De la: Eleenna, la data 2010-09-11 02:53:26 Buna seara tuturor ! As vrea sa va impartasesc ceea ce ma framanta si ma termina...si totodata, sa ve cer ajutorul daca puteti sa mi'l dati.
In urma cu 2 luni, tot navigand pe Facebook m'am cunoscut cu un baiat (tocmai in perioada in care credeam ca totul e ruinat, ca nimic nu ma va mai face fericita...toate acestea din cauza unui esec in dragoste cu un baiat despre care mai demult v'am povestit). Bun, mam cunoscut cu acest baiat(21 ani), mi'a cerut pe facebook id;ul, am povestit din prima noapte pana la 6 jumate dimineata, ne simteam foarte bine, ne intelegeam, ne dadeam seama ca avem multe lucruri in comun. Dupa 2 zile mi'a dat mesaj sa ne intalnim..zis si facut. Incepand cu seara aceea, am devenit un cuplu. Ma aprecia enorm, ma alinta mereu, ma ajuta in orice problema, a incercat sa ma ajute sa ma maturize (pt ca de cele mai multe ori sunt ff imatura si copila, fara sa realizez cat de mult gresesc). Am ajuns sa tinem unul la celalalt, totul era perfect. Dupa 10 zile de relatie, el a trebuit sa plece in alta tara pt o luna, fiind trimis de la facultate cu bursa. In acea luna am vorbit zilnic pe mess, la telefon, ne dadeam mesaje, ne mai vedeam la web...partea proasta e ca eu mereu faceam figuri si ma suparam din orice: ba ca nu raspundea la timp la mesaje, ba ca nu intrase la timp pe mess, ba ca se facuse seara si inca nu imi daduse nimic...chestii din acestea:(
De fiecare data el era cel care imi spunea"gata, iubito, nu te mai stresa atat si incearca sa fii mai relaxata ! o sa vin acasa si totul o sa fie bine". A venit fara ca eu sa stiu, mi'a facut o surpriza, m'am trezit cu el la poarta, tremuram toata de emotii, parca traiam un vis.
Ziua urmatoare am avut o discutie pe tema comportamentului meu din seara precedenta(care a fost mai mult decat ciudat si copilaresc la maxim), dupa care mi'a spus ca simte ca tine tot mai mult la mine si eu la el..si se gandeste ca va pleca din nou la facultate si nu vom rezista la distanta, numai de suferit vom avea.
Pana la urma, am discutat si am continuat relatia...aceasta tinand pana in urma cu 3 zile cand din nou ne'am certat. Eu am avut o perioada f dificila, perioada dinaintea ciclului, nu ma mai intelegeam nici eu, el nici atat. Fara sa am motive, am inceput sa fiu distanta cu el, sa ma port aiurea...eram ciudata. Pana la urma, tot avand discutii contradictorii, ne'am despartit.
Ieri, la o zi de cand ne'am despartit, a intrat pe mine pe mess, eram f rece. M'a rugat sa nu mai fiu asa, sa vorbim normal. Mi'a spus ca isi facea griji pt sanatatea mea si pt starea mea si chestii...am tot discutat. Apoi mi'a spus" am tzinut la tine...si tzin..chiar imi esti draga", la care eu am spus"sa nu mai tzii !!". Cand a vazut, mi'a raspuns"bine, dar draga tot o sa'mi ramai..chiar daca nu suntem impreuna".
Desi am vorbit, desi ne intelegem bine, ma simt singura, simt un gol imens pe care nimeni nu il poate umple decat el. Mi'e foarte greu fara el, orice loc imi aminteste de el si nu ma pot abtine sa nu plang. Mama mea se teme sa nu intru in vreo depresie si nu mai stie ce sa imi spuna sa fac ca sa ma simt mai bine...mi'a sugerat sa il chem sa ne intalnim putin, doar ca am refuzat sa fac acest lucru.
Acum ma gandeam sa incerc sa fac un pas spre a ne relua relatia, sa ii propun sa ne intalnim, doar ca nu stiu cum sa il iau, ma tem sa nu par prea disperata, nici prea exagerata...intelegeti ce vreau sa spun...
Va rog din suflet, ajutati'ma ! As vrea sa imi spuneti cum sa il iau, cum sa ma comport, ce anume sa ii spun incat sa ii ajunga la suflet si sa ne impacam...mai ales ce as putea face sa invingem distanta si sa ii arat ca am putea intretzine relatzia chiar si la distantza.
Va multumesc mult ! Sper sa ma ajute cineva...
comportamentul tau, in maniera descrisa de tine, se datoreaza dinstantei mari dintre voi...o data cu distanta isi face aparitia si gelozia...din cauza asta nu-i poti tolera nimic...ma refer la intarzierea raspunsurilor apelurilor tale...etc.
ai devenit mai vulnerabila si asta pe buna dreptate pt ca il iubesti si ai vrea ca iubitul tau sa fie numai al tau... dar asta nu inseamna ca trebuie sa devii posesiva, pt ca oricat de mult ti-ai dori tu sa fie numai al tau n-o sa reusesti...barbatii nu sunt monogami, dar crezi ca femeile sunt?
asa ca tolereaza si renunta la a vorbi cuvinte care sa te darame psihic...cantareste lucrurile in asa fel incat sa ai de castigat pana in momentul in care consideri tu ca merita sa te desprinzi dintr-o relatie... pana atunci eu cred ca trebuie sa reiei relatia dupa ce, evident, ii ceri scuzele de rigoare si anume faptul ca atunci cand i-ai spus acele cuvinte pur si simplu ai fost orbita de gelozie si cu siguranta va accepta, daca spui ca te iubeste..sau, ma rog, ca tine la tine...si pe viitor sa ai mare grija la cuvinte...ele dor mai rau decat orice.
|
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară
Investiție în viitor: EduAct amenajează curți de școală și grădinițe în mediul rural