfarsituri urate, sfarsituri care sunt premiate cu Oscaruri...
iris_uby
Postat pe 5 Iulie 2010 13:36
De la: iris_uby, la data 2010-07-05 13:36:15Am uitat sa va spun, dar acum i s-a prescris un medicament Zyprexa, parca se scrie. Doza de 20.

Si merci, o sa intru pe topicul pe care mi l-ai recomandat, ameno.

Cand mai am timp sa filosofez, ma gandesc...Cum naiba, sa intalnesti pe Mr. Right, care sa fie tot ceea ce ti-ai dorit de la un barbat, care sa te faca sa te simti cu adevarat ca traiesti o poveste..etc si apoi sa se intample o astfel de chestie!
Si, singurul motiv pentru care n-am apucat sa ma indragostesc de Mr. Right a fost celalalt barbat, Mr. Wrong, care m-a facut sa stau cu garda ridicata. Altfel...altfel eram fascinata de "nebunul" meu. Nebunul meu caruia i-am spus doar o singura data, asta primavara, ca floarea mea preferata este liliacul...si, cu prima ocazie, mi-a umplut casa de liliac (pana si in baie aveam). Mai tarziu mi-a spus ca a cumparat liliacul de la tigancile din trei piete. Ca tot i se parea ca este prea putin... Na! Traieste cu asta, daca poti!

In sfarsit, fiecare poveste are un sfarsit. De cele mai multe ori sfarsitul este frumos, dar exista si sfarsituri urate, sfarsituri care sunt premiate cu Oscaruri...



sincer..stiind ca are o boala psihica eu nu m-as bucura cand imi umple casa cu liliac m-as ingrozi cumva sa nu fi facut oarece obsesie pentru mine si mi-ar fi si un pic frica daca ar fi sa rup relatia.
nu o lua cu suparare dar unul tot la cap nici in cele mai indragostite zile din viata lui nu iti umple o camera cu flori.doar daca vrea sa puna posesie intru totul pe persoana iubita.
mah..imi dau si eu cu parerea
ameno
Postat pe 5 Iulie 2010 13:42
Crezi ca atunci stiam???? Acum, indiferent ce face, o pun pe seama bolii psihice
. Doamne!!!! pana acum ma gandeam ca ala a fost un gest romantic...De parca nu eram destul de speriata!
Asta inseamna sa explodezi si sa spui si altora ce te apasa, pentru ca altfel se vede dinafara. Da, sa stii ca se purta un pic obsesiv. Si nu numai fata de mine. Atunci cand eu eram in centrul atentiei lui, ma magulea atentia pe care mi-o acorda. Acum ma sperii.

Tu-ti dai seama ca singurele gesturi cu adevarat romantice e care cineva le-a facut pentru mine au fost din cauza unor dereglari psihice?
iris_uby
Postat pe 5 Iulie 2010 14:18

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
ce parere aveti ? 11 De la: garbo_5723 29 Iulie 2013 18:13
Ce credeti? 25 De la: Eugenia69 7 Iulie 2011 21:40
diferente de varsta 104 De la: adnana66 20 August 2010 00:51
ceau! 9 De la: sirocco83sb 31 Iulie 2013 20:08
oare nu mai pot iubi? 98 De la: garbo201071 12 Aprilie 2011 05:12
Setari Cookie-uri