Buna, poate va intrebati cine sunt.
Oana ma numesc, si sunt o mamica tanara si singura.Am 20 de ani, si sunt foarte dezamagita de viata asta cruda. Poate va intrebati de ce ....pentru simplul fapt ca sunt unele lucruri pe care as fi vrut sa le fac altfel..sau care nu mi-au iesit cum era planuit.
Aveam vise marete, planuri mari si scopuri ce puteau fi atinse cu multa munca si perseverenta.
Viata si poate chiar insusi Dumnezeu m-au pus la incercare de mult prea multe ori.
Sa va povestesc:D asta daca sunteti dispusi sa cititi gandurile unei tinere lipsite de speranta(momentan).
Incep prin a spune ca am trecut de pragul scolii...am terminat liceul cu bine...am luat examenul vietii adica Bac-ul, mi-am facut pentru cateva clipe parintii fericiti si eu insumi eram fericita.
M-am inscris si la facultate chiar...asta era dorinta lor...sa ajung unde ei nu au putut sa ajunga din diferite imprejurari. De altfel ca toti parintii care ne vor binele. Si a inceput si facultatea. Bucurie, emotii, curiozitate, frica in acelasi timp dar si multumirea sufleteasca ca am inceput o noua etapa din viata mea. Pana sa inceapa facultatea pe site-ul facultatii am inceput sa vorbesc cu o fata ce avea sa fie colega mea. O fata extraordinara, cum rar mai intalnesti in ziua de azi. O fata cu suflet mare in care incape multa dragoste si respect.
Andreea se numeste si am fost colege de facultate. Spun am fost pentru ca eu nu mai sunt studenta.
Andreei desi o cunosteam de putin timp, am inceput sa-i povestesc viata mea si ea pe a ei. Si asa intre timp am devenit bune prietene. O minunatie de fata care m-a sustinut atunci cand mi-a fost greu si cu care am avut mereu ce vorbi.
Ma bucur foarte mult cand vad ca mai sunt persoane care se gandesc si la altii nu numai la ei insisi.Gen�. stiu eu cine�
Asa si cum ziceam sunt o tanara mama. Dupa cateva luni de facultate, cand incepusem sa ma bucur de ea, o veste mi-a cutremurat intreg universul. Aflasem ca urma sa dau viata unui ingeras. Speriata, socata, suparata ca mi-am dezamagit parintii, carora pana atunci nu le facusem nici o suparare, mi-am luat inima in dinti si le-am spus, chiar daca le-au fost greu sa accepte ce s-a intamplat m-au sustinut si ma sustin foarte mult , si asa am hotarat impreuna ca nu voi ucide acea mica vietate asa cum si-ar fi dorit tatal copilului si toate rudele lui.
Cu timpul burtica mea prindea contur, pe zi ce trecea incepeau sa se cunoasca kilogramele acumulate.
Desi crestea, parca nu-mi venea sa cred. Azi la facultate maine la maternitate.
Am hotarat sa ma retrag de la facultate, desi imi placea ceea ce faceam�dar nu aveam incotro pentru ca era foarte multa oboseala du-te incolo�du-te dincolo�si nu prea imi permiteam sa imi pun in joc sarcina.
Nu am spus multor persoane, cel putin de la facultate numai Andreutza stia si mi-a respectat decizia de a nu spune inca tuturor. Prietenii mei au aflat si ei. Toti au ramas socati, dar am avut o mare bucurie sa vad cat de multe persoane ma iubesc si ma sustin. As vrea sa enumar cativa dintre ei.
Incep cu Florin ( Fratimiu) cum imi place mie sa-i zic, pot sa va zic ca intradevar imi este ca un frate, ma sustinut neconditionat si mi-a fost alaturi oricand am avut nevoie sa merg undeva mai ales la controale�(pentru ca tatal copilului�evita), la cumparaturi oriunde am avut nevoie.
Apoi continui cu Bianca cumnata mea, adica fosta :D care si ea pot spune ca a facut ce trebuia sa faca fratele ei�ma sustinut mereu. A fost �tatal� copilului ca nah �asa a fost sa fie situatia�Antonia si parintii ei, apoi Elena, Andrei, Catalina, Bogdanel, Mafta, Simona, Alex, Iulia, Raluca, colegi de liceu Estera, Marian, Ana, Stefan pana si diriginta mea , si multi altii care daca i-am omis imi cer scuze si carora le voi ramane si eu si bebe recunoscatori .
Toti acesti prieteni mi-au fost alaturi dar a lipsit din tablou si inca lipseste cea mai importanta pesoana si anume tatal copilului meu .
De indata ce i-am zis ca vreau si trebuie sa pastrez sarcina, a inceput sa ma trateze cu o raceala si o indiferenta de nedescris. Parca eram eu ultimul om de pe pamant. Nu voiam neaparat sa fie alaturi de mine, intelesesem si am inteles ca nu se poate, dar macar pentru cel ce l-a conceput trebuia putin respect.
Nu am sa-i inteleg niciodata atitudinea fata de noi. Am incercat sa-l inteleg si sa-l cred ca este tanar si trebuie sa se distreze dupa cum zice el, sa-si traiasca tineretea, dar am ajuns la concluzia ca nu merita nimic. Nici pe mine nici pe copil. Am pus PUNCT si o iau de la capat.
Nu sunt singura mama care isi creste copilul fara tata. Cum alte mame s-au descurcat am incredere ca ma voi descurca si eu. Pot sa va zic ca am fost injosita de familia lui, de el, prin vorbele si indiferenta aratata. Poate nu meritam chiar toate astea. Sau poate ca da, pentru ca am fost prea buna. Si stiti cum se spune, cand esti bun esti luat de prost.
Dar am trecut si peste asta si nu m-am coborat la nivelul lor de a gandi. Odata ce am avut sustinerea alor mei care in cele din urma erau inebuniti dupa bebe si a prietenilor, nu mai era neaparata nevoie si de restul lumii care ne-a vrut raul atat mie cat si copilului meu.
Mi-am vazut de treaba mea, mi-am sustinut copilul inca din pantece, am suferit impreuna pe toata durata sarcinii care a tinut numai 7 luni din pacate .Si cum ziceam bebe meu a fost nevoit sa iasa inainte de vreme.Asa a fost sa fie.
Si a venit pe lume EL!
Doar El �.LUCA-GABRIEL
Pe 17.02.2011, intr-o zi de joi ora 18:15, a luat nastere cea mai de pret comoara a mea. Fiul meu cel mult asteptat. Copilul meu mic si frumos�. Luca.
In dimineata acestei joi, ma intalnisem cu o buna prietena de a mea cu care nu ma vazusem de ceva vreme, am mers la un suc dupa care m-am indreptat spre casa. Cand aproape sa ajung acasa m-am oprit la farmacie, am vorbit cu tatal meu la telefon, apoi a inceput�
A inceput sa curga�.in sinea mea ziceam oare ce am ca doar am fost la toaleta�Totusi nu imi venea sa cred ca mi s-a rupt apa. Si curgea si curgea�Dupa care am sunat la salvare si am mers la maternitate, unde puisorul meu de 29 de saptamani si de numai 1300 de grame s-a nascut.
Spaima, cezariana, durere, ingrijorare cumplita, nervi la pamant, si tot ce se poate mai rau. Copil foarte mic si cu sanse reduse de viata dupa cum imi spusesera unii medici. Una din cele care ma preluase imi zisese chiar ca fatul nu va rezista ca este prea mic si am pierdut prea multa apa si asa mai departe.
Nu-mi venea sa cred , ma rugam la Dumnezeu sa intareasca puiul de om, sa poata merge inainte alaturi de mine si sa nu ma lase singura. Pana sa ma ia pe mine in sala de nasteri, in jur de 10 persoane cred, si-au facut simtita prezenta in holul spitalului. Toti erau speriati, nedumeriti, cum de s-a intamplat�.toti au venit sa ne sustina moral si sa ne incurajeze.
Si asa puiul meu s-a nascut. Pe zi ce trecea aparea cate o complicatie. L-am botezat de urgenta, luandu-mi ca nase pe cumnata mea Bianca si prietena mea cea mai buna ,fosta colega de gradi si generala V-VIII . Aveam moralul la pamant�nu-mi doream decat ca pruncul meu sa ramana in viata. Mama plecata din tara, tata din oras, ambii plecati la munca, mai ramasesem eu Luca si bunica mea�si prietenii mei. La doua zile dupa nastere au aparut si parintii mei saracii speriati si luati pe nepregatite.
Cu durere in suflet si frica ma temeam foarte mult pentru viata copilului meu. M-am rugat zi si noapte la Bunul Dumnezeu sa nu mi-l ia la Dreapta Sa. Si rugaciunile mi-au fost ascultate. Am petrecut doua luni jumatate de cosmar intr-un stress continuu la maternitate.
Chiar si pe pragul de �.nu vreau si nu pot pronunta acel cuvant, tatal copilului era nepasator, deci nu stiu cum sa spun�de o indiferenta extrem de mare, un om parca fara suflet in el�A venit la copil chipurile impins de la spate de parintii lui care s-au impacat cu ideea ca vor fi bunici. Dar pentru puiul meu nu era de ajuns. Avea nevoie permanenta de mama si de TATA pentru a lupta. Avea nevoie de iubire, sustinere, de afectiune, si toate alea din partea noastra. Bineinteles am fost alaturi ceas de ceas cat am putut si l-am incurajat, si pot sa va spun ca prima data cand mi-a fost dat in brate, aveam niste emotii extrem de mari, tremuram toata, imi era frica ca nah� fiind atat de mic nu care cumva sa-l scap, a pus capusorul pe pieptul meu.
M-a cuprins un fior incredibil, l-am simtit pentru prima oara in bratele mele, ma uitam la el si nu imi venea sa cred ca este atat de mic, cantarea cat o punga de zahar cum zicea o asistenta� Si-a pus manuta pe pielea mea, avea niste degete subtiri, in mintea mea ziceam ca daca le tin poate s-or rupe la cat erau de fragede. Ii simteam respiratia. I-am mirosit pielea lui finuta, l-am cuprins cu toata dragostea si i-am zis ca il iubesc si sa lupte, sa lupte sa fim impreuna ca si pana atunci.
Incet, incet Luca a meu isi revenea, bine nu era complet sanatos dar a fost posibil sa mi-l dea acasa cand a cantarit 2400 de grame si a fost stabilizat .Scapasem pentru o clipa de spital, de stres, de agitatie, de doctori, asistente, de drumuri pentru ca mereu eram cand acasa jumatate de ora, o ora�cand la spital�Dar au trecut si clipele cele mai grele.Stiti cum se spune ce nu te omoara te intareste asa a fost si la noi. Am fost puternici si uniti: eu si Luca, mama si tatal meu.
Dupa o lupta crancena si cu ajutorul medicilor specialisti si a lui Dumnezeu baiatul meu s-a dovedit a fi un mare luptator, cel mai puternic, si cel mai curajos baiat din lume.
Si acum este un baiat frumos, ca deh�e al meu alintat, rasfatat, sclifosit, si pus pe ganduri mari�.sa gangureasca, sa isi stapaneasca capusorul, sa faca primul pas,�.el inca se gandeste la treburile astea cum sa le aplice cat mai repede...
Cam asta este in mare povestea mea.... Voi ce parere aveti ce ar trebui sa fac pe viitor in afara de faptul ca trebuie sami cresc copilul singura...:D Oare mai am vreo speranta la bine?
.
|
kopilu
Postat pe 2 Iulie 2011 16:55
|
|
Eu iti poti zice felicitari ca nu ai facut avort....Pt ca eu cred ca nimeni are dreptul sa isi ucida copilul din burta....Da ai gresit si tu ca te-ai inceput viata sexuala de la o varsta asa frageda si a trebuit sa iei viata asa dintr-o data in piept dar tot din cauza greselilor noastre...Ce pot sa zic putin barbati au suflet din zilele noastre,,se gandesc doar la ei....De asta eu cred ca viata sexuala nu trebuie inceputa decat cu sotul tau,,care sa il cunosti foarte bine...Da stiu ca poate este o gandire unii zic mai demodata...Dar nu este adevarat pt ca femeile si barbatii au facut sex de cand este lumea dar mai cu perdea pe ascuns nu ca acuma toate pe fata....Noi oamenii facem greseli in viata si apoi tot noi trebuie sa suportam consecintele....Apoi daca ne lasam seduse de barbati tot noi femeile avem cel mai mult de pierdut...Sau daca ne incurcam cu vreun barbat fara sa il cunoastem foarte bine si sa ne lasam sedusa de vorbe si mangaieri....Nu zic eu cred ca mai sunt si barbati inteligenti care isi vad de treburile lor....numai ca la multe femei nu prea le plac fraierii,,,cum le zic femeile la baietii aia mai retrasi..apoi se incurca cu smecheri care stiu sa le traduca cu vorbe neadevarate...ASTA ESTE consecinta greselilor noastre....Dar asta este toata lumea greseste...Trebuie sa invatam ceva din greseli si sa fim mai atenti pe viitor cu ce barbati oameni avem de-a face....Apoi foarte frumos ca nu ai avortat inca o data felicitarile mele...Si eu zic sa te rogi cu mintea smerita lui Dumnezeu sa iti arate calea cea care este buna pt tine,,sa te intareasca sa te incurajeze...Pt ca doar Dumnezeu ne poate ajuta sa ne intareasca sa trecem cu bine peste greutatile vietii din cauza greselilor noastre...Dar nu trebuie sa ne perdem speranta si sa ne punem toata increderea in Dumnezeu ca sa ne ajute sa ne scoata din necazurile vietii...
|
ingerasulluptator
Postat pe 2 Iulie 2011 17:11
|
De fapt, noi nu ne intrebam nimic, kopilu, cre' ca ai auzit matale in punga  ...
|
|
|
Thor_again
Postat pe 2 Iulie 2011 17:42
|
bro, eu nu am citit decat prima fraza, poate imi face si mie cineva un rezumat, ca nu-mi plac decat eseurile facute de mine 
|
michelle_
Postat pe 2 Iulie 2011 18:11
|
Poate, sis, da' eu in nici un caz 
|
Thor_again
Postat pe 2 Iulie 2011 18:14
|
you, little bastard!!! oh, I hate you!!! 
|
michelle_
Postat pe 2 Iulie 2011 18:15
|
|
Pai cine dreaq are nervi sa ceteasca toate elucubratiile alea, mami?
|
Thor_again
Postat pe 2 Iulie 2011 18:19
|
pai, presupun ca ea chiar are o problema, deh...doar ca eu nu mai am rabdare...de-aia speram si eu ca s-o gasi un suflet caritabil 
|
michelle_
Postat pe 2 Iulie 2011 18:22
|
Problema? Ea? Neaaah!
Poate la mansarda.
|
Thor_again
Postat pe 2 Iulie 2011 18:25
|
Poate va intrebati de ce?  Nu? Nu va intrebati?
|
Doara
Postat pe 3 Iulie 2011 08:20
|
|
Nu-i asa ca erai mandra de tine cand in loc sa-ti vezi de scoala si de viata ta de copil chiuleai si stateai cu cracii in sus? Era misto nu? Credeai ca viata o sa fie o fericire. Acum asta e. Trage=o.
|
Doara
Postat pe 3 Iulie 2011 08:23
|
buna.in primul rand vreau sa te felicit pt k ai luptat pana la capat,esti o invingatoare,iar despre tatal copilului.... dumnezeu il va plati..nuti pierde speranta k va iesi si soarele pe strada voastro,fii mandra de tine si va doresc la amandoi multa sanatate si iubire
|
garbo212292
Postat pe 5 Iulie 2011 18:54
|
Daca povestea ta este reala , uite ceva ce te va incuraja :
Jurnalul unui copil nenascut
5 octombrie: De astazi �ncepe viata mea. Parintii mei nu stiu �nca acest lucru, sunt mai micuta dec�t semintele unui mar, dar totusi traiesc. Voi fi o fetita cu parul blond si cu ochii albastri. �n mine sunt deja �nscrise trasaturile de mai t�rziu, chiar si faptul ca o sa-mi placa florile.
19 octombrie: Sunt unii care spun ca nu sunt o persoana reala, ca doar mama mea exista. Dar sunt o persoana reala, asa cum o far�mitura de p�ine este tot p�ine. Eu si mamica suntem doua persoane reale.
23 octombrie: Astazi am deschis pentru prima oara gurita. Ei bine, cam peste un an pe fata mea se va asterne z�mbetul. Si mai t�rziu voi putea sa vorbesc... Si stiu ca primul meu cuv�nt va fi: MAMA.
25 octombrie: Inima mea a �nceput sa bata de astazi. P�na la sf�rsitul vietii, �n orice clipa se va auzi usor ritmul ei. Dupa multi ani ea va obosi, se va opri si voi muri.
2 noiembrie: Cresc �n fiecare zi c�te putin. M�nutele si piciorusele mele au �nceput sa se contureze. Dar va trebui sa mai astept mult timp p�na c�nd ma vor ajuta sa ajung �n bratele mamei, p�na c�nd voi putea sa vin cu buchetelul de flori �n m�nute sa-l �mbratisez pe tata.
12 noiembrie: La m�ini au �nceput sa-mi apara degetele grasute. Sunt grozav de caraghioase asa mici! O s-o trag pe mama de par cu ele!
20 noiembrie: De-abia astazi medicul i-a spus mamei ca va avea un copil. Ce fericita trebuie sa fie! Te bucuri, mamico?
25 noiembrie: Cred ca mama si tata �mi cauta acum un nume. Dar ei nici macar nu stiu ca sunt fetita. As vrea sa ma cheme Maria. Sunt deja maricica acum.
10 decembrie: Mi-au aparut primele firisoare de par, moi si aurii. Ma �ntreb ce fel de par are mamica mea.
13 decembrie: Vad! Este totul �ntunecat �n jurul meu, dar c�nd mama ma va aduce pe lume vor fi numai raze de soare si flori, dar mai mult dec�t orice as vrea s-o vad pe mamica... Cum arati, mamico?
24 decembrie: Oare mamica aude soapta inimii mele? Unii copii se nasc putin bolnavi. Dar inimioara mea este puternica si sanatoasa. Bate mereu: tam-tam, tam-tam. O sa ai o fetita sanatoasa, mamico!
28 decembrie: Astazi parintii mei m-au ucis.
|
lik
Postat pe 5 Iulie 2011 19:04
|
M-a impresionat pana la lacrimi, enna ! La fel mi s-a intamplat si cand am vizionat filmul "Strigatul mut"
Ar fi minunat sa citeasca acest "jurnal" femeile care au inca incertitudinea, in luarea unei decizii definitive si ma refer la avort !
Nu stiu daca ai reusit sa incurajezi pe kopilu, poate doar sa fie fericita ca nu a recurs la astfel de metode, insa.... este intr-adevar o mare lectie de viata!
|
Postat pe 5 Iulie 2011 19:26
|
Sa-ti traiasca baietelul!Sa fii sanatoasa ca sa poti muncii sa-l cresti.Esti tinara.....ai toata viata inainte.... 
|
constance
Postat pe 11 Iulie 2011 08:19
|
|
buna!sa-ti traiasca,sa fiti amandoi sanatosi,sa aiba parte de tine si tu de el,un pic de noroc.VIATA MERGE INAINTE!Dupa ploaie si furtuna iese soarele.Daca nu va iubeste ,nu va merita.FII DEMNA IN CONTINUARE SI NU TE UITA IN URMA CEI CE TE IUBESC VOR FI ALATURI CU STIMA SI TOT RESPECTUL VA PUP PE AMANDOI silviu din galati
|
garbo161128
Postat pe 11 Iulie 2011 11:53
|
|
phoenixbird_ar
Postat pe 11 Iulie 2011 12:41
|
|
|
phoenixbird_ar
Postat pe 11 Iulie 2011 12:43
|
|
Doara pentru cunostinta ta am terminat liceul si am ajuns la facultate...:-j...dar nu trebuie sa dau eu explicatii unora...ca tine...
|
kopilu
Postat pe 11 Iulie 2011 15:33
|
|
draga enna povestea mea este cat se poate de reala....si multumesc tuturor pt urari..va pupam luca si oana :P
|
kopilu
Postat pe 11 Iulie 2011 15:34
|
De la: Doara, la data 2011-07-03 08:23:13Nu-i asa ca erai mandra de tine cand in loc sa-ti vezi de scoala si de viata ta de copil chiuleai si stateai cu cracii in sus? Era misto nu? Credeai ca viata o sa fie o fericire. Acum asta e. Trage=o.
ce neagra pe cerul gurii esti...probabil pe tine nu te vera nimeni cu,,cracii in sus,, cum patetic spui tu...rusine
|
MARILENA_25
Postat pe 11 Iulie 2011 15:40
|
copilas, daca nu dai explicatii, nu te intereseaza parerile, etc...etc...atunci de ce ai deschis un topic? ca sa spui ce? povestea ta? si sa auzi ce mama eroina esti? ce ai asteptat cand ai postat romanul asta?
marileno, baga-ti ghearele in teaca...cand postezi telenovele, trebuie sa te astepti sa citesti si chestii care nu suna frumos. da' voi, continuati...mangaiati-o pe capshor pe copila asta, ca iaca ce lucru nemaipomenit a facut.
ma intreb daca ati fi la fel de romantice in cazul in care fiicele voastre s-ar afla intr-o asemenea situatie.
|
michelle_
Postat pe 11 Iulie 2011 16:27
|
|
Mi, faptul e consumat. ce altceva ar mai putea face acum?
|
constance
Postat pe 11 Iulie 2011 19:37
|
O surioara? 
|
anakin
Postat pe 11 Iulie 2011 20:00
|
cui? 
|
dor72
Postat pe 11 Iulie 2011 20:04
|
|
Ghici ..
|
anakin
Postat pe 11 Iulie 2011 20:09
|
nu am asemenea "calitati"...
dar sunt pe aici cateva personaje...care oricum le stiu cam pe toate... 
|
dor72
Postat pe 11 Iulie 2011 20:14
|
12, absolut nimic, ce sa mai faca acum? sa-i traiasca copilasul si sa se bucure de el
singura mea nedumerire e cea legata de dilema ei...n-am priceput care este si ce astepta de la noi...da' crez ca era asa...postat pentru posteritate...
|
michelle_
Postat pe 11 Iulie 2011 21:02
|
|
Dupa mine esti o persoana puternica si sufletista Felicitarii pentru viata pe care ai adus-o pe lume . Esti o luptatoare ;poti sa te anscri la facultate cand puiutul tau prinde radacini mai solide .Viata merge anainte .EU sunt mama de baiat si as fi fericita sa am asa o nora chiar daca puiutul nu este al fiului meu .Esti un om cu caracter orice baiat ar fi fericit sa aiva alaturi o persoana calda si iubitoare . Este drept ca cel mai bine pt tine si puiul tau este sa fi cu tatal lui . Dar nu este parinte cel ce ati da viata si nu vrea sa stie de tine nimic este parinte cel ce te creste si te ocroteste.Viata este dura . Dar tu esti o luptatoare . Felicitari parintilor tai ca ti-au dat o buna educati si ca sunt mandri ca sunt bunici
|
garbo115814
Postat pe 13 Iulie 2011 07:19
|
salut,
am si eu 2 curiozitati. 1.poate nu ai aflat inca, dar s-a inventat prezervativul. Este usor de aruncat cu pietre in barbati, mai ales cand nimeni nu ii intreaba daca ei isi doresc un copil. Le dam plocon un copil, si apoi asteptam raspundere civila si morala din partea lor.
2. era necesar sa renunti la facultate? Se poate usor ingheta un an sau doi fara nici o problema.
Stiu cum este sa fii gravida si sa mergi la facultate, eu am facut 2 (era fac lunga), doua sesiuni de vara le-am petrecut in maternitate, o sesiune de iarna am petrecut-o in spital cu unul dintre ei, asa ca stiu despre ce vorbesc. Deci este clar ca nu erai prea atrasa de facultate., poate visai mai mult sa te vezi maritata, si intretinuta.
Ai avut sprijin din partea familiei, deci te-ar fi putut ajuta cu placere, eu alergam cu piticii prin vecini in fiecare dimineata.
Din punctul meu de vedere vrei sa te consideri o martira, dar in realitate ai fost doar lasha.
Multa bafta.
|
whitepanthera
Postat pe 14 Iulie 2011 16:25
|
12:07, 15 Iulie 2024
Școala fără Pauză, campania ce luptă împotriva abandonului școlar, încheie cu succes cel de-al patrulea an
Campania #GrijădePlămâni continuă (Timișoara): Spirometrii gratuite în tramvaiul dedicat sănătății plămânilor, pe liniile 8 și 9
5 din 10 români sunt irascibili sau au probleme de concentrare din cauza lipsei de somn
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri