cred ca am inceput de depresie, am nevoie de ajutor

De la: llilyana54, la data 2010-08-28 13:47:12ma simt rau, nici nu stiu cum sa incep dar simt ca-mi pierd mintile iubesc un brbat si din cauza mea l-am pierdut si imi pare rau ca si el ma iubit ma iubit chiar mult cel putin asa spune el., am pus cariera in fata de orice am considerat ca daca nu sunt pe bani mei nimeni nu ma va ajuta si ca normal este ca orice femeie sa fie pe bani ei si sa nu depindade nimeni mai ales de un barbat, am avut zile de cosmar cu examene pt pastrarea locului de munca trebuia sa iau examenele de ele depindea serviciul meu, am un prieten sunt cu el de 3 ani dar el locuieste in alt oras tot din cauza serviciului el cu stres eu cu stres relatia nu a mers niciodata cum mi-am dorit ne certam des si el ma jicneste ce sa mai spun sincer nu suntem fericiti unul langa altul nici nu stiu de ce stam impreuna, in urma cu 2 ani am cunoscut un tip pe net l-am placut mult pot spune ca l-am iubit dar am zis ca relatiile pe net nu sunt de durata si ar trebui sa-mi vad de viata mea el ma iubit ma astepta la el si etc nu vreau sa va plictisesc prea mult, ideea este ca dupa examen nu m-am dus la el am fost cu prietenul meu el a aflat si nu ma iertat mi-a zis ca l-am facut sa sufere ca l-am distrus ca este ca o cenusa si ca ma uraste ca-i este scarba de mine si etc de aici va venit suferinta mea am luat-o razana cu psihicu datorita stresului care l-am avut cu examenele si acum asta mi-am dat seama ca-l iubesc enorm si ca l-a iubit mereu ca puteam fi fericita cu el acum am reusit sa-mi pastrez serviciul dar am pierdut barbatul pe care-l iubesc ma simt groznic am vrut sa pun capat cu viata dar am incredere in d-zeu si stiu ca este pacat nu pot face asta dar sunt distrusa, imi cer scuze pt scris, nu stiu unde sa caut ajutor

De la: bluelight, la data 2010-09-18 21:07:50vuvu azi esti atee . n-o trimiti la biserica . si maine e duminica , adica un moment tocmai bun

De la: garbo166076, la data 2010-09-12 19:28:01catre SOFIAG.
Draga psiholog, desi nu pui problema in mod psihologic si ma refer cu precadere la psihologia transpersonala, pretinzi ca femeia trebuie sa astepte sa fie implinita de barbat. Dar voi, femeile, v-ati pus vreodata problema cum puteti implini un barbat? Va considerati suficiente pentru ca sunteti purtatoare de sex feminin? Crezi ca asta ajunge? V-ati intrebat vreodata - daca va duce mintea - care sunt sensibilitatile barbatului? Ca psiholog, ar trebui sa stii ca din punct de vedere emitional barbatul este mai fragil decat femeia care nu poate iubi prin definitie. Femeia doar se indragosteste si se ataseaza. Ea nu va putea iubi niciodata si nici nu va intelege devotiunea, caracteristica generata de insasi atributele maternitatii. Ea va cauta intotdeauna masculul cel mai performant care o poate insamanta cu materialul genetic cel mai performant pentru succesor, dar asta, doar din punct de vedere biologic, fara nici un atribut sufletesc sau spiritual.

De la: tutankhamon, la data 2010-09-19 01:54:21ana.....lasa-l tu...atata stie...atata face......

De la: eu_geminy, la data 2010-09-19 02:00:47ah, deci va e ciuda ca e cam tacut...:))))

De la: eu_geminy, la data 2010-09-19 01:57:48mey... nu prea le aveti cu semiotica, se pare...

sau niscaiva dadaism sa fi studiat... un Tristan Tzara, un Urmuz, acolo...:P

=))

De la: eu_geminy, la data 2010-09-19 02:06:24poate e surdo-mut si comunica prin semne... ce-aveti cu el?!...:P
:))

De la: tutankhamon, la data 2010-09-19 02:09:42

la aiurelile pe care le posteaza, Dali ar fi invidios....

De la: llilyana54, la data 2010-08-28 13:47:12ma simt rau, nici nu stiu cum sa incep dar simt ca-mi pierd mintile iubesc un brbat si din cauza mea l-am pierdut si imi pare rau ca si el ma iubit ma iubit chiar mult cel putin asa spune el., am pus cariera in fata de orice am considerat ca daca nu sunt pe bani mei nimeni nu ma va ajuta si ca normal este ca orice femeie sa fie pe bani ei si sa nu depindade nimeni mai ales de un barbat, am avut zile de cosmar cu examene pt pastrarea locului de munca trebuia sa iau examenele de ele depindea serviciul meu, am un prieten sunt cu el de 3 ani dar el locuieste in alt oras tot din cauza serviciului el cu stres eu cu stres relatia nu a mers niciodata cum mi-am dorit ne certam des si el ma jicneste ce sa mai spun sincer nu suntem fericiti unul langa altul nici nu stiu de ce stam impreuna, in urma cu 2 ani am cunoscut un tip pe net l-am placut mult pot spune ca l-am iubit dar am zis ca relatiile pe net nu sunt de durata si ar trebui sa-mi vad de viata mea el ma iubit ma astepta la el si etc nu vreau sa va plictisesc prea mult, ideea este ca dupa examen nu m-am dus la el am fost cu prietenul meu el a aflat si nu ma iertat mi-a zis ca l-am facut sa sufere ca l-am distrus ca este ca o cenusa si ca ma uraste ca-i este scarba de mine si etc de aici va venit suferinta mea am luat-o razana cu psihicu datorita stresului care l-am avut cu examenele si acum asta mi-am dat seama ca-l iubesc enorm si ca l-a iubit mereu ca puteam fi fericita cu el acum am reusit sa-mi pastrez serviciul dar am pierdut barbatul pe care-l iubesc ma simt groznic am vrut sa pun capat cu viata dar am incredere in d-zeu si stiu ca este pacat nu pot face asta dar sunt distrusa, imi cer scuze pt scris, nu stiu unde sa caut ajutor

De la: vuvuzela, la data 2010-09-18 21:04:52

De la: llilyana54, la data 2010-08-28 13:47:12ma simt rau, nici nu stiu cum sa incep dar simt ca-mi pierd mintile iubesc un brbat si din cauza mea l-am pierdut si imi pare rau ca si el ma iubit ma iubit chiar mult cel putin asa spune el., am pus cariera in fata de orice am considerat ca daca nu sunt pe bani mei nimeni nu ma va ajuta si ca normal este ca orice femeie sa fie pe bani ei si sa nu depindade nimeni mai ales de un barbat, am avut zile de cosmar cu examene pt pastrarea locului de munca trebuia sa iau examenele de ele depindea serviciul meu, am un prieten sunt cu el de 3 ani dar el locuieste in alt oras tot din cauza serviciului el cu stres eu cu stres relatia nu a mers niciodata cum mi-am dorit ne certam des si el ma jicneste ce sa mai spun sincer nu suntem fericiti unul langa altul nici nu stiu de ce stam impreuna, in urma cu 2 ani am cunoscut un tip pe net l-am placut mult pot spune ca l-am iubit dar am zis ca relatiile pe net nu sunt de durata si ar trebui sa-mi vad de viata mea el ma iubit ma astepta la el si etc nu vreau sa va plictisesc prea mult, ideea este ca dupa examen nu m-am dus la el am fost cu prietenul meu el a aflat si nu ma iertat mi-a zis ca l-am facut sa sufere ca l-am distrus ca este ca o cenusa si ca ma uraste ca-i este scarba de mine si etc de aici va venit suferinta mea am luat-o razana cu psihicu datorita stresului care l-am avut cu examenele si acum asta mi-am dat seama ca-l iubesc enorm si ca l-a iubit mereu ca puteam fi fericita cu el acum am reusit sa-mi pastrez serviciul dar am pierdut barbatul pe care-l iubesc ma simt groznic am vrut sa pun capat cu viata dar am incredere in d-zeu si stiu ca este pacat nu pot face asta dar sunt distrusa, imi cer scuze pt scris, nu stiu unde sa caut ajutor

ai simtit nevoia unei descarcari sufletesti.fiind o problema de psihic,e mai indicat sa mergi la un psiholog.acest site nu are colaborari cu specialisti.sanatate si mai multa fericire.

De la: KNIGHT_31, la data 2010-09-19 01:42:04

De la: garbo166076, la data 2010-09-12 19:28:01catre SOFIAG.
Draga psiholog, desi nu pui problema in mod psihologic si ma refer cu precadere la psihologia transpersonala, pretinzi ca femeia trebuie sa astepte sa fie implinita de barbat. Dar voi, femeile, v-ati pus vreodata problema cum puteti implini un barbat? Va considerati suficiente pentru ca sunteti purtatoare de sex feminin? Crezi ca asta ajunge? V-ati intrebat vreodata - daca va duce mintea - care sunt sensibilitatile barbatului? Ca psiholog, ar trebui sa stii ca din punct de vedere emitional barbatul este mai fragil decat femeia care nu poate iubi prin definitie. Femeia doar se indragosteste si se ataseaza. Ea nu va putea iubi niciodata si nici nu va intelege devotiunea, caracteristica generata de insasi atributele maternitatii. Ea va cauta intotdeauna masculul cel mai performant care o poate insamanta cu materialul genetic cel mai performant pentru succesor, dar asta, doar din punct de vedere biologic, fara nici un atribut sufletesc sau spiritual.

[url=http://www.glitter-graphics.com][img]http://dl7.glitter-graphics.net/pub/1004/1004847usx9oobbzz.jpg[/img][/url]

De la: eu_geminy, la data 2010-09-19 02:27:17io m-am cam lamurit cu psihologii de profesie... geme tara de "psihologi", de-aia facuti prin IDD, dar si mai multi ne-facuti decat de inchipuirea lor...
cum n-are cate unu'job, daca e intrebat cu ce se ocupa, cica e "psiholog"...
ca suna interesant, si ca e trendy, cica...:P
fereasca Dzeu sa-l/-o intrebi ceva de specialitate.

Din pacate, in tara asta, psihologii adevarati se cam numara pe degetele de la 1-2 maini...

De la: anaROBERT, la data 2010-09-19 02:31:26io subscriu....si adaug
mie nu mi-ar fi placut sa fiu psiholog si nici sa am vre-un contact cu vre-unu....imi sunt indiferenti ca persoane si ca meseria pe care o practica....
trendy?nu cred ca este trendy sa intri in prea multe amanunte.....enervante si uneori plictisitoare....

acum clar ca cei adevarati se numara pe degetele....de la o mana :)