iubesc un barbat insurat...

De la: As_ninge, la data 2011-05-28 09:05:26Dor, dar poti glumi! Chiar aveai un punct acolo. Nu ma supar. continui o discutie care poate include si glume...doar nu suntem roboti, nu?

De la: alexxya_1985, la data 2011-05-08 15:18:42Ma numesc Alexandra,am 25 de ani si tot citind fel de fel de forum-uri,m-am hotarat sa imi spun si eu in cateva cuvinte povestea si poate,cu ajutorul vostru,voi reusi totusi sa inteleg �DE CE ASA?�..Ca sa nu plictisesc prea mult voi intra direct in subiect...
Cu 7 ani in urma am cunoscut un baiat,eram copii si am incercat sa avem o relatie dar..nu a fost sa fie,el era foarte indragostit de mine,spunandu-mi mereu ca sunt prima lui dragoste dar,eu ma simteam vinovata fata de el ca nu aveam aceleasi sentimente si ne-am despartit la scurt timp...au fost ani in care fiecare si-a vazut de viata lui nestiind nimic unul fata de celalalt asta pana in vara trecuta cand ne-am intalnit intamplator pe strada..si,de aici a inceput totul...ca sa ma fac si mai usor inteleasa,va mai spun si ca prin luna lui Mai a anului trecut eu l-am visat,repet,asta dupa 7 ani in care nu am mai avut niciun fel de legatura sau contact unul cu celalalt...dupa acel vis,am tot incercat sa dau de el,fara un motiv anume,vroiam doar sa vorbesc cu el..dupa vreo luna in care am tot cautat prin casa nr lui de tel,precizez ca stiam ca-l aveam pe undeva pe o agenda ,dupa ce am facut ture pe la el prin cartier sperand sa-l vad sau sa-i vad masina sau macar sa vad pe cineva cunoscut care sa-mi poata spune de el,am renuntat sa mai sper sau macar sa ma mai gandesc ca voi putea vorbi cu el asta pana la inceputul lunii August cand m-am intalnit cu frate�su si,hotarata sa ii cer nr de tel,am vbit cu el si mi-a zis ca Florin e prin oras cu nevasta�sa,in prima faza am ramas blocata pt ca nu ma asteptam sa fie insurat(am uitat sa mentionez faptul ca e cu un an si jumatate mai mic ca mine)...in fine,am mai vb ce am mai vb cu frate�su,ii spun sa ii tranzmita salutari si felicitari pt casnicie si lui si,plec..oarecum uimita si putin dejamagita..de ce dezamagita?nu stiu dar,asta am simtit...nu dupa mult timp,sa zic,cateva zile,mai exact pana in Sfanta Marie ma intalnesc absolut intamplator cu el in oras..uimita si blocata,nu am avut nicio reactie..ne-am salutat,evident,ne-am oprit sa schimbam cateva cuvinte..mi-a zis ca-i spuse-se frate�su ca ne intalnise-m si ce ii mai spuse-se-m eu acolo si,mi-a mai zis si ca se bucura foarte tare ca ma vede...in oras el era cu niste prieteni,stiind ca e casatorit,evident am intrebat de ea..mi-a spus ca pleca-se cu o zi in urma in Italia(munceau amandoi acolo) si ca el a mai ramas acasa ca vroia sa dea de permis pt tir,in fine...din una in alta facem schimb de nr de tel si ramane sa ne mai auzim,bun,nimic deplasat pana aici..inainte sa ne vedem fiecare de plimbarea lui,ma pupa si nu tocmai pe obraz,primul pup e pe obraz iar celalalt,undeva mult prea aproape de buze....eu eram singura,am uitat sa spun si asta,veneam dupa o relatie nu tocmai ok si inca sufeream,oricum,capitol incheiat... EH,DE AICI INCEPE TOTUL...in plimbarea mea,ce-mi zic,hai sa-i dau un sms daca tot am nr lui si oricum nu am putut spune prea mult cand ne-am vazut,ii dau sms si ii spun ca,ma bucur ca l-am revazut dupa atata timp si ca poate pana pleaca ne vedem la un suc ceva sa mai vbim...nu trec 2 minute si ma suna...ma intreaba pe unde sunt si ca daca mai sunt prin oras dupa ce se desparte de cei cu care era ma suna si poate ne vedem,zis si facut...eu in oras cu prietenii mei,el cu ai lui...dupa cateva ore ma suna...mi-a zis ca a reusit intr-un final sa scape de ei si ca vrea sa ne vedem..ne-am vazut..au urmat alte cateva zile in care am vb la tel,prin sms si tot cauta motive sa ne vedem chiar si pt 5 minute..in ziua de Sfanta Marie am fost cu prietena mea,iubitul ei si Florin undeva la iesirea din oras,ne-am plimbat,am ras,am glumit si..ne-am sarutat...a fost ceva,absolut minunat,nu stiu sa explic,tremuram amandoi ca 2 copii,aveam emotii..a fost totul deosebit..de atunci am ramas impreuna!!!ca sa o mai lungesc ca si asa m-am intins prea mult..cateva zile mai tarziu am plecat impreuna la mare(perioada in care facea si 1 an de la casatorie)..cand am ajuns acasa a inceput cu declaratii, juraminte, inel de aur pus pe deget si cerere in casatorie in turnul televiziunii din galati,fotografii cu sutele,numai zic de cadouri: rochite, plusuri, broscute, trandafiri destul de des, iesiri in oras zilnic,mai mult statea pe la mine decat pe la el,nopti dormite la mine,chitante si facturi de la tribunal cum ca era in divort si mereu planuri de viitor....parea totul un vis frumos..asta pana pe 21 Decembrie cand i-a venit sotia acasa si s-a produs ruptura..m-a mintit ca is probleme acasa,scandal si alte alea..mintea..eu stiam de la el ca ai lui si mai ales ea stia totul despre noi si ca toti ii sar in cap ca nu se poate sa divorteze dar,repet,mintea,lui ii era bine merci cu ea acasa...m-am chinuit groaznic,am incercat sa dau de el,nu aveam cum,prietena mea s-a intalnit cu el si nevasta�sa in mall si au vorbit,era clar ca ea nu stia nimic..cand prietena mea l-a intrebat de ce a facut toate astea el a negat totul,a luat-o si au plecat..la mijlocul lunii ianuarie a plecat ea si a inceput iar sa ma caute..a tot insistat cu mesaje,telefoane si,intr-un final am cedat si ne-am vazut,am mers pe premiza ca toti meritam o a2a sansa.. mi-a spus ca,fortat de imprejurari a fost nevoit sa renunte la divort..dar ca el ma iubeste si ca nu va renunta nici cand la mine..am uitat sa spun si ca in toata perioada aia de 4 luni cand totul a fost superb,a vrut foarte foarte mult un copil de la mine,iar de cate ori imi venea ciclu era foarte suparat ca nu i-am indeplinit visul..m-am chinuit mult cu el...cum ne cum,m-a facut sa ne impacam...numai aveam deloc incredere in el dar,il iubeam dumnezeieste de mult si,nu puteam fara el...a urmat iar o perioada superba,iar cu promisiuni,cu juraminte si cu toate cele ca si pana acum..ba mai mult,m-a luat la avocat sa vad ca acum chiar divorteaza..ca fraiera,ma minteam ca de data asta va fi bine..pana la sfarsitul lunii Martie a fost mai mult decat foarte bine..cu 2 zile inainte sa plece in Italia imi spune ca pleaca..am simtit cum pamantul imi fugea de sub picioare,am simtit cum mi se rupea sufletul,imi doream enorm sa ma trezesc si sa realizez ca totul nu a fost decat un vis urat dar,realitatea era clara..EL PLECA IN ITALIA...in ziua in care a plecat,mi-a oferit iar cea mai frumoasa zi,am petrecuto impreuna la piscina..a fost superb...inainte sa plece,a trecut iar pe la mine,a venit sa-si i-a la revedere..am plans amandoi si mi-a promis ca vom fi impreuna pt ca ma iubeste cica de 7 ani de zile si m-a rugat insistent sa il astept maxim 2 ani,perioada in care el va rezolva totul si va fi cu mine...el acum cica e acolo ca sa le demonstreze tuturor ca si cu ea acolo,tot v-a divorta..clar minte..m-a cautat in primele saptamani aproape zilnic..evident aceleasi minciuni,ca ma iubeste,ca nu e cu ea si ca sa am incredere in el si ne va fi bine,a,si evident sa il astept si sa nu il insel..de,aproape o luna numai stiu nimic nimic de el...mi-a fost foarte greu si inca imi este pt ca il iubesc dar,incerc sa ma impac cu ideea ca,ce e frumos dureaza putin si sa inteleg ca el e om insurat si ca nu va renunta NEVER la sotie pt a fi noi impreuna..probabil acum o sa ma intrebati pt ce am mai scris aici sau pt ce mai cer sfaturi daca am inteles ca pt el nu am fost decat o aventura sau cum s-o fi numit si ca la ea nu va renunta pt noi?!..va spun imediat..in perioada aia din Decembrie,am fost la o tanti si mi-a dat in carti,cu siguranta multi o sa spune-ti ca e cea mai mare greseala,asa am gandit si eu la inceput dar,in timp am realizat ca...exact ceea ce i s-a aratat femeii in carti,exact asta a urma..a urmat impacarea,fericirea,durerea,plecarea si multe alte lucruri de care nu am scris sau alte chestii de pe parcursul relatie pe care am omis sa le scriu..zilele trecute am fost iar la ea...m-a dat iar peste cap pt ca,acum cand credeam ca voi fi bine,adica,acum cand incercam sa cred ca ochii care nu se vad se uita,ea mi-a spus ca va aparea din nou..iar ma va chinui,iar ma va minti,iar ma va intoarce la el,iar si iar si iar si iar...mi-a mai zis si ca mai am sa ma mai chinui cu el,cel putin 2 ani..vor fi 2 ani de lacrimi,durere,suferinta..el nu ma va lasa sa imi fac viata,nu ma va lasa sa am pe altcineva...ce sa fac?cum sa-l fac sa numai aiba atata efect asupra mea?cum sa pot merge mai departe fara el??trebuie sa mai spun si ca nu pot accepta pe nimeni langa mine si ca,am momente cand mi-l doresc groaznic de tare langa mine,cand imi doresc ca sa apara dar...asa,daca nu ma cauta imi e bine,ma mint sau nu dar,vreau sa pot fara el,vreau sa nu-l mai iubesc..ce pot face cand ratiunea imi spune una si inima alta?de ce asa?va rog,incerca-ti sa va pune-ti in locul meu si,spune-ti-mi cum ati proceda voi?ce ati face daca vreti sa scapati de aceasta iubire neimpartasita dar cand nu va da voie sa il uitati???