|
Atata timp timp cat ai sa cauiti sa intelegi o femeie nu ai sa gasesti raspunsuri laintrebari logice si pertinente.Renunta la intrebari de genul DE CE? si ai sa primesti raspunsuri si la intrebari pe care nici nu te-ai gandit sa le pui . Sunt si eu curios unde ai mai intalnit sau daca mai exista valori in Romania in ultima vreme si daca daca care sunt acelea???? Oare cate domnisoare si doamne pana in 40 de ani le mai poti asocia cu respectul si pentru care sa poti spune fara nici o retinere "jos palaria"
|
garbo197527
Postat pe 5 Martie 2011 11:04
|
De la: garbo192031, la data 2011-02-28 07:44:29De ce-si doresc mereu femeile acel 'altceva"?
Cum pot avea o ceata atat de abundenta in capsor incat sa riste tot, familie, copil, o viata pe care si-a faurit-o cu bine, cu rau, pentru ceva nou, o provocare, pentru acel "altceva"?
Cum nu pot realiza ca nu totul e roz in lumea aceasta, ca avem responsabilitati fata de ceea ce am "creat" si totusi isi doresc alceva...ceva ce in imaginatia lor e mai bun, mai....
Cum pot sa suporte cand vad cata suferinta creaza in jurul lor,persoanelor care erau candva esenta vietii lor?
Cum nu pot vedea cat vor suferi cand vor da cu capul de deziluzia unui vis care nu mai poate fii total, cand vor "vedea" ca au dat cu piciorul in darurile cele mai de pret ce i-au fost oferite?
Cum vedeti "criza varstei mijlocii" la femei?
[/quote
Care e problema ta draga??? Spune-o mai explicit. Esti inselata de catre cine drag .....pt ca o femeie sa bagat in viata voastra???? Dupa ce voi primi raspunsuri la aceste intrebari ....am sa-ti spun si parerea mea 
|
gavril
Postat pe 5 Martie 2011 11:58
|
Asa e, v-am citit toate raspunsurile si mi-am facut o parere generala, unele dintre ele sun foarte bune.
Uite ca sa raspund unelor "acuze"...da stiu ce am gresit, unde am gresit, cat este real si cat nu este real din tot, dar omul e om, indiferent eu, tu, altul...nu suntem perfecti...nu suntem in toate momentele vietii destul de vigilenti...mai avem si lacune...recunosc...dar 19 ani ce coexistenta inclin sa cred ca spun multe, au trecut multe si bune ..si rele...nu cred ca poate spune cineva ca nu sunt o persoana de incredere sau ca as face voit rau altuia, aici e diferenta...de altfel intre timp mi s-a confirmat o banuiala...da, e vb de altcineva...si asta dupa un an de intrebari si suferinta...dupa un an in care in creierul meu aparea mereu aceeasi intrebare:"De ce?"...pentru ca nu i-am tradat niciodata sentimentele(poate visele)...pentru ca am iertat-o pentru orice, chiar si ptr infidelitate(cazuri destul de rare)fara sa-i reprosez nimic...pentru ca am avut atata incredere in ea incat am conceput o fiinta impreuna, o fiinta omeneasca cu suflet, vise, nevoi, dintre care cea mai mare nevoie e cea de iubire...pentru ca am iubit-o mai mult decat pe mine insami(desi nu prea m-am afisat cu asta)...pentru ca am respectat-o mai mult decat pe propri-i mei parinti(chiar si acum in unele momente ii mai iau apararea in fata lor)...din cauza acesta imi tot aparea intrebarea:"De ce?"
PS...ce asteapta barbatii de la o femeie?...nu pot sa raspund in numele tuturor...raspund in numele meu...singura mea asteptare de la femeia de langa mine e sa fie loiala si in primul rand familiei, iar ca bonus putina tandrete(daca e capabila de acest supliment)...poate a fost prea mare pretentia mea, poate a fost prea putin...nu stiu.
|
|
|
garbo192031
Postat pe 5 Martie 2011 12:00
|
Eu cred ca "criza varstei"este acel apogeu al frustrarilor refulate si acumulate intr-un spatiu care a devenit dintr-o data neincapator si care necesita salubrizare...
Apoi mai cred ca doi oameni care intr-o anumita etapa a vietii s-au potrivit din multe puncte de vedere, in functie de traseul lor ulterior, daca unul dintre ei evolueaza, creste, aspira continuu la mai mult, se implineste, traieste iar celalalt se multumeste cu o conditie care i-a dat candva satisfactie, considerand ca nu mai trebuie schimbat nimic, subzistand doar intr-o falsa autosuficienta, atunci distanta dintre cei doi, se mareste treptat, devenind irecuperabila, iar separarea iminenta si chiar necesara. In felul acesta, intr-o alta etapa a vietii, aceiasi doi oameni care candva s-au potrivit f bine, se descopera straini, neavand in comun decat copii, istorie si bunuri materiale; lucruri importante desigur, dar care, ordonate intr-o ierarhie a valorilor se pot situa diferit de la individ la individ.
"Acum v-as intreba care sunt principalele valori pe care le cautati la un barbat?
(intr-o relatie stabila, desigur)"
In virtutea celor afirmate mai sus, as spune ca valorile pe care le pretuiesc eu, acum la maturitatea varstei, intr-o legatura stabila cu un barbat sunt :
- comunicarea ( in timp si spatiu real) si
- relatia fizica
Nu m-am decis inca in ce ordine, dar cred totusi ca as situa relatia fizica pe primul loc ( nu spun dragoste, nu spun sex, ci doar relatie fizica, ce se poate rezuma fie si numai la simpla atingere la un moment dat pt ca, atingerea, la urma urmei, poate insemna iubire, dorinta sau doar acceptare - lucruri pe care o relatie esuata nu le mai presupune).
|
Karinna
Postat pe 5 Martie 2011 12:01
|
De ce-si doresc mereu femeile acel 'altceva"?
Dar cu barbatii cum ramane? Intrebarea corecta, dupa parerea mea, este :"De ce-si doresc unii OAMENI mereu altceva?" iar raspunsul ar fi "Pentru ca nu au scrupule, constiinta si Dumnezeu!" Pentru ca dupa ce jura credinta "VESNICA", isi croiesc un drum in viata si fac pe cineva sa creada neconditionat in ei, intorc spatele fara regrete uitandu-se spre alte "zari albastre", fiind convinsi ca de data aceasta au facut alegerea corecta si "greselile trecutului" nu le vor mai repeta. Deci... relatia anterioara, cea care i-a incalzit sufletul atata amar de ani, nu este catalogata decat ca o "mare greseala", in care unii s-au complacut chiar mai mult de 20 de ani! In ce priveste "criza varstei de mijloc"...s-o lasam balta! Mai aveam oare nevoie de alte si alte mituri si legende doar pentru a justifica un derapaj de caracter???
|
garbo030866
Postat pe 5 Martie 2011 12:02
|
De la: gavril, la data 2011-03-05 11:58:10De la: garbo192031, la data 2011-02-28 07:44:29De ce-si doresc mereu femeile acel 'altceva"?
Cum pot avea o ceata atat de abundenta in capsor incat sa riste tot, familie, copil, o viata pe care si-a faurit-o cu bine, cu rau, pentru ceva nou, o provocare, pentru acel "altceva"?
Cum nu pot realiza ca nu totul e roz in lumea aceasta, ca avem responsabilitati fata de ceea ce am "creat" si totusi isi doresc alceva...ceva ce in imaginatia lor e mai bun, mai....
Cum pot sa suporte cand vad cata suferinta creaza in jurul lor,persoanelor care erau candva esenta vietii lor?
Cum nu pot vedea cat vor suferi cand vor da cu capul de deziluzia unui vis care nu mai poate fii total, cand vor "vedea" ca au dat cu piciorul in darurile cele mai de pret ce i-au fost oferite?
Cum vedeti "criza varstei mijlocii" la femei?
[/quote
Care e problema ta draga??? Spune-o mai explicit. Esti inselata de catre cine drag .....pt ca o femeie sa bagat in viata voastra???? Dupa ce voi primi raspunsuri la aceste intrebari ....am sa-ti spun si parerea mea
Daca citeai tote postarile, ai fi vazut ca am specificat ca sunt barbat, nu femeie(numai ca nu am chef sa mai umblu la profil)
|
garbo192031
Postat pe 5 Martie 2011 12:02
|
|
De ce? Pt ca devine obisnuinta.Uneori te gandesti sa schimbi ceva ,chiar daca totul este perfect.Ciudat este faptul ca atunci cand faci acea greseala,nu gandesti inainte,nu te gandesti la consecinte,apoi regreti amarnic, spunandu-ti 'CE AM FACUT?'. Aici e marea problema si s-a constatat,prea multa dragoste strica.trebuie sa mentii echilibrul.Uneori pare ciudat sa faci o schimbare cand totul e bine,alteori poate fi necesar sa schimbi acel drum parcurs de nenumarate ori.Vrei ceva nou,o provocare,ceva care sa te stimuleze.Democratia a schimbat enorm mentalitatea romanului,atat in privinta relatiei afective cat si cea de a supravietui.Egoismul,atitudinea fata de cei din jur lasa mult de dorit.
|
zenit
Postat pe 5 Martie 2011 12:06
|
Poate e si o "criza a varstei" dar cert este ca e o criza a relatiei! Aici ma refer la mine, este exact ceea ce traiesc; si, da, in ochii celorlalti suntem un cuplu de invidiat, parem fericiti, echilibrati! si da, exista un copil minunat la mijloc, are doar 10 ani, as fi o mama denaturata sa-l las singur, fara unul din parinti, la varsta asta...
Si eu am decis ca cea mai buna solutie este renuntarea la o relatie care te face nefericit ( pur si simplu ma sufoc, uneori, nu mai am aer gandindu-ma ca viata mea va continua asa, cu o monotonie indiferenta din partea lui, cu eforturi disperate din partea mea de a schimba ceva, cu discutii interminabile despre sentimente, lipsa lor, declaratii soc, senine, gen" imi pare rau, doar atat sunt eu capabil sa te iubesc, nu pot mai mult! Ce te nemultumeste??? Ai totul..." sau " ...esti libera sa pleci, sa cauti ceva mai bun in alta parte, daca asta te face fericita, dar gandeste-te cat va suferi copilul nostru!..."
Iar criza varstei, da, este: am 42 de ani, ridurile sunt prezente, uneori mai vizibil , alteori nu chiar! Fac sport ca sa reusesc sa ma mentin cu o talie cat de cat apropiata celei de la 20, sunt interesata de viata mea sexuala, incerc chiar sa o condimentez( chiar daca intervin tot mai des scuze din partea cealalta ca, uite, nu mai avem 20 de ani, deci nici "chemare" prea puternica), incerc sa fiu cat mai implicata in viata si problemele lui profesionale ( dar deja au aparut retinerile, tacerile, de vreo doi ani nu mai impartim aceeasi meserie!) ...Totusi, pana la urma, ce am gresit de am ajuns in situatia asta de neimplinire sufleteasca, de nefericire?
|
cessyghe
Postat pe 5 Martie 2011 12:23
|
De la: cessyghe, la data 2011-03-05 12:23:44Poate e si o "criza a varstei" dar cert este ca e o criza a relatiei! Aici ma refer la mine, este exact ceea ce traiesc; si, da, in ochii celorlalti suntem un cuplu de invidiat, parem fericiti, echilibrati! si da, exista un copil minunat la mijloc, are doar 10 ani, as fi o mama denaturata sa-l las singur, fara unul din parinti, la varsta asta...
Si eu am decis ca cea mai buna solutie este renuntarea la o relatie care te face nefericit ( pur si simplu ma sufoc, uneori, nu mai am aer gandindu-ma ca viata mea va continua asa, cu o monotonie indiferenta din partea lui, cu eforturi disperate din partea mea de a schimba ceva, cu discutii interminabile despre sentimente, lipsa lor, declaratii soc, senine, gen" imi pare rau, doar atat sunt eu capabil sa te iubesc, nu pot mai mult! Ce te nemultumeste??? Ai totul..." sau " ...esti libera sa pleci, sa cauti ceva mai bun in alta parte, daca asta te face fericita, dar gandeste-te cat va suferi copilul nostru!..."
Iar criza varstei, da, este: am 42 de ani, ridurile sunt prezente, uneori mai vizibil , alteori nu chiar! Fac sport ca sa reusesc sa ma mentin cu o talie cat de cat apropiata celei de la 20, sunt interesata de viata mea sexuala, incerc chiar sa o condimentez( chiar daca intervin tot mai des scuze din partea cealalta ca, uite, nu mai avem 20 de ani, deci nici "chemare" prea puternica), incerc sa fiu cat mai implicata in viata si problemele lui profesionale ( dar deja au aparut retinerile, tacerile, de vreo doi ani nu mai impartim aceeasi meserie!) ...Totusi, pana la urma, ce am gresit de am ajuns in situatia asta de neimplinire sufleteasca, de nefericire?
Poti sa dai un "refresh", de exemplu, sa simta ca te pierde si sa simta nevoia sa te recucereasca, oricum schimbarile radicale parerea mea nu vor fii niciodata cea mai buna solutie(desi uneori asa pare pe moment)...
...Iar la acesta varsta, cred ca e mai de pret stabilitatea si linistea sufleteasca decat "picanteri" si senzatii inedite, dar care sunt de moment in schimb creeaza oceane de suferinta celor dragi...iar atunci cand vei realiza ce ai avut si ce ai aruncat, cred ca doare enorm
|
garbo192031
Postat pe 5 Martie 2011 13:59
|
Sincer, nu picanterii frivole caut eu, nu astea imi lipsesc, ci sentimente consistente; am nevoie nu doar de liniste sufleteasca, ci si de dragoste, de increderea ca celui de langa mine chiar ii pasa de trairile mele...
Varsta de mijloc, da , genereaza astfel de furtuni...daca la 30 de ani, femeie sau barbat, deschizi ochii mari si incepi sa-ti numeri anii, la 40 de ani, chiar incepi sa aduni: dorinte, realizari, momente bune de-o parte...insuccese, visuri sfaramate de cealalta parte...Si, da, e momentul cand incepi sa tragi linii, tot mai des, si sa aduni...rezultatele acestea nasc furtunile, caci, inevitabil, ai tras o linie de 'verificare" si relatiei tale; daca balanta asta se duce in jos, constientizand "greseala" de a ne fi casatorit cu X si nu cu Y, sau pur si simplu frustrarea de a fi investit fara rost intr-un sentiment mort inainte de vreme, EU, "ingerul cazut" din stereotipia casniciei, MA RAZVRATESC! Pentru ca, dincolo de faptul ca sunt mama si sotie, sunt o fiinta umana, cu ratiune si suflet, cu drepturi depline , pana la urma ca oricare alta fiinta, la a-mi apara libertatea de a fi fericita... Ca ne gasim, sau nu, pana la urma, fericirea pe acest pamant este o alta discutie!...
Daca iti constientizezi" lipsurile" la 40 de ani, constientizezi la fel de bine si faptul ca NU MAI AI TIMP SA ASTEPTI pana creste copilul, pana trece criza economica (cea sufleteasca nu trece, doar te transforma intr-un bolnav sufleteste!), pana-ti decantezi toate suferintele...
La varsta asta si la experienta de viata pe care am adunat-o, nu mai pot crede in zana cea buna care va aduce o schimbare in bine in relatia mea, oricate "refresh"-uri as da ( si nu-s putine!) atat timp cat nu exista si un feed-back!...
Singurul DE CE pe care INCA mi-l mai pun este de ce mai sunt inca in relatia aceasta...
|
cessyghe
Postat pe 5 Martie 2011 14:50
|
de ce?
Pentru ca nu mai pot sa respire.
Pentru ca nimic nu mai are sens.
Pentru ca vor sa ia viata de la capat. Pentru ca vor sa traiasca iar, sa viseze iar, sa simta iar.
Unele reusesc sa gaseasca curajul, sau "nebunia" de a schimba ceva.
Da, risca tot, pentru a putea sa umpla golul. Zi-mi tu, ce viata poate sa aiba o femeie, sau cei din jurul ei, cand prin fiecare por al ei razbate nefericirea.
Crezi ca ajuta cu ceva faptul ca e resposabila, ca isi indeplineste datoria, dar in interior moare cate putin in fiecare zi?
Eu cred ca nu e bine sa-si duca "datoria" pana la capat, dar din pacate cele mai multe asta fac. Traiesc o viata pustie, pentru ca asa trebuie.
Din pacate "in capsorul lor e ceata" nu in a celor care risc tot pentru "nesiguranta" zilei de maine.
|
Zelle
Postat pe 5 Martie 2011 14:58
|
E posibil ca acel cineva sa fie acolo langa tine, atunci cand ,, n-ar trebui".Tu , ajunsa la saturatie de rutina in care te-ai afundat tot mai tare , esti privita in ochi , facuta sa te simti din nou , si dupa atata amar de vreme - atractiva. Te lasi purtata de val , nu te mai gandesti la ceea ce o sa fie - flirtezi (...un flirt nevinovat , nu...? ) ; acasa esti vesela , surazatoare ....
Ce poate sa se intample , nu traim de zece ori , nu-i asa ?. El , s-ar parea ca e sufletul tau pereche , comunicati , vorbiiti aceeasi limba - asa cum cu sotul n-ai reusit vreodata . Cand te atinge - din intamplare - vibrezi . Il vrei fizic , da asta este minunata poveste de iubire , merita sa simti ca traiesti ! . O camera de hotel , minciuni acasa, senzatii nemaintalnite.
Dupa un timp , obosesti - vrei siguranta vietii de dinainte : vrei blandetea sotului tau , copiiii tai sa te stie perfecta , dar totul s-a dus , totul s-a stricat.....
Putin , putin timp , te-ai abandonat cu totul in bratele unui strain, ai simtit ca traiesti , poate ca pentru senzatiile traite , a meritat tot sacrificiul pe care l-ai facut : sau nu ?................
|
can
Postat pe 5 Martie 2011 15:56
|
da, hai sa traim o viata in care nu traim, de fapt - ca nu cumva sa regretam ce am abandonat. Uitind ca ne-am abandonat, de fapt, din start, pe noi.Cred ca pentru orice om vine un moment - dar uneori e chiar ultimul - in care face rezumatul, si intrebarea invariabila este: EU am fost fericit/a?
|
quasaria
Postat pe 5 Martie 2011 16:22
|
De la: Lady_Di, la data 2011-02-28 10:53:03Pentru ca orice om - si asta include si o nevasta sau o mama - are dreptul la fericire. Daca n-o gaseste acasa - are dreptul s-o caute altundeva. casnicia e in doi - si e responsabilitatea ambilor s-o faca sa mearga.[/quo
AI PERFECTA DREPTATE. DIN PACATE FEMEILE,IN VIZIUNEA UNORA,NU AU VOIE SA CAUTE FERICIREA ALTUNDEVA CI TREBUIE SA SE SACRIFICE PENTRU FAMILIE CICA DEAIA
SUNT MARITATE: O GRAVA GRESALA:
PA PA
|
sandy_bel
Postat pe 5 Martie 2011 16:50
|
|
Ce poti face atunci cand sotul te trateaza ca pe un obiect si mereu zice ca te schimba cu una mai buna, sa inteleg ca la 40 de ani nu mai corespunzi! vrea sa fi ca la 20 de ani dar.. din pacate...atunci femeia cum sa se comporte ce decizi sa i-a?
|
iri_sori
Postat pe 5 Martie 2011 18:09
|
|
Unica decizia care poate fi luata. Sa mearga mai departe.
|
Freya__
Postat pe 5 Martie 2011 18:50
|
De ce-si doresc unii OAMENI mereu altceva?" iar raspunsul ar fi "Pentru ca nu au scrupule, constiinta si Dumnezeu! 
Si as mai adauga,pentru ca au chef,mai mult sau mai putin sa ii doara capul.
A gresi este omeneste a persista in gresala -o prostie-(din greseli invata omul!)dar daca nu invatam repede,trebuie sa ne pregatim,cu niste capete ,TARI ...(este adevarat ca si cei de pe langa noi au de suferit,dar nu cred ca la fel de mult, ma rog,depinde si de cata empatie exista)
|
garbo035697
Postat pe 5 Martie 2011 19:37
|
singura explicatie ar fi ... nu si-au trait tineretea la timp, si cind o descopera dau totul ..,,copi,sot,casa,,, pt iluziii de-o vreme scurta .....apoi regreta dar nu au ce repara , decit sa mearga inainte asa
|
johnson_35
Postat pe 5 Martie 2011 20:21
|
de-aia trebuie facute toate la timpul lor....  
|
eladaela
Postat pe 5 Martie 2011 20:25
|
|
suna bine...1 card..2 card..etc...
|
cora_cora
Postat pe 5 Martie 2011 23:06
|
De la: cessyghe, la data 2011-03-05 14:50:13Sincer, nu picanterii frivole caut eu, nu astea imi lipsesc, ci sentimente consistente; am nevoie nu doar de liniste sufleteasca, ci si de dragoste, de increderea ca celui de langa mine chiar ii pasa de trairile mele...
Varsta de mijloc, da , genereaza astfel de furtuni...daca la 30 de ani, femeie sau barbat, deschizi ochii mari si incepi sa-ti numeri anii, la 40 de ani, chiar incepi sa aduni: dorinte, realizari, momente bune de-o parte...insuccese, visuri sfaramate de cealalta parte...Si, da, e momentul cand incepi sa tragi linii, tot mai des, si sa aduni...rezultatele acestea nasc furtunile, caci, inevitabil, ai tras o linie de 'verificare" si relatiei tale; daca balanta asta se duce in jos, constientizand "greseala" de a ne fi casatorit cu X si nu cu Y, sau pur si simplu frustrarea de a fi investit fara rost intr-un sentiment mort inainte de vreme, EU, "ingerul cazut" din stereotipia casniciei, MA RAZVRATESC! Pentru ca, dincolo de faptul ca sunt mama si sotie, sunt o fiinta umana, cu ratiune si suflet, cu drepturi depline , pana la urma ca oricare alta fiinta, la a-mi apara libertatea de a fi fericita... Ca ne gasim, sau nu, pana la urma, fericirea pe acest pamant este o alta discutie!...
Daca iti constientizezi" lipsurile" la 40 de ani, constientizezi la fel de bine si faptul ca NU MAI AI TIMP SA ASTEPTI pana creste copilul, pana trece criza economica (cea sufleteasca nu trece, doar te transforma intr-un bolnav sufleteste!), pana-ti decantezi toate suferintele...
La varsta asta si la experienta de viata pe care am adunat-o, nu mai pot crede in zana cea buna care va aduce o schimbare in bine in relatia mea, oricate "refresh"-uri as da ( si nu-s putine!) atat timp cat nu exista si un feed-back!...
Singurul DE CE pe care INCA mi-l mai pun este de ce mai sunt inca in relatia aceasta...
Da, e vb de criza varstei dupa simptome.
Insa se spune ca in asemenea momente trebuie sa facem ce e bine si nu ceea ce simtim(in interes egoist, bineinteles)
In afara de asta cea mai josnica fapta, mi se pare ruperea unei aliante. Aliantele de obicei se pecetluiesc pentru momentele grele , nu pentru cele bune...tradarea in intelesul real al cuvantului te injoseste mai mult ca orice.
Iar intrebarea care ar trebui sa ti-o pui ar fii:" DE CE este el inca in relatia aceasta?(INCA)"...poate vei da de niste raspunsuri pe care nu le banuiesti...de altfel, intotdeauna trebuie sa ne transpunem in situatia celuilalt inainte de a lua decizii transante...tie cum ti s-ar parea sa ti se faca acest lucru?...iar un alt lucru foarte important...caracterul unui om se dezvaluie in momentele grele ale existentei lui.
|
garbo192031
Postat pe 5 Martie 2011 23:09
|
De la: iri_sori, la data 2011-03-05 18:09:10Ce poti face atunci cand sotul te trateaza ca pe un obiect si mereu zice ca te schimba cu una mai buna, sa inteleg ca la 40 de ani nu mai corespunzi! vrea sa fi ca la 20 de ani dar.. din pacate...atunci femeia cum sa se comporte ce decizi sa i-a?
vorbele sunt vorbe...faptele sunt fapte.
|
garbo192031
Postat pe 5 Martie 2011 23:16
|
De la: sandy_bel, la data 2011-03-05 16:50:44De la: Lady_Di, la data 2011-02-28 10:53:03Pentru ca orice om - si asta include si o nevasta sau o mama - are dreptul la fericire. Daca n-o gaseste acasa - are dreptul s-o caute altundeva. casnicia e in doi - si e responsabilitatea ambilor s-o faca sa mearga.[/quo
AI PERFECTA DREPTATE. DIN PACATE FEMEILE,IN VIZIUNEA UNORA,NU AU VOIE SA CAUTE FERICIREA ALTUNDEVA CI TREBUIE SA SE SACRIFICE PENTRU FAMILIE CICA DEAIA
SUNT MARITATE: O GRAVA GRESALA:
PA PA
...hai sa-ti zic...fericirea o gasesti unde o vrei...in orice lucru marunt pe care-l accepti..iar sacrificiul...da sacrificiul e gestul suprem ce-l fac pentru cineva...acuma tu decizi cine este..familia ori clipa.
|
garbo192031
Postat pe 5 Martie 2011 23:19
|
De la: garbo192031, la data 2011-03-05 12:00:28Asa e, v-am citit toate raspunsurile si mi-am facut o parere generala, unele dintre ele sun foarte bune.
...de altfel intre timp mi s-a confirmat o banuiala...da, e vb de altcineva...si asta dupa un an de intrebari si suferinta...dupa un an in care in creierul meu aparea mereu aceeasi intrebare:"De ce?"...pentru ca nu i-am tradat niciodata sentimentele(poate visele)...pentru ca am iertat-o pentru orice, chiar si ptr infidelitate(cazuri destul de rare)fara sa-i reprosez nimic...pentru ca am avut atata incredere in ea incat am conceput o fiinta impreuna, o fiinta omeneasca cu suflet, vise, nevoi, dintre care cea mai mare nevoie e cea de iubire...pentru ca am iubit-o mai mult decat pe mine insami(desi nu prea m-am afisat cu asta)...pentru ca am respectat-o mai mult decat pe propri-i mei parinti(chiar si acum in unele momente ii mai iau apararea in fata lor)...din cauza acesta imi tot aparea intrebarea:"De ce?"
031, te-ai gandit ca abordezi gresit problema? te-ai gandit ca asa cum descrii tu lucrurile, faci din iubire un contract?: un qui pro quo, un `iti dau, imi dai`? casnicia, da, e un contract, dar cand vorbim de lucruri subtile, inefabile, cum e iubirea, asa ceva nu trebuie sa existe. si ce daca tu ai iubit-o si-o iubesti? si ce daca tu nu ai tradat-o, n-ai inselat-o? ce daca i-ai fost mereu alaturi? ea nu a simtit sa se implice cu aceeasi devotiune si responsabilitate, cum ai facut-o tu! pt ea lucrurile n-au avut aceeasi importanta cum au pt tine. iar asta ce-ti spune tie? nu-ti spune faptul ca e deja un compromis? oamenii nu sunt si nu pot fi asa cum vrem noi, pur si simplu, pt ca se schimba, evolueaza si-si schimba idealurile, dorintele, reperele, coordonatele de raportare. ceea ce incerci tu acum subtil si, probabil, inconstient, e un santaj emotional. nu-ti mai poate oferi ce vrei, nu e vina ei, o vina reala, ca nu simte sa se comporte ca atare. inseamna ca are nevoi pe care tu nu i le mai poti intampina. nu suntem niste masini care, atunci cand li se defecteaza ceva, acel lucru sa poata fi inlocuit si asta sa le asigure functionabilitatea dinainte. avem si un ceva inexprimabil, imprevizibil, necuantificabil.
cat despre atatea `de ce-uri`, ce sens au? sunt lucruri care nu au raspuns,oricat ne-am strofoca, pt ca fiinta umana e un edificiu complicat, labirintic si inabordabil de multe ori chiar de catre omul cu el insusi.
|
esme
Postat pe 5 Martie 2011 23:46
|
"Cum se face ca in vietile noastre sunt atatea conflicte, desi cu totii, barbati si femei, cautam fericirea?" - se intreba intr-o lucrare un psihoterapeut canadian.
Cine nu s-a confruntat macar o data in viata cu probleme in cuplu? Suferinta din dragoste, comportamentul deficitar in cadrul relatiei la unul sau ambii parteneri, depresia in urma abandonului sau singuratatea sunt subiecte la care multi oameni, indiferent de sex, cauta raspuns.
Esecul repetat in iubire are o cauza; depasirea impasului este posibila pentru cei care incearca sa se cunosca si sa se inteleaga mai bine - mai intai pe ei insisi, apoi pe cei din jur. Unii nu realizeaza ca se intampla sa fie chiar vina lor, iar problema s-a nascut exact in momentul alegerii partenerului. Te-a dezamagit? Poate, dar se intampla si sa fie din cauza propriei tale autoamagiri: ca n-ai stiut exact ce vrei, ce-ti trebuie, ce ti se potriveste.
Anca, psihoterapeut
|
anca16
Postat pe 6 Martie 2011 01:33
|
De la: esme, la data 2011-03-05 23:46:51De la: garbo192031, la data 2011-03-05 12:00:28Asa e, v-am citit toate raspunsurile si mi-am facut o parere generala, unele dintre ele sun foarte bune.
...de altfel intre timp mi s-a confirmat o banuiala...da, e vb de altcineva...si asta dupa un an de intrebari si suferinta...dupa un an in care in creierul meu aparea mereu aceeasi intrebare:"De ce?"...pentru ca nu i-am tradat niciodata sentimentele(poate visele)...pentru ca am iertat-o pentru orice, chiar si ptr infidelitate(cazuri destul de rare)fara sa-i reprosez nimic...pentru ca am avut atata incredere in ea incat am conceput o fiinta impreuna, o fiinta omeneasca cu suflet, vise, nevoi, dintre care cea mai mare nevoie e cea de iubire...pentru ca am iubit-o mai mult decat pe mine insami(desi nu prea m-am afisat cu asta)...pentru ca am respectat-o mai mult decat pe propri-i mei parinti(chiar si acum in unele momente ii mai iau apararea in fata lor)...din cauza acesta imi tot aparea intrebarea:"De ce?"
031, te-ai gandit ca abordezi gresit problema? te-ai gandit ca asa cum descrii tu lucrurile, faci din iubire un contract?: un qui pro quo, un `iti dau, imi dai`? casnicia, da, e un contract, dar cand vorbim de lucruri subtile, inefabile, cum e iubirea, asa ceva nu trebuie sa existe. si ce daca tu ai iubit-o si-o iubesti? si ce daca tu nu ai tradat-o, n-ai inselat-o? ce daca i-ai fost mereu alaturi? ea nu a simtit sa se implice cu aceeasi devotiune si responsabilitate, cum ai facut-o tu! pt ea lucrurile n-au avut aceeasi importanta cum au pt tine. iar asta ce-ti spune tie? nu-ti spune faptul ca e deja un compromis? oamenii nu sunt si nu pot fi asa cum vrem noi, pur si simplu, pt ca se schimba, evolueaza si-si schimba idealurile, dorintele, reperele, coordonatele de raportare. ceea ce incerci tu acum subtil si, probabil, inconstient, e un santaj emotional. nu-ti mai poate oferi ce vrei, nu e vina ei, o vina reala, ca nu simte sa se comporte ca atare. inseamna ca are nevoi pe care tu nu i le mai poti intampina. nu suntem niste masini care, atunci cand li se defecteaza ceva, acel lucru sa poata fi inlocuit si asta sa le asigure functionabilitatea dinainte. avem si un ceva inexprimabil, imprevizibil, necuantificabil.
cat despre atatea `de ce-uri`, ce sens au? sunt lucruri care nu au raspuns,oricat ne-am strofoca, pt ca fiinta umana e un edificiu complicat, labirintic si inabordabil de multe ori chiar de catre omul cu el insusi.
Asa e familia ar trebui sa insemne o alianta(de vreme ce am ales acest drum) iar tradarea unei aliante este dupa parerea mea cel mai josnic fapt, aliantele(sa nu le confundam cu perceptul de contract care din lipsa de caracter a oamenilor a aparut si care intr-adevar oblibga, in sensul real al cuvantului)
O alianta se formeaza tocmai pentru momentele grele ale existentei, pentru a putea razbi prin hatisurile acestei lumi, iar pentru asta au existat de la inceputurile noastre ca specie legi scrise si nescrise pe care cu atata usurinta le "demitizam" si culmea, tocmai in numele iubirii.
Iubirea cere sacrificii(adevarata iubire, nu ceea ce simtim in anumite momente) iar la comparatia ta a omului cu utilajul, ti se pare firesc daca un om se "defecteaza" sa-l lasi in paguba sortii? Oare iubirea nu este intocmai aceea alianta (aici nu vorbesc de indragosteli) prin care esti alaturi de cineva si la bine, dar si atunci cand zace la pat ori ti se pare ca nu mai e interesant ori ce stiu eu ce mai alte chestii. Abandonul nu l-am vazut niciodata ca o solutie la o problema .
In fine sunt multe lucruri care tin de caracterul omului, care se vede cel mai bine in momentele grele, de criza,pacat ca unii oameni sunt prea usor influentabili de perceptele acestea noi de continua schimbare si-mi pare rau ca aceste fiinte cu asemenea gandire nu au avut parinti care sa se schimbe mereu, sa fie aruncati dintr-un loc in altul, o fiinta in postura unei mingi vesnic pasate in numele a ceea ce voi cu atata naturalete ...iubire.
|
garbo192031
Postat pe 6 Martie 2011 05:42
|
De la: anca16, la data 2011-03-06 01:33:04"Cum se face ca in vietile noastre sunt atatea conflicte, desi cu totii, barbati si femei, cautam fericirea?" - se intreba intr-o lucrare un psihoterapeut canadian.
Hai sa-i raspund si psihoterapeutului:
Pentru ca majoritatea lumii actuale e ghidata de egoism si invidie, de aici porneste tot mecanismul, pentru ca devenim persoane individualiste incapabile de sentimente profunde pentru altii, pentru ca deformam insusi perceptul de iubire, pentru ca traim intr-o lume in care legi scrise de inaintasii nostrii(pe care cu atata ardoare ii denigram) si nescrise(care se afla intiparite in insui codul nostru genetic) sunt tratate cu superficialitate, chiar luate in batjocura, pentru ca viata e simpla in ansamblul ei dar o complicam cu percepte moderniste si cu oceanul de informatie de proasta calitate ce o intalnesti la toate colturile.
Si in primul si primul rand pentru ca uitam de Dumnezeu.
Anca, psihoterapeut
|
garbo192031
Postat pe 6 Martie 2011 05:54
|
De la: garbo192031, la data 2011-03-05 12:02:54De la: gavril, la data 2011-03-05 11:58:10De la: garbo192031, la data 2011-02-28 07:44:29De ce-si doresc mereu femeile acel 'altceva"?
Cum pot avea o ceata atat de abundenta in capsor incat sa riste tot, familie, copil, o viata pe care si-a faurit-o cu bine, cu rau, pentru ceva nou, o provocare, pentru acel "altceva"?
Cum nu pot realiza ca nu totul e roz in lumea aceasta, ca avem responsabilitati fata de ceea ce am "creat" si totusi isi doresc alceva...ceva ce in imaginatia lor e mai bun, mai....
Cum pot sa suporte cand vad cata suferinta creaza in jurul lor,persoanelor care erau candva esenta vietii lor?
Cum nu pot vedea cat vor suferi cand vor da cu capul de deziluzia unui vis care nu mai poate fii total, cand vor "vedea" ca au dat cu piciorul in darurile cele mai de pret ce i-au fost oferite?
Cum vedeti "criza varstei mijlocii" la femei?
[/quote
Care e problema ta draga??? Spune-o mai explicit. Esti inselata de catre cine drag .....pt ca o femeie sa bagat in viata voastra???? Dupa ce voi primi raspunsuri la aceste intrebari ....am sa-ti spun si parerea mea
Daca citeai tote postarile, ai fi vazut ca am specificat ca sunt barbat, nu femeie(numai ca nu am chef sa mai umblu la profil)
|
gavril
Postat pe 6 Martie 2011 08:06
|
De la: garbo192031, la data 2011-03-06 05:42:00
Asa e familia ar trebui sa insemne o alianta(de vreme ce am ales acest drum) iar tradarea unei aliante este dupa parerea mea cel mai josnic fapt, aliantele(sa nu le confundam cu perceptul de contract care din lipsa de caracter a oamenilor a aparut si care intr-adevar oblibga, in sensul real al cuvantului)
O alianta se formeaza tocmai pentru momentele grele ale existentei, pentru a putea razbi prin hatisurile acestei lumi, iar pentru asta au existat de la inceputurile noastre ca specie legi scrise si nescrise pe care cu atata usurinta le "demitizam" si culmea, tocmai in numele iubirii.
Iubirea cere sacrificii(adevarata iubire, nu ceea ce simtim in anumite momente) iar la comparatia ta a omului cu utilajul, ti se pare firesc daca un om se "defecteaza" sa-l lasi in paguba sortii? Oare iubirea nu este intocmai aceea alianta (aici nu vorbesc de indragosteli) prin care esti alaturi de cineva si la bine, dar si atunci cand zace la pat ori ti se pare ca nu mai e interesant ori ce stiu eu ce mai alte chestii. Abandonul nu l-am vazut niciodata ca o solutie la o problema .
orice "alianta" din care nu mai poti sa iesi se numeste sclavie. Corect, este josnic sa o tradezi. Dar este normal ca, in momentul in care nu mia doresti sa o mentii, sa o inchei.
Oamenii cauta cu disperare certitudini. De fapt, certitudinea "pina moartea ne va desparti" e un mit. Daca am putea ingheta situatia unui moment dat "pe veci" ne-am anula dreptul de a ne transforma, de a ne maturiza, de a ne adapta pina la urma. N-am fi specii viabile.
Si atunci cind sintem fiinte vii, deci in transformare, cum am putea spune ca o parte din noi - aia care reprezinta iubirea pentru celalalt - este "vesnica"?
Nimic din ce simtim, traim sau ni se potriveste acum nu este cert ca ni se va potrivi si maine. Iar asta nu tine de vointa. Tine de structura interioara.
Tot ce poti sa faci este sa joci cit mia fair cu cartile pe care le ai. Sa incerci sa minti cit mai putin si sa ranesti cit mai putin - dar, cind e natural sa te desprinzi de cineva, trebuie sa poti sa o faci. In fond, individul in sine e mai important decit cuplul, familia, samd. Iar relatia cu celalalt n-ar trebui sa fie niciodata una de dependenta absoluta. Nici un om nu se naste parazitul altuia: poate trai bine merci fara sa stea in circa nimanui, afectiv, financiar, social samd....
|
quasaria
Postat pe 6 Martie 2011 09:27
|
De la: garbo030866, la data 2011-03-05 12:02:43De ce-si doresc mereu femeile acel 'altceva"?
Dar cu barbatii cum ramane? Intrebarea corecta, dupa parerea mea, este :"De ce-si doresc unii OAMENI mereu altceva?" iar raspunsul ar fi "Pentru ca nu au scrupule, constiinta si Dumnezeu!" Pentru ca dupa ce jura credinta "VESNICA", isi croiesc un drum in viata si fac pe cineva sa creada neconditionat in ei, intorc spatele fara regrete uitandu-se spre alte "zari albastre", fiind convinsi ca de data aceasta au facut alegerea corecta si "greselile trecutului" nu le vor mai repeta. Deci... relatia anterioara, cea care i-a incalzit sufletul atata amar de ani, nu este catalogata decat ca o "mare greseala", in care unii s-au complacut chiar mai mult de 20 de ani! In ce priveste "criza varstei de mijloc"...s-o lasam balta! Mai aveam oare nevoie de alte si alte mituri si legende doar pentru a justifica un derapaj de caracter???
Maiculita,ce de ineptii...
|
Allegra
Postat pe 6 Martie 2011 09:39
|
12:07, 15 Iulie 2024
Școala fără Pauză, campania ce luptă împotriva abandonului școlar, încheie cu succes cel de-al patrulea an
Campania #GrijădePlămâni continuă (Timișoara): Spirometrii gratuite în tramvaiul dedicat sănătății plămânilor, pe liniile 8 și 9
5 din 10 români sunt irascibili sau au probleme de concentrare din cauza lipsei de somn
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri