pina la urma, problema compromisului e una singura: de ce sa ii dai calului ovaz daca maninca si rahat? Cit iti propui sa obtii de la viata, cam atit poti sa obtii: daca te multumesti cu o relatie care nu iti satisface asteptarile, sau cu un job care nu iti satisface asteptarile, si cu o viata care in general nu te multumeste dar ti-e frica "sa dormi singurica", lucru pe care l-ar presupune curajul sa ceri mai mult.... asta e.  Cu asta ramai.
Inseamna ca atit meriti, pina la urma.
Liberul arbitru.
|
quasaria
Postat pe 29 Ianuarie 2011 00:40
|
Daca nu am face compromisuri , am fi aproape tot timpul singure ( singuri). Pentru o casnicie de durata trebuie sa dezvolti o anumita diplomatie, ca sa nu te alegi cu tot felul de probleme. Diplomata trebuie sa fii si cu copii tai pentru ai putea controla tot timpul, sa stii sa fii intr-o relatie de prietenie, sa-i tii aproape. Iubirea nu tine departe problemele unui cuplu dim  potriva aduce deseori furtuni in viata lor , de aceea trebuie sa stii cand vorbesti si cand asculti pe celalalt.  
|
miorita
Postat pe 29 Ianuarie 2011 12:46
|
diplomatia este un mod (destept) de a obtine ce iti doresti, iar compromisul este renuntare la ce iti doresti: sint lucruri total diferite.
|
|
|
quasaria
Postat pe 29 Ianuarie 2011 12:54
|
Diplomatia inseamna ca stii cand sa faci compromisul , a nu-l face niciodata inseamna sa alegi sa fii singura, nu facem teoria chibritului , ca stie ficare ce este diplomatie si compromis.
Sunt persoane care nu accepta nici un compromis, se cred perfecte , nu accepta ca si ele la randul lor gresesc sau ca au defecte. 
|
miorita
Postat pe 29 Ianuarie 2011 13:06
|
miorita, ai si nu ai dreptate. diplomatia inseamna sa fii intr-atat de destept incat, sa nu trebuiasca sa faci compromisul.
un compromis e o renuntare. acum, depinde si la ce renuntam. atunci cand e vorba de a fi fericiti, compromisul e o mare prostie. singuratatea nu merita acest pret. mai bine singura decat o aparenta stare de normalitate intr-o aparenta casnicie.
|
si_totusi
Postat pe 29 Ianuarie 2011 13:20
|
|
compromis inseamna renuntare, iar diplomatia este un mod de a negocia: sigur, poti negocia si in detrimentul tau, nici o problema....
|
quasaria
Postat pe 29 Ianuarie 2011 13:22
|
cand faci un astfel de compromis si accepti orice, motivand ca esti intelept, faci o mutare cat se poate de gresita. te devalorizezi pe tine si il valorizezi excesiv pe celalalt. de aici apare lipsa de eficacitate a gestului.
in loc sa-ti dai sanse, iti tai craca de sub picioare. aparent, compromisul trebuie sa-l faca a te vedea intr-o lumina buna. adica, esti inteleapta, toleranta, il iubesti, tii la viata alaturi de el, lupti pentru relatie. fals
de fapt, ii dai celuilalt impresia falsa ca nu reprezinti nimic, ca fara el esti un gunoi, ca isi pierde vremea cu tine si, de ce nu, ajunge chiar sa-i fie sila ca te are alaturi.
cand sentimentele s-au dus pe garla, poti face cate compromisuri vrei. totul este egal cu 0. omul nu are nevoie de compromisul tau. il doare la basca cate sanse ii mai dai . compromisul , ca metoda de renegociere cand celalalt deja are alta relatie, e doar in mintea celui parasit. e ca si cum el iti da o palma si tu iti ceri scuze .ba mai mult, il rogi sa-ti dea si niste pumni
|
si_totusi
Postat pe 29 Ianuarie 2011 13:50
|
chstia asta cu frica de singuratate zau daca am inteles-o vreodata... Ti-e frica de cine?! De tine? Stai mai curind cu unul sau una care te face nefericit decit sa stai tu cu tine?!
Chiar sa ajungi sa nu te suporti in halul asta...brrrr..... 
|
quasaria
Postat pe 29 Ianuarie 2011 14:01
|
Q, o posibila explicatie ar fi faptul ca, sunt femei care odata casatorite, au renuntat la a mai avea initiative. s-au obisnuit sa fie ghidate. nenea gandea, nenea lua decizii, nenea se descurca, nenea era cel ce le ducea si aducea., nenea le scotea in societate, nenea era universul. asa, un fel de viata in lesa.
la inceput, asta a parut un fel de alint. comoditatea de a razbi prin propriile forte si sentimentul ca erau protejate, le-au facut sa traiasca fara a trai. si-au construit singure esafodul ,devenind dependente de calau.
acu, cand mangafaua face fite si pleaca la alta, e sfarsitul lumii. tot universul lor era ala.s-au dezobisnuit sa mai fie libere. vor iar in lantz. culmea e ca, cer asta cu disperare.
sa nu-mi zica nimeni ca fac asta din dragoste. uite, as pune ramasag ca, de ar aparea maine unul care sa le curteze , sa le promita iubire vesnica si casatorie grabnica, sa le faca motocurile, sa le duca si sa le aduca, ar mai vrea compromisuri sau le-ar mai fi frica de singuratate? nooooooooooo ! sa vezi atunci ce l-ar pune la respect pe fostul si ce i-ar mai aminti cate-n luna si stele. he, he!
|
si_totusi
Postat pe 29 Ianuarie 2011 15:42
|
|
daca ar schimba o lesa cu alta lesa, da.... Probabil ai dreptate, de fapt "dragostea" aia mare e o chestie oarecum parazitara: prin intermediul cui mama ma-sii mai traiesti.... daca ala pleaca?!
|
quasaria
Postat pe 29 Ianuarie 2011 15:54
|
Nu stiu cum e sa fii singura, si nu sunt dornica sa aflu, am o familie de invidiat, dar stiu de la alte persoane ca dupa o anumita varsta e foarte greu sa suporti singuratatea , daca esti barbat e si mai greu. Incercati sa va ganditi ca nu mai poti avea gasca , nu ai cu cine sa vorbesti intre cei 4 pereti ai tai, nu poti merge neinsotita sa zicem dupa 40 de ani, la o cafea, nici sa iesi sa te plimbi, e aiurea sa faci toate astea singura. Cate prietene credeti voi ca va gasiti singure, pentru ca cele cu familii sigur nu au timp de voi. Daca dai cu piciorul repede la ce ai, risti sa nu mai gasesti nici atat, de aceea uneori e bine sa faci si un compromis. Sunt de acord ca depinde in ce consta acel compromis, daca nu esti fericita si traiesti sub tensiune , cine spune ca trebuie sa te sacrifici! Dar daca pierzi numai o lupta pentru a castiga un razboi ,de ce sa nu lasi steagul jos?
Se spune ca diplomatia este in primul rand o arta a negocierii, in care miza este de cele mai multe ori linistea si pacea a doua sau mai multe persoane, popoare.
Nu trebuie sa faci orice de dragul linistii si pacii dar nici sa o iei mereu de la capat pentru ca risti sa nu mai ajungi niciodata la celalalt.
Daca esti o persoana impulsiva , rupi repede relatiile cu prietenii, nu mai vorbesti, esti bonsuflat, te retragi jignit. Daca este vorba de familie, divortezi, daca este vorba de slujba, demisionezi. Intr-un cuvant nu ai nimic de negociat fie sub aspect financiar, fie sub aspect emotional, efectul rupturii poate fi grav: o casnicie distrusa, o cariera ratata.
Eu cam asa gandesc, nu sustin ca e modul cel mai sanatos, de aceea ne impartasim opiniile aici.
|
miorita
Postat pe 29 Ianuarie 2011 15:55
|
|
corect. schimb de lesa. asa s-au obisnuit a trai, asa vad viata, asa cred ca e normal.
|
si_totusi
Postat pe 29 Ianuarie 2011 15:57
|
miorita, pur si simplu, nu inteleg teama asta de singuratate! adica, prietenele tale si multe/multi altele/altii ar prefera sa traiasca cu cineva cu care abia daca schimba o vorba care sa le/ii intampine, cu care sa nu aiba nimic comun: idealuri, vise, asteptari, nazuinte, afectiune ori emotii, cu care sa se certe cat e ziua de lunga pt ca nu cad de acord in nush`ce privinta, fara ca vreunul s acedeze, simtind si traind mii de insatisfactii, cu care sa simta ca nu poate fi ea/el insasi/insusi cu adevarat, doar de dragul de a sti ca nu se intorce acasa unde va fi singur/a intre 4 pereti?! de ce sa nu-si achizitioneze un animal de companie, in cazul asta?! un om nu e o marioneta, un catelus pe care sa-l pui sa te distreze, ca sa-ti alunge tie plictiseala si spleenul cand ai chef. un om are si el asteptarile lui, ca orisicare. dar e absurd! intoarceti un pic ocheanul spre voi si scrutati-va dorintele, cautati in voi insiva, cunoasteti-va pe voi mai intai si poate veti realiza ca va simtiti bine in propria companie! ca sa poti oferi, ca sa poti cere in compensatie, trebuie sa stii mai intai cine esti si de ce esti in stare! de aia exista milioane de relatii care sfarsesc in ratacire, alienare, cu sufletul pustiit, pt ca oamenii ii mint nu doar pe ceilalti, ci si pe ei insisi. e-adevarat, de multe ori mint spre a-i proteja pe ceilalti, cat si pe insisi. dar, ironia e ca in situatia asta, pozeaza in victime ale unui destin nefericit si potrivnic lor, incercand a smulge compasiune si adulatie pt spiritul lor cretin de sacrificiu. singuratatea nu inseamna lipsa unei prezente fizice, pe care ti-ai dori uneori s-o strangi de gat, dar n-o faci pt ca nu vrei `sa fii singur/a` si, ca atare, inghiti galusca oftand si visand la vremuri mai bune, singuratatea inseamna lipsa de empatie, relationare si comunicare reale, cu feedback, constructive, care sa convearga spre ceva autentic, neamagitor, benefic si care sa te ajute sa devii ceea ce trebuie sa devii, in cea mai buna formula a ta, ca om. nu faceti confuzie cu dependenta, care e deja o problema!
in ce priveste diplomatia, Q si totusica au dreptate: inseamna negociere, adica renuntare, nicidecum intampinarea unor asteptari si dorinte. inseamna amputarea propriei fiinte in toate manifestarile ei, fizice, psiho-afective, mentale, adica, compromiterea ei si, in consecinta, anularea propriei identitati.
|
esme
Postat pe 29 Ianuarie 2011 16:28
|
miorita,
1. daca dispare el, dispare gasca? el e cel ce-ti dadea bilet de intrare in gasca?
2.la o cafea poti merge si cu o prietena si cu un amic si cu un coleg si cu un barbat care te curteaza
3povestea cu datul piciorului la ce ai pentru a nu gasi nici atat, e lipsa totala de personalitate. adica, accepti raul de teama ca vei gasi si mai rau. de fapt, de teama ca nu esti in stare a gasi ceva. uite, aici e buba. lipsa de incredere in tine, ca persoana. si atunci, ce pretentii sa ai de la un nene sa te iubeasca ,daca tu nu te iubesti si accepti orice, doar ca sa zici ca ai?
|
si_totusi
Postat pe 29 Ianuarie 2011 17:19
|
miorita, cred ca a fost explicat clar cum e cu lesa, si ai punctat acelasi lucru: da, cind viata ta se reduce la un altul, cind nu poti sa iesi nicaieri, sa faci nimic, sa traiesti fara el esti "amputat" singur. Dar 1 - e doar chestiune de mentalitate, tu te vezi incomplet astfel pentru ca esti incapabil sa ai o viata a ta, 2 - lumea e plina de ALTI oameni. Nimeni, niciodata, nu e de neinlocuit.
Iar in ce priveste negocierea, gresesti: miza negocierii e intotdeauna sa obtii ce iti doresti. Poate fi pace, poate fi razboi, pot fi bani sau avantaje. Dar miza nu e niciodata sa PIERZI ce iti doresti.
|
quasaria
Postat pe 29 Ianuarie 2011 17:25
|
De ce ne gandim ca trebuie sa renuntam la libertate, sa purtam lesa, nu sunt de aceeasi parere. Sunt o persoana puternica, independenta financiar si nu mi-a fost frica de singuratate dar m-am casatorit din dragoste , sunt iubita, nu am tremurat niciodata ca sunt inselata, relatia noastra se bazeaza pe prietenie si respect reciproc, asa mi-am crescut 2 baieti cu care ma mandresc, dar au fost situatii cand eu am renuntat la anumite pretentii, capricii, dorinte care nu mi-au afectat atat de mult viata, s-a putut si asa si asta am facut-o de dragul pacii, desi poate atunci am plans pe ascuns. Da eu gandesc altfel, nu mai sunt tanara,dar nu arat varsta, arat mult mai tanara, dar sincer nu ma vad agatand barbati si sa ii schimb mereu in speranta ca gasesc unul potrivit.
As vrea sa va povestesc despre 2 femei pe care le-am cunoscut foarte bine;
O doamna in jur de 40 ani imi povestea ( eu eram foarte tanara), despre sotul ei ca era un mare fustangiu, era director la o fabrica de paine. Doamna foarte frumoasa, eleganta economista ( nu purta lesa), isi facuse un obicei, cand era vorba de mers la o petrecere isi plimba trupul gol prin fata barbatului si nu se lasa pana nu-l baga mai intai in pat cu ea; imi spunea amuzandu-se ca putea fi linistita dupa aceea. Aveau 2 fete , o casa frumoasa , ea arata tot timpul foarte bine. Am intrebat-o cum reuseste sa faca sa nu-i pese. Mi-a raspuns : " -imi pasa, dar nu vreu sa impart cu nimeni nici averea si nici macar barbatul, am invatat sa nu-l urmaresc , cu cat stiu mai putin cu atat mai bine, atat timp cat eu sunt respectata , banii imi vin in casa si sunt convinsa ca ma iubeste , nu vad de ce as fi eu aceea sa-l imping sa ma paraseasca; avem o viata linistita , el iubeste mult fetele, nu ne lipseste nimic.
Eu i-am zis un compromis, doamna inchidea ochii si nu era curioasa sa afle despre aventurile barbatului, pentru ca nu se simtea parasita. Ne putem gandi aici la Tantareanu cu nevasta lui, nu credca nu este fericita .
A doua poveste, o fata foarte fromoasa , singura la parinti in care se investeste foarte mult , medic de profesie se indragosteste intr-o vara la mare fiind, de un tanar inginer frumos, chipes , educat , lucra in cercetare. SE casatoresc , fac o nunta ca in povesti , se muta in orasul lui cu serviciul, stau intr-o casa ca un palat, dar sa-i zicem, Ela avea obiceiul sa petreaca in chefuri, avea nevoie de anturaj, prieteni la care le dadea de mancat si baut, sotul era un barbal serios, isi dorea o viata mai putin tumultoasa , era un familist nu era dispus sa dea chefuri la tot felul de indivizi , dar dragul sotiei accepta cu conditia sa nu fie obligat sa petreaca langa ei, isi facea prezenta la inceput apoi se retragea. Sigur ca ainsistat sa renunte la acest anturaj, sustinand ca nu ii vedea prieteni adevarati ci doar niste profitori. In casa lor se aduna tot mai multa tensiune , se naste o fetita si la cateva luni, Ela isi ia fetita si il paraseste, se intoarce la mama ei cu tot cu fetita si servici, avea un barbat care ii facea curte dar dupa divort barbatul dispare in ceata . Ela ramane singura, dar cum era tanara foarte frumoasa nici ca ii pasa, numai cu timpul s-a dovedit ca toti o doreau dar nimeni nu o cerea de nevasta, avand felul ei libertin de a trai si o fetita dupa ea. Toate cuceririle ei erau doctori, profesori universitari, judecatori, dar niciunul nu i-a cerut mana, in plus duminica nu o scotea nimeni in oras si nici de sarbatori, o gaseai acasa alaturi de fica ei si mama., nici in concediu nu mergea decat cu mama si fica. Am vazut-o de multe ori plangand langa telefon ii tremura mana ar fi vrut sa-l sune pe fostul sot, si-mi spunea ca si-ar da viata pentru cateva zile petrecute alaturi de fostul ei sot, regreta enorm ce a facut. Fostul sot s-a recasatorit dupa ce inca un an a insisitat sa se reintoarca la el, apoi si-a refacut viata; pentru Ela , era prea tarziu cand a realizat ce a pierdut. Dupa varsta de 40 de ani s-a casatorit cu un barabat care atunci cand bea devenea foarte violent, ajunsese sa ia bataie, nu a rezistat si a divortat, apoi a murit mama, fata a plecat cu o bursa in strainatate, s-a casatorit , medic fiind si ea a ramas in strainatate. Ela a ramas singura, a suspinat toata viata dupa cel pe care il facea taranoi, mocofan, cand era foarte tanara si curtata.
Intrebare: care din astea doua femei a fost mai desteapta? Care era compromisul pentru Ela? Sa renunte la acei prieteni care nu erau pe placul sotului, nu? Cat de mult ar fi afectat viata ei, oricum timpul a dovedit ca sotul avea dreptate?!Asta ar insemna ca Ela ar fi purtat lesa?
|
miorita
Postat pe 30 Ianuarie 2011 13:09
|
De la: gabitzaelena, la data 2011-01-23 06:13:44Singuratate in doi.....cam asta traiesc eu acum.......dar cand ai doi copii ai voie sa faci compromisuri?/?incerc sa nu fiu egoista
iarta-ma ca intervin, acum multi ani in urma gandeam la fel ca si tine, cum sa despart o familie cu doi copii minori?cum sa las pe tatal lor, care tata de fapt era doar cu numele? si am facut un compromis sa ramanem impreuna, asa am zis si eu sa nu fiu egoista sa ma gandesc la mine sa ma gandeasc la copii
si???
ce a iesit? pana la urma tot ne-am despartit, cel mare acum dupa multi ani face si el in familia lui ceea ce a vazut la tatal lui ca a facut cu mine, eu sunt singura
nu este egoism sa nu mai accepti sa stai cu cineva unde nu mai ai nicio satisfactie, e dovada de o deplina maturitate , chair copiilor le faci cel mai mare bn cand vad c atu ca mama ai resuirt sa spargi un buboi, crede-ma stiu ce spun
|
eu_tot_eu
Postat pe 30 Ianuarie 2011 13:30
|
miorita, eu - si aici vorbesc in numele meu - nu as sta cinci secunde cu un barbat care atinge sau intentioneaza sa atinga alta femeie. Sa se duca la alta este un mod de a-ti spune ca nu ii esti suficienta. Ca nu esti suficient de femeie pentru el. Si ca, in ultima instanta, sint momente cind nu pe tine te vrea. Ci pe altcineva. Daca ajungem aici, cale batuta.
Dupa parerea mea - nenegociabila - intr-un cuplu sint doi. Nu trei, nu nspe altii, nici macar temporari. Daca ii trece prin cap sa ma compare cu o alta femeie, sa se duca la ea. Indiferent de rezultatul comparatiei.
In al doilea rind, pot trai foarte bine fara un barbat anexat in acte. Chiar foarte bine. E motivul pentru care am dat divort, si l-am cintarit bine: iar anii de la divort mi-au confirmat ca sintem mai fericite eu cu fata mea decit am fost eu cu fata mea si cu el. Am facut exact ce a trebuit sa fac pentru copilul meu, care simtea toate tensiunile si frustrarile - chiar si nespuse - dintre noi.
Am banii mei, am gashka de prieteni cu care vad toata lumea cind am chef si timp, imi indeplinesc cam toate visele si hobby-urile, am un copil care reprezinta familia mea - iar o relatie in care exista o alta m-ar jjgni in mod continuu.De ce mi-ar trebui un comproimis?! 
Sigur, probabil ma ajuta faptul ca nu car tot balastul de prejudecati babesti dupa mine: si viata mea e suficient de frumoasa sa nu simt nevoia sa "o refac". Nu m-as casatori a doua oara. AM trecut prin experienta asta a casniciei, a fost irelevanta, nu ma mai preocupa. Dragostea n-are nevoie de confirmari. Nici ca sa demonstrezi ca e, nici ca sa demonstrezi ca nu e.
Deduci de aici cine consider ca a procedat corect din cele doua exemple.
|
quasaria
Postat pe 30 Ianuarie 2011 13:37
|
miorita, era o discutie la modul generic. nu s-a referit nimeni la viata ta, de-ti faci CV-ul.
acu, hai cu exemplele
exemplul I
1. desi doamna se fatzaia prin fata lui si facea sex- din motiv de grija de dabija-sotul era mare fustangiu  deci, geaba se fatzaia si se parfuma. zicea ca nu-i pasa. daca nu-i pasa, la ce se tot dezbraca inainte de a se imbraca?  adica, se asigura ca la petrecere nenea nu se duce cu alte dudui in tufe? i s-a mai intamplat si acum isi lua masuri de prevedere? crezi ca se amuza cand iti povesta asta sau brava?
2.din ce-ti spunea doamna, daca analizezi cu mintea de acum, ai sa vezi ca de fapt nu era fericita. directorul aducea bani, aveau o casa mare, iubea fetele. unde e sentimentul acela ca esti iubita?nu este .
deoarece tipa nu dorea sa-si imparta averea ,accepta aceasta stare de lucruri . lipsa ei de reactie si stima de sine le-a motivat prin faptul ca nu stie si nici nu vrea sa stie. oare, nu stia? sau nu suferea?
povestea cu impartitul barbatului era asa, la oha. era constienta ca il imparte si ince ce...! incerca si ea sa braveze si sa mai atenuieze impresia aceea de femeie inselata pe toate drumurile
tipa facea un compromis de dragul averii si a statutului social. viata ei sentimentala era la pamant. nici o femeie nu se simte femeie daca nu este iubita. deci, purta lesa desi, era foarte eleganta.  accepta o situatie din lasitate si din lipsa de personalitate. ce inseamna sa te simti parasita? sa plece ala? eu zic ca nu. a fost parasita din clipa cand nenea a inceput sa aspire la titlul academic de fustangiu. dupa aceea, in ochii lui, a fost tolerata si nicidecum iubita
exemlul II
se potriveste ca nuca-n perete despre subiectul pe care-l disecam. ce legatura are compromisul -pentru ca nenea sa nu plece la alta -cu fata asta care in loc de cap a avut un bostan?
nu exista termen de comparatie intre cele doua cazuri si cele doua femei. e ca si cum m-ai pune sa compar un bostan cu un scaun.
ela nu trebuia sa faca nici un comprmis ca sa-si mentina relatia. trebuia sa iubeasca pe nenea, sa aiba puterea de a discerne intre bine si rau, intre distractie si viata de familie, sa aiba caracter, intelegenta .
|
si_totusi
Postat pe 30 Ianuarie 2011 14:22
|
depinde. SI povestea cu Ela e interpretabila, dupa parerea mea.... Depinde de unde vezi lucrurile. Sigur, povestita din prisma cuiva care considera anturajul "niste profitori", suna rau. Povestita din prisma cuiva care vrea totusi viata sociala in afara de barbat si copil, poate suna mai bine.
Ideea e ca atita timp cit cei doi aveau mentalitati diferite, era firesc sa se desparta: altfel unul dintre ei era absolut nefericit. Si nu, nu cred ca EA era cea care trebuia sa renunte la restul vietii pentru barbat.
In ce priveste not happy endul, ma intreb daca ela in sine sau doar autoarea constata ce trist e ca nu s-a mai repezit nimeni sa "ii refaca viata"... Sigur vroia chestia asta?
Poate ca da, poate ca nu.... dar o femeie care nu il vede pe dl centrul universului, nici nu prea e asa disperata dupa maritis, de obicei.
|
quasaria
Postat pe 30 Ianuarie 2011 16:24
|
|
eu am analizat prin prisma modului de a gandi al mioritei. cum a vazut , cum a judecat si cum a inteles o situatie.
|
si_totusi
Postat pe 30 Ianuarie 2011 16:32
|
Nu nu trebuie sa facem nici un fel de compromisuri .Trebuie sa fim noi insine indiferent de ocazie 
|
minodora_50
Postat pe 31 Ianuarie 2011 11:10
|
Poate pe unii o sa-i plictisesc cu cele ce urmeaza ...
La 21 de ani am ramas insarcinata, am decis sa pastrez copilul si sa ma despart de tatal lui. Mi se parea un compromis prea mare sa ma casatoresc cu un om pe care nu-l mai iubeam (chiar daca unor sarcina li se parea un compromis mai mare)
Acum 2 ani am facut un compromis: m-am hotarat sa renunt la serviciul care-l aveam si sa ma mut in alta localitate pentru un barbat. Nu frica de singuratate (aveam 25 de ani) m-a determinat sa iau aceasta decizie ci faptul ca doream sa dau o sansa acestei relatii. Suntem si in ziua de azi impreuna si m-am mutat imediat ce mi-am gasit de lucru acolo.
Anul acesta am fost nevoiti sa facem un compromis amandoi, cu adevarat dureros si pe care nu-l doream niciunul: eram insarcinata, aveam gemeni, dar unul dintre ei s-a oprit din evolutie, iar din cauza unor complicatii a trebuit sa renunt si la celalalt copil. La inceput am refuzat, era un compromis pe care nu voiam sa-l fac, dar nu mai depindea de mine ...
Sunt tot eu, nu am renuntat la mine, nu sunt o persoana slaba pentru ca am facut unele alegeri (pentru ca asa le numesc eu) care am considerat ca imi fac bine. Poate am riscat cand luat aceste decizii dar ele m-au intarit cand eram mai tanara, mi-au adus o relatie si poate am fost si egoista cand am ales sa fiu fericita si cand am ales sa traiesc (ma refer la ultimul compromis facut).
P.S. Oricat am fi noi de "tari" viata ne poate aduce in situatia de a face compromisuri pe care nu le dorim, pentru ca sunt lucruri care nu mai tine de noi si sper sa nu fiti nicicare nevoiti sa treceti prin asta.
|
Kamitzu15
Postat pe 31 Ianuarie 2011 21:50
|
""O doamna in jur de 40 ani imi povestea ( eu eram foarte tanara), despre sotul ei ca era un mare fustangiu, era director la o fabrica de paine. Doamna foarte frumoasa, eleganta economista ( nu purta lesa), isi facuse un obicei, cand era vorba de mers la o petrecere isi plimba trupul gol prin fata barbatului si nu se lasa pana nu-l baga mai intai in pat cu ea; imi spunea amuzandu-se ca putea fi linistita dupa aceea. "
WOW !TRAGIC. daca asta e casatorie, mai bine, .... Sa stau sa-l storc ca sa nu se duca la alta. Mai, FEMELELOR, scuze , ca nu va pot spune altfel - ce viata e asta???
|
garbo101781
Postat pe 31 Ianuarie 2011 23:21
|
kamitzu,
imi pare rau de ce ti s-a intimplat, dar asta chiar nu e un compromis: e o urgenta medicala. Altfel, faptul ca ai luat deciziile anterioare denota ca ai suficienta putere si suficient caracter.
|
quasaria
Postat pe 1 Februarie 2011 04:35
|
|
o relatie fara compromisuri nu cred ca se poate. mai mult, nu frica ar trebui sa ne convinga sa facem compromisuri, ci respectul si iubirea fata de persoana iubita.
|
dana2011
Postat pe 1 Februarie 2011 11:31
|
De la: Elle2011, la data 2011-01-20 05:38:50Stau si ma gandesc oare cati dintre noi nu am acceptat macar o singura data o persoana care nu este tocmai ce ne dorim ? A fost pentru ca eram singuri si aveam nevoie de iubire? Suntem atat de vulnerabili?
Exista compromisuri si compromisuri. In unele dai Nu cred ca exista vreo relatie de durata, fara nici un compromis de o parte si de alta. Un compromis inteligent este sa stii cand sa renunti la un lucru putin important, pentru a obtine ceva care conteaza mult. Cu alte cuvinte sa-l lasi sa treaca strada pe unde vrea el ca sa-l duci unde vrei tu. Viata-i scurta, singuratatea o face sa para lunga, dar cu rabdare si discernamant poti gasi pe cineva cu care sa construiesti o relatie respectabila, cu mici compromisuri de o parte si de alta, dar fara a te umili si depersonaliza.
Sa faci compromisuri cu oricine si oricand, doar ca sa nu fi singura asta denota autoinjosire si lipsa de stima pentru propria persoana.
|
charmelen
Postat pe 1 Februarie 2011 13:16
|
 un raspuns corect si complet pentru tema si 292
|
cristina_g
Postat pe 1 Februarie 2011 19:27
|
|
aici as dori sa te contrazic.si noi barbati facem compromisuri si nu o data.ti-o spun din propria mea experienta.si doare cand vezi cum casnicia ta se duce la vale si tu nu poti face nimic.
|
adrian1978
Postat pe 2 Februarie 2011 01:33
|
De la: quasaria, la data 2011-01-29 00:40:36pina la urma, problema compromisului e una singura: de ce sa ii dai calului ovaz daca maninca si rahat? Cit iti propui sa obtii de la viata, cam atit poti sa obtii: daca te multumesti cu o relatie care nu iti satisface asteptarile, sau cu un job care nu iti satisface asteptarile, si cu o viata care in general nu te multumeste dar ti-e frica "sa dormi singurica", lucru pe care l-ar presupune curajul sa ceri mai mult.... asta e. Cu asta ramai.
Inseamna ca atit meriti, pina la urma.
Liberul arbitru.
super fain.bine punctat.
|
vuvuzela
Postat pe 2 Februarie 2011 01:37
|
12:07, 15 Iulie 2024
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară
Investiție în viitor: EduAct amenajează curți de școală și grădinițe în mediul rural
Prof. Dr. Ruxandra Sinescu lansează programul RenYOU Aesthetics: consultații gratuite pentru proceduri chirurgicale non-estetice