Sa traiesti in cusca altuia.

ma mi_
hai sa ma dumiresc si io!
deci zice ceva de-a trai in cusca altuia si face un expozeu. ok!
acum vine garbo090878 si zice asa: - "Ce este cusca?Este dimensiunea ego-ului nostru,este setul de valori pe care fiecare si-l formeaza maturizandu-se ...."

pai ori vorbim de cusca altuia, ori vorbesti de cusca noastra!?
sau ca alta idee ai gasim o cusca intram in ea, si apoi ne trezim ca nu ne place, amu cum sa zic, ceva e ciudat. nu ti-a placut ca e o cusca cand ai intrat acolo, de ce ai ramas? cine ti-a permis sa intrii in cusca si de ce? si altele...
clompicat!
alfheim
Postat pe 5 Iunie 2011 17:36
alfi, problema e nitel mai nuantata...vorbeste despre singuratatea in doi, despre dezamagire, despre cum, desi iubesti pe cineva mai mult decat te iubesti pe tine, asta nu te impiedica sa vezi ca persoana respectiva amputeaza bucati din tine, pentru ca nu e ceea ce trebuie, sau iti doresti sa fie. da' uite ca afurisita asta de iubire e ilogica, si oamenii nu iubesc pe cine trebuie, deh...
de aici si convulsiile existentiale...
repet, topicul e foarte interesant, dar lumetu prefera sa o alerge pe irinuca pe campiile garbo, doh...
michelle_
Postat pe 5 Iunie 2011 17:43
insinuezi ca as fi o spargatoare de topice,cloni?
o stricatoare de subiecte existentiale?
o flushturatica d'aia?

io zic sa dai doo pagini mai in spate,poate n-ai vazut c-am postat in buna pace si on topic din prima
astialanti e de vina,ca m-au corupt!
precizilla
Postat pe 5 Iunie 2011 18:29
si tu,mami?!
nasu' ala al lui induce in eroare...este?
a...adica...tu ai fost pe faza cand am "dezbatut" nasu' lu' roby?!
precizilla
Postat pe 5 Iunie 2011 18:43
ha? ce nas? m-ai pierdut...
michelle_
Postat pe 5 Iunie 2011 18:49
offff,michelle!!!
ma 'nervezi cu nervii capului!
am ras intr-o seara de ne-am spart
io,freya,thor,anakin si - evident - vedeta de robytza
da' nu-mi amintesc ce toapic era,in puii mei!
ai fi inteles mai bine de ce au derapat discutiile asa...
precizilla
Postat pe 5 Iunie 2011 18:54
De la: michelle_, la data 2011-06-05 17:43:56alfi, problema e nitel mai nuantata...vorbeste despre singuratatea in doi, despre dezamagire, despre cum, desi iubesti pe cineva mai mult decat te iubesti pe tine, asta nu te impiedica sa vezi ca persoana respectiva amputeaza bucati din tine, pentru ca nu e ceea ce trebuie, sau iti doresti sa fie. da' uite ca afurisita asta de iubire e ilogica, si oamenii nu iubesc pe cine trebuie, deh...
de aici si convulsiile existentiale...

da.. asa am inteles si eu.
mi-a placut enorm prima postare. Atata dezamagire din iubire, ca nu poti sa desprinzi persoana iubita din cusca.

cricat
Postat pe 6 Iunie 2011 10:06
cri, cu riscul sa ma repet, iarasi spun...toti avem picioare de lut, desi ne dorim aripi...
michelle_
Postat pe 6 Iunie 2011 10:12
stii ... acum gandesc prin prisma unei prietene care a intrat in cusca altuia .. si nu de foarte curand , ci de cativa ani.
ea incearca sa scoata persoana iubita din presupusa cusca. si da .. chiar iubeste pana la sacrificiu .. a lasat tot pentru persoana din cusca.
cum sa nu ti/i se sparga sufletul in zeci de faramite cand cel din cusca iti spune ca aceea nu este o cusca ci un palat.
cricat
Postat pe 6 Iunie 2011 10:22
mda, e greu, cri...iubirea e ilogica...sau poate nu e iubire, de cele mai multe ori este proiectia noastra. si sunt foarte, foarte rare cazurile in care nu intri in cusca celuilalt. dar asta nu depinde de tine, ci de omul pe care il iubesti. daca vrea sa te zideasca in iubire ca intr-un zid, partida e pierduta din start. nu poti decat sa accepti sau sa fugi. dar, orice ai alege, tot nefericit esti...
e doar o parere personala, desigur...
michelle_
Postat pe 6 Iunie 2011 10:32
da.. ea este intr-un zid. si de cate ori vrea sa iasa din zid .. apare el si mai pune o caramida.
cricat
Postat pe 6 Iunie 2011 10:39
De la: michelle_, la data 2011-06-05 17:43:56alfi, problema e nitel mai nuantata...vorbeste despre singuratatea in doi, despre dezamagire, despre cum, desi iubesti pe cineva mai mult decat te iubesti pe tine, asta nu te impiedica sa vezi ca persoana respectiva amputeaza bucati din tine, pentru ca nu e ceea ce trebuie, sau iti doresti sa fie. da' uite ca afurisita asta de iubire e ilogica, si oamenii nu iubesc pe cine trebuie, deh...
de aici si convulsiile existentiale...
repet, topicul e foarte interesant, dar lumetu prefera sa o alerge pe irinuca pe campiile garbo, doh...
Multumesc Michelle pentru ca intelegi.Pana si faptul asta imi aduce un soi de alinare,in sensul ca nu sunt total pe aratura si ceea ce simt poate fi inteles si de altii.:)
garbo090878
Postat pe 6 Iunie 2011 19:25
you're welcome...
michelle_
Postat pe 6 Iunie 2011 19:37
cred ca fiecare traieste intr-o cusca.familia,educatia,religia aseaza zadrele in jurul nostru.chiar si noi prin prisma unor trasaturi de caracter ne conditionam viata.poti sa te adaptezi sau sa sfidezi regulile,pana la urma liberul arbitru exista.de multe ori in viata mi s-a intamplat sa-i invinovatesc pe altii pt neputintele mele,e mai usor,nu-ti pui orgoliul in pericol...realitatea e ca traim asa cum alegem sa traim,fiecare zi e rezultatul determinarii mele de a-mi urma visele..fiecare om poate face un alt om fericit,doar sa gaseasca cusca asemanatoare,cu aceleasi zadrele,aceleasi dimensiuni....poate un pat mai mare sau ma rog ceva ce iti lipseste in propria cusca
cosminap
Postat pe 6 Iunie 2011 20:25
te referi la mine,cumva?Fii mai explicita,te rog?
garbo206453
Postat pe 6 Iunie 2011 20:28
rectific-pentru Michelle-referitor la mesajul postat in 4 iunie,ora 10:18:
te referi la mine ,cumva?Daca da,fii mai explicita,te rog.
garbo206453
Postat pe 6 Iunie 2011 20:32
da, parerea mea e ca nu ai inteles absolut deloc ce a vrut sa spuna 878
nu o sa incerc sa iti explic, din lipsa de timp. dar iti sugerez sa recitesti cu mare, mare atentie primul post, si ai sa vezi ca nu ai prins ideea
michelle_
Postat pe 6 Iunie 2011 20:42
imi vine sa zambesc, intrucat metafora custii e aplicabila nu numai celor prinsi intr-o relatie care nu-i implineste, perturband evolutia lor fireasca, atat la nivel personal intr-un context armonios, care se presupune a le facilita ascensiunea si dezvoltarea (ca realizare personala), cat si ca unitate indestructibila, alaturi de partenerul lor. sunt atatia indivizi captivi in propriul trup si, daca ne gandim la transsexuali, nu putem sa negam asta, mai ales cu cat s-a dovedit ca in cazul lor nu e vorba de o devianta, de o degenerare psihica, de o sfidare a nush`carei religii si dogme crestine, ci de o boala pur fiziologica, care presupune un teribil dezechilibru hormonal, iar nevoile organismului isi spun cuvantul, cerand dreptul la sexul manifestat prin nivelul hormonilor.

dar nu asta era subiectul discutiei. ideea e ca cei mai multi dintre noi vorbim de iubire neconditionata, desavarsita, imaculata si ne lovim cu pumnii in piept sustinand sus si tare cat de total, complex si fara asteptari iubim noi, fiind, chipurile, in stare de sacrificiu pt cel iubit. adevarul este, ca totul e cum nu se poate mai fals, intrucat exista intotdeauna asteptari. vrem apreciere, vrem recunostinta, vrem recompensa, vrem ca celalalt `sa vada` ca-l iubim si cat de tare il putem iubi. iar asta se manifesta fie prin revendicari de genul: `te iubesc! tu de ce nu ma iubesti? nu vezi cate fac pt tine?` etc, fie prin asigurarea unui contract ce presupune orice alt gen de `valori` decat cele inefabile, si care sa poata egala in greutate asa-zisa iubire perfecta, `cum alta nu exista`. deh, ce sa-i faci!: vanitatea ticaloasa! da, avem asteptari si e firesc! caci vrem sa fim intampinati, iubiti, pretuiti, adorati, admirati de celalalt. ce nu intelege omul de multe ori e faptul ca poti iubi si in afara relatiei respective, ca poti iubi, si nu ti-o interzice nimeni, si fara ca celalalt sa-ti raspunda, adica iubirea aia pe care o credeam extraordinara si neasemuita chiar nu are nevoie de compensatii, de taxe si impozite, atunci cand e reala si nascuta de unde si cum trebuie. cand omul se simte captiv intr-o relatie care nu-l implineste, nu-l mangaie si nu-l inalta sub nicio forma, mai bine pleaca, in ciuda faptului ca-l iubeste pe celalalt. poate iubi in tacere, chiar daca iubirea e una frusta, sfasietoare, se poate umple de ceea ce `emana` doar el insusi. altfel totul devine un paradox infernal, alienant: `innebunesc daca mai stau in relatia asta ucigatoare, sufocanta, paralizanta si lobotomizanta, pana la urma, dar nu-l pot parasi, intrucat il iubesc`. ideea e ca dragoste cu sila, de unul singur is not possible! atunci, `moartea` acestei relatii e inevitabila. asa ca, mai bine renunti, dar putand iubi in continuare.
esme
Postat pe 6 Iunie 2011 21:27
esme, te contrazic...sunt si oameni, barbati si femei, care chiar nu pretind reciprocitate. ca ea exista, si ca e deplina, e un amanunt subsidiar
michelle_
Postat pe 6 Iunie 2011 21:34
esme .. de acord cu tine .. putem iubi fara sa ne asteptam sa primim un raspuns , dar pana cand? Poti iubi o viata un om si acela sa nu stie, sau mai rau sa nu-i pese? Cat de mult te implineste acea iubire ?
cricat
Postat pe 6 Iunie 2011 21:36
pai, ce spuneam, cri? nu spuneam ca cel mai bine e sa pleci? citeste in ultimele randuri, ca o concluzie! ori, cel putin eu asta as face! si-am facut-o! si iubeam...
esme
Postat pe 6 Iunie 2011 21:53
da esme .. iubeai .. si poate mai iubesti inca.

Scuze .. ramasesem la ideea de a iubi in van fara raspuns.
si o astfel de iubire te omoara incet...

cricat
Postat pe 6 Iunie 2011 22:00
acum nu mai stiu nimic, cri! tot ce simt e departe! ft departe!
esme
Postat pe 6 Iunie 2011 22:06
Am trait intr-o astfel de cusca. Si mi-a luat mult sa pot scapa, dar am reusit. Cusca mea nu avea usa, doar gratii de otel. Acum, privind in urma, mi se pare ca este vorba de viata altcuiva, nu de trecutul meu. Aveti dreptate, tot ceea ce ni se intampla este rodul alegerilor noastre de la un momendat si suportam consecintele pana reusim sa ne indreptam pe drumul de la care ne-am abatut ca sa iubim neconditionat omul care nu-i jumatatea noastra. Eu am reusit sa ies din cusca in care considerase corect sa ma inchida, dar ranile au ramas si inca dor, chiar daca sentimentele pentru el au murit demult.
Ar fi bine sa nu foloseasca nimeni custi, sau macar s-o foloseasca fiecare pe a lui, nu sa franga aripile si celor ce-i iubesc.
Lidiaolteanu
Postat pe 7 Iunie 2011 14:28
Ar fi bine, da! Numai ca uneori nu ne dam seama. Uneori dorim atat de mult sa fim ajutati sa iesim din cusca noastra. Uneori stim ca avem cusca dar nu suntem capabili singuri sa o vedem si vine cineva ca cel care a scris la inceput si incearca sa ne arate peretii custii si usa ei si cum sa iesim. Sau poate nu e in stare sa ne arate doar ne spune ca nu mai poate locui acolo, in cusca care-i taie aripile dar in care intrase de bunavoie!
Cum pot fi taiatei intretaierile astea? De ce ne luptam sa aflam ce e dincolo de relativ? Credem ca undeva se afla absolutul? In afara custii mele , ce e? O alta cusca din care este decupat cubul acelei custi ale mele!
Ma indoiesc ca se va gasi un drum valabil pentru toti, aici. Ma indoiesc chiar si ca drum inseamna acelasi lucru pentru fiecare dintre noi,.
As_ninge
Postat pe 7 Iunie 2011 14:37
ce faci cand traiesti singuratatea in doi si la un moment dat intalnesti sufletul tau pereche?omul care iti ridica sufletul deasupra propriei tale celule?ce faci cand apare prea tarziu,desi ai crezut mereu ca undeva exista?cand fericirea ta ar zdruncina vietile celorlalti,pentru ca ei sunt multumiti ,nu fericiti dar nici nu-si doresc asta...poti alege intre a fi femeie sau mama?eu am ales sa fiu mama,e greu ....mi-e greu infiecare zi...dar imi spun ca trebuie sa-mi asum propriile alegeri,ca intotdeauna sacrifici cantitatea neinsemnata,in acest caz eu.asa am fost educata...binele celor multi in detrimentul binelui tau.si asa m-am intors in propria cusca dupa ce am invatat ca pot zbura.merg inainte dar nu-mi pot impune sa nu privesc cerul....chiar daca stiu ca nu voi mai zbura niciodata....
cosminap
Postat pe 7 Iunie 2011 16:47
"..si asa m-am intors in propria cusca dupa ce am invatat ca pot zbura.merg inainte dar nu-mi pot impune sa nu privesc cerul....chiar daca stiu ca nu voi mai zbura niciodata...."

dc bre?,a mierlit fuckeru'?
roby_cado
Postat pe 7 Iunie 2011 16:57
roby
e vorba de cosminap (pasarin) si deh .. .amu daca am citit io bine printe radurile de la cap de postare zicea ceva de singuratea in doi si apoi de intalnire cu sufletul pereche...
deci a zburat pana la el, si cu el... da' ce-atata aventura pentru un suflenger ... cand tot aia e si acasa. asa ca mai bine shade pe oua si ce-o cloci aia sa iasa!

amu, pasarin s-a intors din pelerinaj si si-a taiat aripioarele... pt a pune capat ispitei!
alfheim
Postat pe 7 Iunie 2011 17:24
esme-am citit comentariul tau de ieri (06.06 ora21aprox)-un comentariu realist,inteligent scris,chiar cel mai bun din acest topic si sunt perfect de acord cu tine.Iti sustin intru totul parerea.
garbo206453
Postat pe 7 Iunie 2011 19:06
garbo 206..., multumesc pt apreciere! :)

michelle, scuza-ma, abia acum am vazut postarea ta de ieri! ai perfecta dreptate in ce spui! tocmai asta concluzionam si eu: desi cei mai multi declara cu surle si trambite ca iubesc ori sunt capabili sa iubeasca pana la sacrificiu, dar asteptand intotdeauna cu sufletul la gura reciprocitate, eu cred cu tarie ca iubrea, cea reala, asa cum exista ea ca si concept si traire, dincolo de vanitatile noastre, nu presupune, nu implica si nu impune reciprocitate. si nici macar vreo tentativa de acest gen, vag perceputa la nivel constient.

iubim pt ca nu putem altfel si, mai ales, pt ca e dincolo de noi!
esme
Postat pe 7 Iunie 2011 19:24

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
annytinu 1 De la: garbo052220 17 Octombrie 2010 20:21
De ce acum? 22 De la: garbo_5586 24 August 2012 22:05
Ce inseamna omul bun si omul rau? 7 De la: nuti_vio 17 Ianuarie 2011 10:50
please help! 1 De la: lavyniuk 31 Martie 2010 17:00
inregistreaza-te acum 9 De la: alfheim 29 Mai 2011 21:10
Setari Cookie-uri