si totusi ce ramane de facut.....

De la: paulinna, la data 2011-02-21 17:05:27Buna
Am gol in suflet si nu stiu, ce sa fac!
Povestea mea e lunga, si daca aveti totusi timp sa o cititi sa sa imi dati un sfat �
La 15 ani m-am imprietenit cu actualul meu sot, si am facut liceul impreuna, el fiind cu 2 ani mai mare ca mine.La 20 de ani ne-am casatorit. Am locuit intr-un apartament al socrilor, dar acolo nu am avut liniste cat am stat , (2 ani). Eu m-am angajat de tanara la 19 ani, dar sotul meu in timpul acela nu vruia sa se angajeze. Banii erau putini ca sa ne intretinem , si eram sustinuti de socrul meu.
In timupul acela am dus o lupta cu sotul meu ca sa se angajeze, ca nu facea nimic,si nu am reusit.
Imi doream foarte mult un copil, dar el nu!
El vruia o afacere a lui! Am cazut de comun accord ca eu sa fac un copil, dar cu conditia sa vindem apartamentul si sa ne mutam la socriii , si sa facem o ferma. Am nascut o superba fetita, copil care mi-l l-am dorit foarte mult, apoi dupa trei saptamani, am vandut apartamentul si ne-am mutat la ei. A fost un chin acolo, departe de oras, fara mijloc de transport, fara masina, ce sa zic a fost foarte greu pentru mine cu copil mic. Binenteles ca au inceput certurile, si eu am vazut ca nu se mai poate sa locuim cu ei, bani sau dus ca incepuse bumul imobiliar, si am luat hotararea de a ne muta de la ei, si am cumparat un teren si am inceput a ne construi o casa. Nu ne-au ajuns banii, am facut imprumuturi si eu am realizat ca nu o sa ne mai mutam in casa aceea. Intr-o buna zi, socrul meu s-a enervat asa de tare pe fiul lui ca l-a injurat , cum nu mai auzisem injuraturi pana atunci. Si eu am luat hotararea de a pleca de acolo cu fiica mea, si i-am zis daca vrea sa vina cu noi, si a venit. M-am mutat la ai mei. In tot timpul cat am stat la ai mei, socrii au fost foarte suparati cum de fiul lor sta la ai mei. Am reusit de am vandut casa , si ne-am mutat cu chirie, deoarece sotul meu a zis ca asta e afacerea de a o face. In decursul a 4 ani , am construit 5 case si a 6 fiind a noastra. Construindu-ne casa, am investit toti banii pentru linistea sufleteasca pe care eu una am cautat-o de foarte mult timp. De doi ani de zile , nu am mai produs absolut nimic, am stat acasa. Eu una, am incercat sa imi caut de lucru, inzadar.Sotul meu nu vrea sa se angajeze, si traieste in trecut. Anul trecut, directorul la care am mai lucrat ma pacalit cum se putea mai bine, ca ma angajeaza, dar scopurile lui erau altele. Trei luni de zile sotul meu a lucrat pentru el, ca sef de santier. Cand mi-a zis ca trebuie sa merg la apartament la el, atunci mi-am dat seama ce greseala am facut , angajandul pe sotul meu.
Am decis amundoi sa rupem orice legatura cu el. Asta se intampla anul trecut. Am inceput sa imi caut de lucru si nu am gasit. In prezent am o promisiune, si astept.
Stand mai mult pe internet am cunoscut, pe facebook un baiat cu care ma aseman foarte mult. La inceput nu i-am dat importanta deoarece sunt casatorita, doar doream foarte mult sa comunic cu cineva. Oricine care nu e familie, prieten! Lui i-am zis toate ofurile mele, si e cu totul diferit de sotul meu. Nu mi-am imaginat ca el poate sa fie jumatea mea, jumatate de suflet, care sa ma iubesca asa cum sunt eu. El este cu 9 ani mai mic ca mine, si nu imi vine sa cred nici acum cat de matur gandeste.
Ne-am intalnit, a venit in oras la mine desii sta departe . Am facut dragoste cum nu am facut cu sotul meu , si m-am simtit iubita. Nu stiu cum m-am indragostit de el. Dar nu mai sunt multumita cu viata care o duc alaturi de sot. Am obosit sa ma tot cert cu socrii care se tot baga in viata noastra ,sa-l fac sa fie bine in familie, sa fie spor in casa. Fata ma tine legata de casa. Nu stiu cum sa fac? Ce sa fac?
Stiu ca poate par ca multe altele care isi inseala sotii, dar nu e asa!!!

De la: paulinna, la data 2011-02-21 17:05:27Buna
Am gol in suflet si nu stiu, ce sa fac!
Povestea mea e lunga, si daca aveti totusi timp sa o cititi sa sa imi dati un sfat �
La 15 ani m-am imprietenit cu actualul meu sot, si am facut liceul impreuna, el fiind cu 2 ani mai mare ca mine.La 20 de ani ne-am casatorit. Am locuit intr-un apartament al socrilor, dar acolo nu am avut liniste cat am stat , (2 ani). Eu m-am angajat de tanara la 19 ani, dar sotul meu in timpul acela nu vruia sa se angajeze. Banii erau putini ca sa ne intretinem , si eram sustinuti de socrul meu.
In timupul acela am dus o lupta cu sotul meu ca sa se angajeze, ca nu facea nimic,si nu am reusit.
Imi doream foarte mult un copil, dar el nu!
El vruia o afacere a lui! Am cazut de comun accord ca eu sa fac un copil, dar cu conditia sa vindem apartamentul si sa ne mutam la socriii , si sa facem o ferma. Am nascut o superba fetita, copil care mi-l l-am dorit foarte mult, apoi dupa trei saptamani, am vandut apartamentul si ne-am mutat la ei. A fost un chin acolo, departe de oras, fara mijloc de transport, fara masina, ce sa zic a fost foarte greu pentru mine cu copil mic. Binenteles ca au inceput certurile, si eu am vazut ca nu se mai poate sa locuim cu ei, bani sau dus ca incepuse bumul imobiliar, si am luat hotararea de a ne muta de la ei, si am cumparat un teren si am inceput a ne construi o casa. Nu ne-au ajuns banii, am facut imprumuturi si eu am realizat ca nu o sa ne mai mutam in casa aceea. Intr-o buna zi, socrul meu s-a enervat asa de tare pe fiul lui ca l-a injurat , cum nu mai auzisem injuraturi pana atunci. Si eu am luat hotararea de a pleca de acolo cu fiica mea, si i-am zis daca vrea sa vina cu noi, si a venit. M-am mutat la ai mei. In tot timpul cat am stat la ai mei, socrii au fost foarte suparati cum de fiul lor sta la ai mei. Am reusit de am vandut casa , si ne-am mutat cu chirie, deoarece sotul meu a zis ca asta e afacerea de a o face. In decursul a 4 ani , am construit 5 case si a 6 fiind a noastra. Construindu-ne casa, am investit toti banii pentru linistea sufleteasca pe care eu una am cautat-o de foarte mult timp. De doi ani de zile , nu am mai produs absolut nimic, am stat acasa. Eu una, am incercat sa imi caut de lucru, inzadar.Sotul meu nu vrea sa se angajeze, si traieste in trecut. Anul trecut, directorul la care am mai lucrat ma pacalit cum se putea mai bine, ca ma angajeaza, dar scopurile lui erau altele. Trei luni de zile sotul meu a lucrat pentru el, ca sef de santier. Cand mi-a zis ca trebuie sa merg la apartament la el, atunci mi-am dat seama ce greseala am facut , angajandul pe sotul meu.
Am decis amundoi sa rupem orice legatura cu el. Asta se intampla anul trecut. Am inceput sa imi caut de lucru si nu am gasit. In prezent am o promisiune, si astept.
Stand mai mult pe internet am cunoscut, pe facebook un baiat cu care ma aseman foarte mult. La inceput nu i-am dat importanta deoarece sunt casatorita, doar doream foarte mult sa comunic cu cineva. Oricine care nu e familie, prieten! Lui i-am zis toate ofurile mele, si e cu totul diferit de sotul meu. Nu mi-am imaginat ca el poate sa fie jumatea mea, jumatate de suflet, care sa ma iubesca asa cum sunt eu. El este cu 9 ani mai mic ca mine, si nu imi vine sa cred nici acum cat de matur gandeste.
Ne-am intalnit, a venit in oras la mine desii sta departe . Am facut dragoste cum nu am facut cu sotul meu , si m-am simtit iubita. Nu stiu cum m-am indragostit de el. Dar nu mai sunt multumita cu viata care o duc alaturi de sot. Am obosit sa ma tot cert cu socrii care se tot baga in viata noastra ,sa-l fac sa fie bine in familie, sa fie spor in casa. Fata ma tine legata de casa. Nu stiu cum sa fac? Ce sa fac?
Stiu ca poate par ca multe altele care isi inseala sotii, dar nu e asa!!!

De la: dmag71, la data 2011-02-27 13:34:03Daca renunti la sot, in timp iti vei da seama ca de fapt l-ai intretinut si pe el,si sint de acord cu cel care a scris ca fetita e o scuza. Crezi ca ea creste intr-o atmosfera fericita cu certurile voastre? E micuta dar se va acomoda chiar foarte repede. Faptul ca l-ai inselat, de fapt el te-a impins la asta, pentru ca nu te-a mai facut sa te simti iubita.Nu lasa viata sa treaca pe linga tine, cauta sprijin in familia ta, dar nu si pentru el. Vorbesc din experienta, am avut o situatie asemanatoare cu a ta, sint divortata de 2 ani si parca am scapat din inchisoare, ma simt foarte eliberata si pe picioarele mele. imi pare rau ca nu am facut-o mai demult ci dupa 17 ani de casnicie si am doi baieti.Imi este foarte bine asa. Si eu am gasit intotdeauna sprijin in familia mea, iar acum in ciuda virstei sint in ultimul an la facultate. Iti doresc sa gasesti resurse sa scapi de lanturi sa te axezi pe cariera si fetita, restul vin de la sine. Multa bafta![/quot

Ma intreb cum te descurci?? Am si eu doi baieti si imi este f greu....