ralatia dupa divort

It`s complicated!

In prag de Divort

ufishor Postat pe 2 Decembrie 2010 18:36
bune sfaturile, dar nenea mihai a trait din 7 numa` vreo 2 anisori pe langa femeie si copii si nu zice decat ca sufera 'dupa ea'. nicio vorbulita de copilasi ...
da' buna hotarare "ai" luat!
Thor_again Postat pe 2 Decembrie 2010 18:37
Am spus eu ca distanta desparte.

Doara Postat pe 2 Decembrie 2010 18:47
De la: Thor_again, la data 2010-12-02 18:37:21 da' buna hotarare "ai" luat! multumesc... acum chiar sunt convinsa ca am luat cea mai buna hotarare...
eladaela Postat pe 2 Decembrie 2010 18:48
daca nu zic nimic de copii nu inseamna ca nu imi lipsesc si ei.si ca sa stie toti....cam eu am fost ala cu intretinutul.ea dupa divort nu a lucrat nici un minut.in italia sta de 3 luni fara job.i sun de cel putin 2 ori pe sapt plus ca ne vedem zilnic pe messenger.chiar daca nu prea am stat langa ei...am fost mereu aproape de ei.prin toate mijloacele posibile.ma repet.nu toti tatii sant la fel.oricat te-a lovit fosta in mandrie...copiii nu sant vinovati.si am fost lovit nu gluma.si voi face tot posibilul sa repar tot.stiu ca o casatorie destramata e f greu de refacut.depinde de motive.e ca o vaza sparta:oricat ai incerca sa o lipesti nu iese niciodata cum a fost.dar cu putin respect,intelegere,dragoste,se poate.si puterea de a trece peste ce s-a intamplat
mihay2001usa Postat pe 2 Decembrie 2010 19:40
mihay..orice s-ar intampla intre tine si fosta...iubeste-ti mereu copiii,fii aproape de ei chiar si de departe,ajuta-i si arata-le tot timpul ca au un TATA... si daca vei face asta...tot respectul...
eladaela Postat pe 2 Decembrie 2010 20:42
eladaela!sa inteleg ca santeti divortata?nu stiu si nici nu ma intereseaza motivele.dar fiind si copii la mijloc,v-a trecut macar o secunda prin cap sa mai dati o sansa?de multe ori ptr a divorta sant motive ff intemeiate,dar sant si decizii care se iau pe moment,in pripa,si sant regrete toata viata.in situatia mea,eu nu am fost de acord,dar in final am cedat ptr ca am vazut ca chiar vroia asta.si mereu imi pare rau ca am cedat,mi se pare mie cam usor,cu toate ca am facut totul ptr a impiedica asta.dar mereu zic ca se mai putea face ceva.mi-am luat concediu,am fost in tara,din 2 sapt cat am zis ca stau am stat 2 luni,bine ca italienii m-au inteles si au acceptat sa ma astepte sa-mi rezolv pb,la ea nu eram primit.la tel nu rsp.mergeam sa vad copiii si ea nu vb cu mine.am ast sa zica:asta e motivul.abia acum am aflat cate ceva.si nu toate sant chiar adevarate.cand zic ca sant si altii bagati in aceasta hora..stiu ce zic.plus despartirile,departarea,a distrus dragostea dintre noi.mi-a zis ca nu mai are nik ptr mine si incep sa cred asta.dragoste cu forta nu merge.si stati linistita,orice ar fi,copiii sant si ai mei,si datoria de tata mi-am facut-o,o fac,si o voi face cat ma va tine d-zeu in viata.e bine,intr-adevar sa creasca langa amandoi parintii,dar daca nu e posibil......doar ptr copii nu va merge relatia.
mihay2001usa Postat pe 3 Decembrie 2010 08:13
Mihai probabil ca scindarea intre voi s-a produs datorita timpului pe care l-ati petrecut departe unul de altul. Amandoi v-ati schimbat, pentru ca au trecut anii si este normal. Probabil ca nu va fost usor niciunuia dintre voi. Probleme intr-o casnicie/relatie vor fii mereu, unele mai usor de depasit altele mai greu dar, depinde de puterea fiecarui cuplu de a merge mai departe si de a "solidifica peretii" casniciei. O casnicie nu e de aruncat la gunoi, nu e ca un mar ce-l gusti vezi ca e putin stricat si-l arunci. Cere mult mai mult decat atat. Nu stii daca mai are sentimente pentru tine? .................. Recuceresti-o, incearca sa faci din licarit-flacara O zi superba tuturor, servici usor celor care lucreaza
persidadamian Postat pe 3 Decembrie 2010 09:44
e f dificil sa o recuceresc.daca nu ne auzim macar la tel.de vazut nici nu vrea sa auda.acum in momentul asta e greu.sing lucru care pot sa-l fac e sa ast un timp.ceva ceva am facut.am vb la o florarie din orasul unde sta,un buchet mare de trandafiri,un biletel de la mine,mi-au zis prietenii ca nu l-a aruncat cand l-a adus curierul.am atins coarda sensibila cu mesajul.nu m-a sunat,nu mi-a trim mes...dar important e ca a pastrat buchetul.poate e doar o iluzie.dar ma voi agata de ea la max.cred ca intelegeti ca inca o mai iubesc enorm.ea?nu stiu.
mihay2001usa Postat pe 3 Decembrie 2010 14:02
mihay..nu stiu daca asta conteaza..dar iti spun sigur ca nu a fost o decizie luata in pripa... nu conteaza cine a fost vinovat,cand doi oameni se despart vinovati sunt amandoi....fiacare cu partea lui mai mare sau mai mica de vina... daca m-am mai gandit la o sansa???am dat poate 10 nu una...dar atunci cand nu mai merge,pui punct si mergi mai departe o relatie de compromis nu e casnicie cum am mai spus,fiecare isi cunoaste situatia,fiecare e liber sa aleaga cum vrea sa traiasca... cand renunti la libertatea ta ca individ si la libertatea de a alege iti meriti soarta(si eu mi-am meritat-o ) eu am ales... sa-ti traiasca copilasii si sa te bucuri de ei
eladaela Postat pe 3 Decembrie 2010 16:15
multumesc mult.mai ales ptr incurajari si sfaturi.eu stiu f bine ce vreau.dar nu pot ast o viata sa ne impacam.va trebui sa ne vedem fiecare de viata noastra.odata si odata am sa cedez iar.regret dar asta e.stiu ca atunci cand decide femeia...e f greu
mihay2001usa Postat pe 3 Decembrie 2010 16:40
capul sus si nu priviti in urma important este prezentul si viitorul
tusi_Oli Postat pe 3 Decembrie 2010 16:46
De la: eladaela, la data 2010-12-02 18:23:15casper...raman la parerea mea... copiilor nu le este bine cand parintilor nu le este bine.. si asa cum am mai spus,nu spun doar eu asta..au spus-o si copiii mei... dar ei sunt mai mari si poate de-asta si poate ca eu am fost o egoista cand am hotarat sa-mi las copiii fara tac-su,si poate ca voi aveti dreptate si ar trebui sa acceptam orice compromis in speranta ca le va fi bine copiilor traind intr-o "familie" si eu credeam candva asta.... mai nu cred ca eu am spus undeva ca trebuie sa accepti orice compromis, e ok daca ai divortat, si sunt convins ca a fost ultima solutie, si mai stiu ca asta a insemnat curaj si o foarte mare raspundere, DA, copii sufera si sunt extrem de egoisti
casperphantom Postat pe 3 Decembrie 2010 17:47
dupa o anumita varsta copiii inteleg cand nu mai merge relatia parintilor.si respecta decizia lor.dar cand copiii sant micuti ei sufera.de obicei vine tata la ei,i plimba,merg in parc.dar fara mama lor de cele mai multe ori.in cazul meu ea nu a acceptat sa iesim impreuna cu copiii.si am rugat-o.ultima data,in vara cand am fost la copii mi-a aruncat ca sa o iau pe iubita mea.nu mi s-a parut un rsp prea frumos.ea doar a auzit ca sant cu altcineva.era din alta zona a tarii.nu m-am afisat cu ea in fata copiilor.ea s-a afisat cu noul iubit.consider ca e bine sa se pastreze o relatie de amicitie dupa divort.face f mult in fata copiilor.cand sant mai mari e mult mai usor si ptr ei.si ptr tati.
mihay2001usa Postat pe 3 Decembrie 2010 19:03
da mihay..ai dreptate cand sunt mai mari e mult mai usor,ptr ca inteleg..dar sa sti ca oricum sufera dar o fac"ca niste oameni mari"
eladaela Postat pe 3 Decembrie 2010 19:09
am si io o nedumerire... "ralatie" vine de la "ralanti"?...:D :)))
eu_geminy Postat pe 3 Decembrie 2010 19:17
imi pare rau,a vrut sa fie "relatie"
mihay2001usa Postat pe 4 Decembrie 2010 06:55
cel mai corect este sa nu amestecati copiii in problemele dintre parinti: nimeni nu divorteaza, sau n-ar trebui sa divorteze de copii, ci de celalalt parinte. Mama si tata ramin mama si tata. Nu inseamna ca sint legati cu lantul impreuna, ei doi, si nu mai au dreptul sa aiba o viata... Sa locuiesti in aceeasi casa cu cineva cu care nu te intelegi - indiferent de ce nu te intelegi - nu e viata. E un calvar. Pina la urma, fioecare om are dreptul sa iubeasca si sa fie iubit. Si daca are 10 copii. Sau cu atit mai mult cu cit ii are. O responsabilitate in plus ar trebui sa te faca mai responsabil fata de tine insuti, in primul rind... De cite ori aud textele astea cu "sacrificiul pentru copii" ma apuca sila de atita prostie. Ce copil si-ar dori niste parinti "sacrificati"- care nici macar nu mai sint in stare sa zimbeasca? Mame plecate cu nervii, tati inecati in bautura... ca , na, s-au "sacrificat"pentru copii.
quasaria Postat pe 4 Decembrie 2010 13:45
niciodata nu trebuie amestecati copiii in relatia de dupa un divort.cum am mai zis-o ei sant nevinovati.noi parintii santem vinovati.ptr ca nu am stiut sa gestionam cum trebuie relatia,sentimentele,etc.eu personal am fost discreditat in fata copiilor mei.stiu asta.eu am incercat mereu sa i-au apararea fostei in fata lor.fiecare avem partea noastra de vina daca s-a ajuns la divort nu?cand am fost intrebat de copil de ce nu mai vin acasa,i-am rasp ca mami si tati sant putin suparati,dar atat eu cat si mami va iubim enorm,sa fiti cuminti sa nu o suparati pe mami.si le-am promis ca voi face totul sa vin acasa.de aceea imi doresc din suflet sa avem intelepciunea necesara si eu si ea sa trecem peste tot.am vazut in forum tot felul de postari despre barbati cu adevarat rai.incerc si eu sa vad daca am fost oare asa...nu ma laud dar violent nu am fost,alcoolul e dusmanul meu,dar departarea de multe ori provoaca numai suferinta.neincrederea,gandurile ca oare ce face el acolo?alimentate si de "iubirea socrilor" si s-a produs haosul in relatie.un haos iremediabil cred.ptr ca odata ajunsi la divort,e greu sa iei totul de la zero.mereu e cate ceva de zis,in rau ma refer.cateodata zic ca renunt,altadata zic ca tre sa fac totul sa ne impacam.si nu o fac doar ptr copii.acest compromis nu se poate face.degeaba iubesti copiii daca nu iubesti si pe mama ,sau in cazul mamelor nu iubesti pe tatal lor.copiii vor creste cu sau fara tata langa ei.depinde cat va face ptr ei sa fie respectat ca tata nu?si un sfat celor ce au ajuns la divort si incearca sa se razbuna pe foste(fosti).raul il suporta copiii.noi adultiii gasim imediat un suflet sa ne aline durerea.copiii nu.ei vor amandoi parintii langa ei.si sufera cand vad ca se uita unul la altul cu ura cand se intalnesc.poate inteleg intr-un fel ca noi adultii nu mai putem fi impreuna si se gandesc mereu oare de ce?cei mai multi se simt vinovati.presupun ca din cauza lor s-a ajuns aici:ca nu au fost cuminti,notele de la scoala,etc.daca as avea o putere divina,as face sa dispara despartirile si divorturile,mai ales in relatiile cu copii.eu mi-am dorit totdeauna copii.ca sa am cei 2 copii am cheltuit bani grei pe tratamente.si in final...sant doar cu ea.cu mine doar cateva zile pe an.eu sant bucuros ca pot face totul ptr ei.indiferent daca sant sau nu langa mine.
mihay2001usa Postat pe 4 Decembrie 2010 15:23

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Credinta in Dumnezeu	54	De la: garbo027119 22 Decembrie 2009 18:11
divort - partaj	17	De la: garbo171197 8 Octombrie 2010 23:54
RE: salut	24	De la: prometeus_wife 13 Iunie 2009 15:45

partaj	7	De la: garbo221882 2 Septembrie 2014 18:24
pt femei de la un barbat	30	De la: garbo_8352 19 Aprilie 2013 15:26